Atunci când apare un copil într-o familie, proaspeții părinți fie aleg să îl educe citind diferite cărți și aplicând pas cu pas ce spun “experții”, fie aleg să transmită mai departe educația primită de la proprii părinți, fie își propun să nu facă aceleași greșeli pe care le-au simțit pe pielea lor sau le-au observat în jur.
Oricare dintre variante este bună atâta vreme căt nu conduce la anumite atitudini parentale, care sunt foarte dăunatoare pentru evoluția copiilor. Raportul copilului cu lumea exterioară cât și personalitatea pot fi influențate nefast de către respingere, superprotecție, adorație sau autoritarism din partea părinților.
Părinții care resping copilul îl protejează insuficient. În astfel de cazuri copilul este perceput ca ceva ce le limitează libertatea sau ca o sursă de frustrare, care nu prea le aduce vreo bucurie. Copilul ajunge să fie neglijat și lăsat în voia unui mediu pe care nu știe să-l gestioneze. Copilul se simte abandonat, nesigur și fără încredere în sine. Simte lumea exterioară lui ca fiind periculoasă, iar el neputincios. Va ajunge sa fie dependent de alții și incapabil să se descurce singur.
Părinții superprotectivi văd copilul ca fiind o ființă foarte prețioasă ce nu trebuie deranjată cu nimic. De asemenea, îl văd incapabil să se descurce fără ajutorul lor. Copilul ajunge să fie veșnic cocoloșit și ferit de toate dificultățile. Astfel, părinții îi prezintă copilului o realitate eronată. Nu este lăsat singur, nu este lăsat să încerce nimic, făcând părinții totul în locul lui. Acestui copil îi lipsește voința și inițiativa și trăiește cu sentimentul că părinții vor fi mereu lângă el să îl ajute. Dacă întreprinde ceva, de obicei eșuează pentru că nu știe cum să rezolve o situație. Va fi mereu dependent și va aștepta ca alții să decidă în locul lui.
Părinții care își adoră copilul îi satisfac acestuia toate dorințele. De asemenea, sunt excesivi de toleranți și își organizează viața în jurul copilului. Copilu este foarte răsfățat și are întotdeauna dreptate. Ajunge să creadă că este perfect, că merită totul și că este un suveran absolut. Este egocentrist, are dificultăți de adaptare. Faptul că cel mic nu-și cunoaște adevărata valoare nu se poate raporta la lume și la ceilalți. Iar când va crește și se va lovi de realitate va fi pierdut.
Părinții autoritari sunt de părere că, copilul trebuie să fie educat strict și să asculte de ordinele părinților, altfel va fi pedepsit. Părinții sunt la curent cu toate activitățile, distracțiile și prietenii copilului. În caz că nu sunt de acord cu ceva, părinții îi interzic fără argumente sau explicații. Copilului i se pretinde foarte mult și i se interzice aproape tot. Din cauza așteptărilor uriașe, copilul nu se simte în siguranță. El va trăi toată viața cu un sentiment de frustrare și sub tutela părinților. Va trăi permanent cu teama ca nu este suficient de bun.