Când l-a întâlnit prima dată, a avut un deja vu, avea impresia că îl cunoaște de-o viață. Lucrurile au evoluat destul de repede. Timp de o lună era deja căsătorită. Moderat, calculat, pragmatic şi matur în relaţia cu viaţa, a impresionat-o şi a cucerit-o prin felul lui de a fi. Aşa se face că la 27 de ani a devenit soţie şi mamă. Este povestea patroanei agenției de evenimente Vivi Art Boutique, Evelina Zara.
Aşteptarea copilului dorit a marcat-o în tot ceea ce făcea cu toate că:
”Am avut toxicoză din prima zi de sarcină până la naștere. Auzisem că seminţele de floarea soarelui îţi potolesc greţurile. Aveam pacheţele de seminţe peste tot, chiar şi în maşină. Dar nu m-au ajutat. Totuşi, aveam preferinţe culinare, gen dulciuri. De aceea, am adăugat peste 30 de kilograme în timpul sarcinii.”
Şi-a dorit să nască natural, dar medicii au apelat la cezariană…
”După două zile de travaliu, medicii au hotărât să mă opereze. Perioada de refacere după naşterea prin cezariană este mult mai lungă. Nu puteam să-mi ţin fetiţa în braţe, a fost destul de dureros pentru mine. M-a ajutat mămica care câteva luni practic a locuit cu noi. Ea o plimba pe Vivien prin casă când avea colici, iar eu plângeam că nu o pot ajuta cu nimic. Aveam susţinerea soţului şi a părinţilor mei, ceea ce m-a ajutat enorm în acea perioadă. Pentru o femeie este vital ca în perioada post natală soţul să devină un aliat de încredere în procesul de refacere a mamei şi în primele luni de viaţă a copilului. Fără Vlad nu-i făceam băiţă, nici nu ştiam cum să schimb scutecele de unică folosinţă. M-a ajutat în toate.”
În primele două luni Evelina a slăbit cu 24 de kilograme fără să facă nimic.
„Doar că cel mai mare regret al meu din acea perioadă este că am mâncat într-o zi bucate care conţineau şi usturoi. Din acel moment nu am mai putut-o alăpta la sân pe Vivien şi am fost nevoită să o trec la alimentaţia artificială.”
Vivien are doi ani şi jumătate, merge la grădiniţă şi este febleţea tatălui. Se înţelege foarte bine cu fratele ei mai mare, care este pasionat de muzică. Atunci când aude piesele lui le recunoaşte. Îl aşteaptă de fiecare dată bucuroasă.
Deciziile în familie se iau uşor, nu numai pentru că soţul ei este cu 10 ani mai mare decât ea, ci pentru că el este o fire calmă, moderată şi calculată.
”Procesul decizional este unul foarte lejer, noi ambii ştim să cedăm când e cazul. În plus, eu consider că femeia trebuie să cedeze prima ca soţul să cedeze de două ori mai târziu. Este un adevăr care presupune respectarea partenerului şi armonia în familie.”
Despre soţul ei are numai cuvinte de laudă.
”Este un bărbat care a acumulat experienţă, care a învăţat din greşeli şi care ştie ce înseamnă o familie. Este mult mai uşor să ai lângă tine un asemenea partener de viaţă.”
Când Vivien avea opt luni, a considerat că e bine să pornească o afacere proprie. Şi-a amenajat un birou acasă ca să fie mai aproape de copil.
”La început a fost foarte greu. Lucram până pe la orele 3- 4 noaptea. Şi pentru că nu accept ca cineva să pregătească mâncare pentru familia mea, îmi fac timp şi pentru gătit.”
La un moment dat a simţit că cedează fizic, pentru că nu lăsa pe nimeni să se ocupe de lucrurile importante din afacerea ei.
”Am înţeles că lucrurile trebuie delegate şi chiar dacă nu sunt făcute foarte bine, ele pot fi îmbunătăţite în timp. Am învăţat să am mai multă încredere în oameni.”
Aşa a reuşit să-şi dezvolte o afacere de succes, să fie o soţie iubitoare şi o mamă grijulie. Se simte împlinită pentru că este realizată, fericită pentru că are o familie frumoasă şi iubită pentru are oameni dragi lângă ea.
„Suntem o familie mare, neordinară, dar ne respectăm şi iubim reciproc. Iar grija unul faţă de altul a devenit un motto pentru noi, insistăm să fim uniţi, chiar şi în situaţiile cele mai dificile, cedăm când este nevoie şi luptăm aprig pentru pacea şi fericirea familiei. Am învăţat că o femeie înţeleaptă veghează ca toţi membrii să fie fericiţi şi apăraţi atât de influenţe externe, cât şi interne… presupun că aceasta este o misiune care în schimb ne răsplăteşte pe termen lung cu multă dragoste şi recunoştinţă.”