Fiica actorului Gheorghe Grâu nu s-a gândit să-și anunțe tatăl că va fi bunic

Leanca Grâu, fiica actorului Gheorghe Grâu, și-a exteriorizat emoțiile legate de maternitate în cadrul unui interviu. În 2010 aceasta și-a găsit jumătatea puternică. Pe regizorul Mihail Vainberg îl cunoștea de la filmările peliculei«Ищу тебя». Erau în relații prietenești, iar când s-a finalizat lucrul și-au dat seama că nu pot unul fără de celălalt.

separator
Lyanka_55

Doi ani cât au durat filmările ne-am apropiat mult. Abia când am revenit în Moskova mi-am dat seama că și Mihail simte ceva pentru mine. Am început să stăm împreună. Peste câteva luni am fost cerută în căsătorie, eram într-o vacanță în Roma. În acel moment am crezut că timpul a stat pe loc. Mi-am păstrat numele, Grâu, cu atât mai mult că soțul nu a fost împotrivă.

Ambii ne-am dorit să avem un copil. Și cel mai important, să se nască primăvara, ca să pot sta mai mult acasă, iar toamna să revin la serviciu.

Evident, când am aflat că sunt însărcinată eram fericită, deși în adâncul sufletului eram foarte speriată. Nu-mi imaginam cum e să fii mamă. Seara, la o cină, i-am spus soțului că va deveni tătic. Ambii eram foarte emoționați și îngândurați. Peste câteva luni am invitat-o pe mama în ospeție și am anunțat-o că va deveni bunică. A fost surprinsă de veste, i se părea prea grăbită această sarcină.

Primele luni de sarcină au fost dificile, nu puteam scăpa de toxicoză. În schimb în cea de-a doua etapă am primit cea mai mare satisfacție. Ieșeam alături de soț la plimbare, găseam timp pentru bucătărie, yoga. În fiecare lună citeam câte o carte despre cum e să fii mamă. Urmăream dezvoltarea micuțului în burtă și colecționam poze de la ecograf.

Lyanka_65

Știam că voi avea băiat. Inițial, îi căutam feciorului un prenume care să înceapă cu litera ”R”, pentru că înseamnă caracter. Dar pentru că nu mi-a plăcut nimic l-am numit Maxim.
Mi s-a propus să merg la cursuri pentru viitoarele mămici, dar am fost doar la o singură lecție. Nu-mi era interesant. Eram deja pregătită teoretic din cărți și internet, iar informația de acolo mi se părea neinteresantă.

Nu mi-a fost frică de procesul de naștere. Mă pregăteam psihologic că trebuie să-mi ajut copilul. Gândul la cel mic te mobilizează.

Când am ales maternitatea în care trebuia să nasc, ne-am bazat pe 3 lucruri: să avem un medic bun, să nu coste serviciile exagerat de mult, spitalul să fie aproape de casă. Toate au fost puse la punct cu o lună înainte de nașteri.

Mihail și-a dorit să asiste la nașteri. Îi sunt foarte recunoscătoare, pentru că m-a ajutat mult. El a fost cel care i-a tăiat feciorașului cordonul ombilical. A fost un moment unic pentru ambii. Deși fiecare cuplu e în drept să aleagă dacă vrea să facă parteneriat la nașteri.

Toate hăinuțele pentru copil le-am cumpărat din timp. Nu am ales ținute sofisticate, deși eram tentată. Am cumpărat haine simple, fără bumbi, aplicații, culori stridente. Important era ca bebelușul să se simtă în ele comod.

L-am hrănit la sân doar până la 5 luni. Îmi era dificil să combin meseria de mămică și cea de actriță. La 4 luni deja nu mai aveam atâta lapte și treptat am renunțat la sân. Copilului îi plăcea pireul din legume, în special cel preparat în condiții casnice.

Îi cumpăr lui Maxim doar jucării care îi dezvoltă inteligența. Nu umplu casa cu flecuștețe. Uneori îi dau să se joace cu mărgelele mele, o lingură sau o cutie de la terci. I se pare și mai distractiv.

Sursa

alte Articole interesante