Studiul care demonstrează că mărimea mameloanelor nu afectează alăptarea

Odată cu începerea alăptării bebelușului, orice mamă, indiferent de particularitățile anatomice ale sânilor, își dorește să îi ofere celui mic cât mai mult timp șansa de a primi cel mai valoros aliment. Deși anterior se credea că mameloanele prea mici sau prea mari afectează capacitatea de a alăpta bebelușul, studii recente au demonstrat că acestea își pot îndeplini rolul de îndată ce laptele matern începe să fie produs, indiferent de mărimea pe care o au.

separator

Astfel, cercetătorii din cadrul Universității Queensland, Australia, au efectuat mai multe studii și au arătat că atât mameloanele mai mari, cât și cele mai mici, le pot furniza bebelușilor laptele matern. Desigur, specialiștii sunt de acord că sânii se modifică mult în timpul sarcinii. Datorită transformărilor hormonale, mameloanele pot avea o culoare mai închisă. Practic, ele devin mai proeminente, dar nu neapărat de dimensiuni mai mari față de cum erau înainte de perioada sarcinii.

În concluzie, nu mărimea mameloanelor poate afecta alăptarea, ci mai degrabă forma acestora, care poate cunoaște modificări semnificative. De asemenea, în urma studiilor întreprinse s-a sesizat următorul aspect: va conta ca un bebeluș să simtă că mamelonul este cald atunci când va suge. Numai așa va fi mai atras să înceapă să sugă, se va produce un fel de „comunicare” între mamă și copil, care va deveni mai doritor să ajungă la sân și să se hrănească. Nu va conta deci dacă mameloanele sunt mai mici sau mai mari.

Cum influențează forma mameloanelor procesul de alăptare? Ce se întâmplă dacă mameloane sunt mari?

În general, spun medicii, mameloanele mari nu îl vor împiedica pe bebeluș să primească suficient lapte matern. Numai în cazul în care este vorba despre bebeluși aflați în primele zile de viață, care sunt și prematuri, alăptarea poate fi mai dificilă din cauza faptului că aceștia nu pot să cuprindă cu gurița tot mamelonul. Când se întâmplă așa, bebelușul se va limita doar la sfârc și nu și la zona înconjurătoare, ceea ce poate antrena un efort suplimentar pentru el.

Cum să procedezi dacă ai mameloane aplatizate? Mameloanele aplatizate nu afectează alăptarea propriu-zisă, dar pot să influențeze negativ dispoziția bebelușului de a suge. Ele pot să devină o problemă când este vorba despre sânii angorjați, în condițiile în care sânii prea plini și inflamați nu vor mai fi ușor de apucat de bebeluș în procesul de supt. Dacă te confrunți cu mameloane aplatizate, pentru a-ți ajuta bebelușul să poată suge fără prea mari dificultăți vei recurge la oricare dintre următoarele soluții:

• Folosește o pompă de sân
• Ține-ți bebelușul într-o poziție cât mai confortabilă. De exemplu, poți apela la „poziția leagăn” sau cea în care tu stai culcată pe pat, iar bebelușuș stă lipit de pieptul tău.
• Nu uita de mameloanele de silicon
• Dacă ți se pare că sânii tăi sunt prea plini, încearcă să folosești pompa de sân înainte de o „sesiune” de alăptat pentru ca aceștia să se mai elibereze, să fie mai moi, cu mameloanele mai puțin rigide

Care sunt soluțiile pe care să le adopți în caz de mameloane înfundate? Nu ar trebui să-ți faci mari probleme dacă ai mameloane înfundate, întrucât bebelușul poate să sugă și din acestea. Numai în cazul în care observi că acesta nu câștigă în greutate, că sânii tăi nu sunt niciodată goliți complet și micuțul pare că nu este niciodată sătul după ce l-ai hrănit, atunci este cazul să te alarmezi.

Printre complicațiile ce pot interveni în caz de mameloane înfundate, se numără:
• Angorjarea sânilor
• Înfundarea canalelor galactofore
• Mastita
• Scăderea semnificativă a producției de lapte

Ca să eviți aceste situații, ține cont de indicațiile de mai jos:
• Nu exclude posibilitatea de a recurge la mameloanele de silicon
• Nu uita să folosești și pompa de sân
• Încearcă mai multe poziții de alăptat și vezi care îl ajută pe bebeluș să se mai simtă confortabil și să-l facă mai dornic să sugă
• Mergi urgent la un specialist dacă bebelușul nu ia în greutate suficient, iar tu resimți disconfort și dureri severe în regiunea mameloanelor

Așa cum s-a menționat deja, nu dimensiunea mameloanelor este cea ce influențează în mod negativ procesul de alăptare, ci există alte cauze care îl pot afecta. Iată-le pe unele dintre cele mai cunoscute:

Țesutul glandular este insuficient dezvoltat
Din diverse motive, unele dintre noi pot să aibă sânii mai puțin dezvoltați, ceea ce va însemna mai puțin țesut glandular și, implicit, mai puțin spațiu în care canalele galactofore se pot forma.

Ai probleme hormonale sau endocrine
De pildă, dacă ai sindromul ovarului polichistic, hiper sau hipotiroidism, dar și diabet, poți avea probleme și în ceea ce privește producția de lapte matern. De cele mai multe ori, oricare dintre aceste afecțiuni va genera un volum redus al laptelui.

Nu-ți hrănești destul bebelușul pe timpul nopților
Cercetările din domeniu au demonstrat următorul fapt: mamele care nu reușesc să-și hrănească suficient bebelușii pe timpul nopții vor ajunge să sesizeze o scădere a producției de lapte matern. Explicația pentru acest fenomen este următoarea: nivelul prolactinei (hormonul care le transmite sânilor să producă lapte) este mai ridicat pe timpul nopții. Deși este mai greu să nu te odihnești pe timpul nopților, gândește-te că va fi mai benefic pentru micuțul tău dacă îi vei da să sugă și atunci pentru a-ți menține nivelul de lapte la un nivel acceptabil.

sursa

Studiu: tonul vocii profesorilor poate avea efecte negative asupra dezvoltării copilului

Oamenii de știință au ajuns recent la concluzia că tonul vocii pe care îl utilizează cadrele didactice este responsabil atât de modul în care acestea pot coopera cu elevii, cât și de starea de bine a copiilor și adolescenților. Parcurge cu atenție articolul de mai jos pentru a descoperi concluziile unui studiu britanic.

Scoala ca element al spiritualizării umane

Fiecare dintre noi își aduce aminte atât de vocea blândă a cadrelor didactice pe care le-am avut pe parcursul anilor de școală, cât și de tonalitatea mai dură pe care o utilizau în anumite momente. Astfel, tonul vocii are un impact mai mare decât credem asupra stării noastre psihice, cu atât mai mult în anii copilăriei.

Un studiu a analizat impactul tonului vocii cadrelor didactice asupra elevilor

Universitatea din Essex și Universitatea Reading au realizat un studiu prin care să se aducă în prim-plan următorul fapt: tonul vocii profesorilor influențează reacțiile elevilor și modul în care aceștia sunt dispuși sau nu să coopereze cu cadrele didactice. 

Studiul, publicat în „the British Journal of Educational Psychology”, a fost realizat prin participarea a 250 de elevi, cu vârsta cuprinsă între 10-16 ani. Aceștia au fost rugați să asculte înregistrările cu vocile unor profesori. Cadrele didactice spuneau aceleași lucruri, însă pe tonuri diferite ale vocii: severe (insistente, care puneau presiune), care sugerau susținerea (elevii erau invitați să aleagă) sau neutre. 

Ulterior, elevii implicați în studiu au răspuns la anumite întrebări pentru a se vedea impactul tonului vocii profesorilor asupra următoarelor aspecte:

Nevoia de autonomie

Ascultând înregistrările cu vocile profesorilor, elevii trebuiau să completeze un chestionar raportându-se la diverse situații. Spre exemplu, cum s-ar simți „dacă profesorii mei mi-ar cere să realizez o anumită sarcină la școală aș simți că acel profesor este dornic să mă asculte, că îi pasă de mine” sau „simt că profesorul meu mă forțează să fac un anumit lucru, să mă comport într-un anumit fel”. Pentru a putea completa chestionarele, elevii se raportau la o scară de la 1 la 5, de la „deloc” la „într-o foarte mare măsură”.

Nevoia de satisfacție

Elevii au avut de răspuns la următoarea întrebare: „imaginează-ți că stai o zi la școală cu un profesor care îți vorbește așa. Cât de mult te simți liber să fii tu însăți/însuți, să îți împărtășești opinia, cât de presat/ă te simți.” De asemenea, pentru completarea chestionarelor, elevii țineau seama și de modul în care se raportau la profesori, astfel: „simți că profesorului tău îi pasă de tine”, „te simți apropiat/ă de profesorul tău”, „nu te simți apropiat de profesorul tău”.

Starea de bine

Pentru evaluarea stării de bine, elevii răspundeau la întrebări precum:

  • „Cât de mult te-ar face un profesor care îți vorbește astfel să te simți: fericit, interesat, mulțumit, speriat, rușinat”;
  • „Am multă stimă de sine” sau, dimpotrivă, „nu am deloc”.

Dorința de autodezvăluire

Intenția de autodezvăluire a elevilor a fost evaluată atât în raport cu experiențe pozitive, cât și cu unele negative: „imaginează-ți că îți petreci ziua la școală cu un profesor care îți vorbește astfel. Cât de mult intenționezi să-i dezvălui următoarele: dacă te-ai confruntat cu bullying-ul, ce interese ai, lucrurile de care ești mândru/mândră, să-i povestești despre o situație care te-a făcut să te rușinezi, dacă ești îngrijorat/ă de ceva.” Pentru a răspunde la această întrebare, elevii se raportau la criteriile: „foarte probabil” sau „foarte puțin probabil”. 

Intenția de a coopera

În acest sens, se ținea cont de situațiile de mai jos:

  • „Intenționez să procedez invers decât mi-a spus profesorul”;
  • „Vreau să procedez așa cum mi-a cerut profesorul și să mă implic în activitatea respectivă”;
  • „Mă interesează mult ceea ce mi-a spus profesorul”;
  • „Mi-am ascultat cu atenție profesorul”. 

Concluziile studiului au demonstrat cât de mult contează tonul vocii folosit de către cadrele didactice 

După analizarea chestionarelor elevilor, oamenii de știință au ajuns la concluzia că, dintre toate tonurile vocii folosite de un cadru didactic, cel sever, aspru, nu numai că este dăunător pentru relația profesor-elev, dar îl determina pe copil să nu se simtă în largul său în mediul de la școală. În același timp, utilizarea tonului aspru conduce și la consecințe negative precum:

  • Elevii nu se simt în largul lor;
  • Stima de sine a copiilor are de suferit;
  • Elevii nu mai sunt dornici de a împărtăși cu profesorii lor nici experiențele pozitive, dar nici pe cele negative.

Totodată, comparându-se impactul tonului sever cu cel al tonului neutru, s-a putut sesiza că profesorii care le vorbesc elevilor autoritar au mai puține șanse de a obține ceea ce își doresc de la aceștia. 

Nu în ultimul rând, elevii care au în preajmă profesori ce le vorbesc pe un ton prin care își arată susținerea, se bucură de următoarele beneficii:

  • Sunt mai motivați și mai implicați la școală;
  • Sunt mai energici;
  • Au mai multe satisfacții.

Potrivit „Science Daily”, unul dintre profesorii care a coordonat studiul prezentat, după analizarea concluziilor, a venit cu această precizare: „Tonul vocii reprezintă un instrument puternic prin care cadrele didactice își exprimă grija, înțelegerea sau deschiderea. Este ușor să neglijăm toate acestea când suntem obosiți sau stresați, însă profesorii trebuie să știe că pot asigura un mediu pozitiv de învățare când sunt atenți și la tonul vocii pe care îl folosesc.”

sursa: www.qbebe.ro

Octupleții născuți de Nadya Suleman au împlinit 14 ani. Cum se descurcă la 47 de ani femeia care are 14 copii în total

În 2009, Nadya Suleman a șocat o lume întreagă: a adus pe lume, prin cezariană, 8 copii. Nu i-a fost tocmai ușor să îi crească și, de-a lungul timpului, a avut mari probleme financiare, în condițiile în care “octomama” mai are încă 6 copii, pe lângă octupleți. A trecut însă cu bine peste momentele dificile, iar acum i-a sărbătorit pe octupleți la împlinirea a 14 ani.

Octupleții născuți de Nadya Suleman au împlinit 14 ani. Cum se descurcă la 47 de ani femeia care are 14 copii în total

În urmă cu 10 ani, Nadya Suleman își declara falimentul – avea datorie la întreținere de 30.000 de dolari, plus alte datorii de un milion de dolari. Octomama a apărut chiar și în filme pentru adulți ca să își plătească datoriile uriașe.

Ca să întreții 14 copii costă o avere, așa că Nadya a profitat de ziua ocupletilor ca să mai facă un ban. Aceasta a realizat un pictorial plătit cu copiii, care a fost publicat în Daily Mail. De ziua lor, Nadya și-a dus octupleții la karting, apoi i-a scos la masă la o pizzerie.

Cine e Nadya Suleman și cum a ajuns să nască octupleți

În 2008, medicul Michael Kamrava, specialist în fertilitate, i-a implantat Nadyei Suleman 12 embrioni, deși numărul maxim recomandat pentru vârsta ei era de 3. Declarațiile privind sarcina sunt destul de controversate: Nadya a susținut că ea și-ar fi dorit doar gemeni și că medicul nu i-ar fi spus că urmează să nască 8 copii. Ceea ce e însă destul de greu de crezut. Nadya însăși i-a cerut medicului să îi implanteze 6 embrioni. În condițiile în care femeia mai avea încă 6 copii acasă. Concepuți tot prin fertilizare în vitro.

Între timp, medicul și-a pierdut licența și a fost nevoit să părăsească SUA.O echipă de 46 de medici și asistente au luat parte la nașterea octupleților. Șase băieți și două fete. Este un record mondial până în prezent, pentru că nu s-a mai întâmplat să supraviețuiască 8 copii la o naștere.

În prezent copiii Nadiei au crescut și “octomama” se mândrește cu ei pe rețelele de socializare. “Octuplețîi sunt mici pentru vârsta lor, dar sunt politicoși, gătesc, sunt vegani, citesc două cărți pe lună și își fac temele fără să fie obligați. În ciuda a ceea ce a spus presa despre ei, sunt copii model”, au scris cei de la New York Times într-un reportaj. Din păcate, unul dintre copiii Nadyei a fost diagnosticat cu afecțiuni din spectrul autist.

sursa

Cazul fetiței care cântărește aproape 45 de kilograme la doar 5 ani. Mama sa este învinuită

O fetiță de numai cinci ani cântărește aproape 45 de kilograme. Mama sa este învinuită pentru că nu i-a ascuns mâncarea, iar fetița a mâncat mereu tot ce i-a căzut sub mână.

Fiica lui Holly Williams, Harlow, a fost diagnosticată cu sindromul Prader Willi, o condiție genetică rară. Astfel, fetiței îi lipsește cromozomul 15 responsabil cu controlul foamei și, prin urmare, nu simte senzația de sațietate.

Holly, în vârstă de 25 de ani, din Newport, Țara Galilor, a fost nevoită să-și țină mâncarea departe de fiica sa și se gândește serios să pună încuietori la dulapurile din bucătărie pe măsură ce Harlow crește, scrie publicația The Sun.

„Dacă ar fi să las o farfurie cu prăjituri deoparte și nu aș fi prin preajmă, Harlow le-ar mânca cu ușurință pe toate. S-a mai întâmplat de multe ori înainte”, a spus femeia.

Ca urmare a afecțiunii, Harlow, care cântărește în jur de 45 de kilograme, este cu aproximativ 20 de kilograme mai grea decât în mod normal, pentru un copil de vârsta ei.

„Ea mănâncă tot la masă și apoi spune că îi este din nou foame, imediat. Este foarte greu pentru că vrea să mănânce mereu și trebuie să mă asigur că nu se întâmplă asta”, a mai continuat mămica.

Înainte de a o avea pe Harlow, Holly nu știa ce este sindromul Prader Willi, dar spune că era evident că fiica ei nu se dezvolta în mod obișnuit.

„Era micuță și cântărea doar două kilograme. Era slăbită, nu plângea și nu se hrănea normal când îi dădeam biberonul. Medicii au presupus că este sindromul Prader Willi, pentru că și-au dat seama și din trăsăturile ei, cum ar fi ochii, nasul și gura”, a spus ea.

Fetița nu-și putea ține capul sus până la vârsta de opt luni și nu a mers până la vârsta de doi ani și jumătate.

„Acum are cinci ani, suferă de niște probleme de mobilitate. Nu se deplasează prea departe, iar faptul că este supraponderală nu ajută. Suferă și de apnee în somn”, a transmis femeia.

Micuța Harlow are, de asemenea, unele probleme de comportament, care sunt comune în rândul copiilor cu această afecțiune.

„Trebuie să fiu destul de strictă, altfel ea mi-ar conduce propria viață”, a spus Holly.

Harlow se poate comporta de parcă ar avea 15 ani, nu cinci, a explicat mămica.

„Harlow face uneori o criză de furie dacă nu poate să aibă ce vrea, de exemplu dacă îi spun nu când vrea mai multă mâncare. Își aruncă iPad-ul, lovește cu picioarele, țipă, plânge”, a explicat ea.

În ciuda atitudinii ei, Harlow este o „fiică fericită”, a spus mama ei.

„Este la școală și se descurcă foarte bine”.

Asociația Sindromului Prader-Will din Marea Britanie descrie următoarele simptome ale afecțiunii rare, cum ar fi:

• Hipotonie: tonus muscular slab la naștere.

• Hipogonadism: dezvoltarea imatură a organelor sexuale și a altor caracteristici sexuale.

• Obezitatea

• Disfuncția sistemului nervos central și a glandei endocrine: provoacă diferite grade de dificultăți de învățare, statură mică, hiperfagie (sau bulimia nervoasă), somnolență (somnolență excesivă) și dezvoltare emoțională și socială slabă.

Așa cum este în prezent, nu există un tratament pentru sindromul Prader Willi.

Cei care au fost diagnosticați cu afecțiunea rară sunt încurajați să ia măsuri pentru a reduce severitatea simptomelor și a problemelor asociate.

Părinții copiilor bolnavi sunt rugați să monitorizeze orice alimentație excesivă și să încerce să mențină mese echilibrate și sănătoase.

sursa

,,Dor călător” – Vali Boghean și invitații săi te poftesc la un eveniment cu legende în aer liber, la Orheiul Vechi!
Articolul anterior
Proiect fotografic. Cum arată sălile de clasă în școlile din întreaga lume
Articolul următor