Este una dintre mămicile care e mai mult la muncă decât acasă. Altfel, n-ar fi ajuns să gestioneze o afacere care cuprinde 21 săli de sport.
În acelaşi timp, este o mamă care de fiecare dată când vorbeşte despre fiul ei, Daniel, este copleșită de emoţii.
Munca îi fură timpul pe care ar trebui să-l petreacă cu fiul ei şi mereu are acelaşi „of” – trebuie să se împartă între copilul „Unica” (cum îi place să spună) şi fiul Daniel, care este bucuria vieţii ei.
Într-un interviu realizat de www.allfun.md, Galina Tomaş a povestit cum e să fii mamă şi în acelaşi timp să ştii că de tine depind mii de persoane.
Despre sarcină…
… am avut o sarcină grea. Mi-am dorit să antrenez până în ultima zi, dar n-a fost să fie. Am renunţat cu lacrimi, în luna a cincea de sarcină. Pentru că muşchii abdominali era mereu încordaţi şi exista riscul unui avort spontan, medicii mi-au interzis să mai practic sportul.
Despre kilogramele acumulate…
… în sarcină am adăugat peste 30 de kilograme din cauza medicamentelor administrate. Dar imediat după naştere am dat jos 15 kg. A treia zi, am revenit la muncă pentru câteva ore.
Muşchii au memorie. Chiar dacă faci o pauză mai lungă, ei îşi recapătă tonusul rapid. Aşa că nu a fost o problemă să scap de kilogramele acumulate.
Despre Daniel…
Curând va împlini 7 ani. Este un copil deosebit, îi plac jocurile lego. Le face cu uşurinţă, chiar dacă sunt din piese foarte mici. Se descurcă la computer mai bine decât mine. Practică înotul, gimnastica şi taekwondo.
Despre mama ei…
A fost cea care m-a ajutat foarte mult. A lăsat casa ei în Edineţ şi s-a mutat la noi, când s-a născut Daniel. Pe la vârsta de doi ani am găsit o bonă, Liza, care este un om extraordinar.
Despre carieră şi familie…
Îmi vine foarte greu să renunţ la muncă. În plus, fac totul cu dăruire, iar Unica este „copilul meu” de 15 ani. Am investit mult timp şi efort pentru a ridica afacerea de la zero – este o parte din mine. Desigur, dragostea de copil nu se compară cu cea faţă de muncă. Uneori mă simt vinovată că nu petrec suficient timp cu fiul meu. Cel puţin, mi-am propus ca ziua de duminică să o petrec în familie, alături de soţul şi copilul meu. De cele mai multe ori, nu reuşesc să fac ore de matematică sau citire cu Daniel. Prefer să ne jucăm împreună, să râdem, să ne distrăm. Îmi place să trăiesc lumea copilăriei cu el şi pentru o vreme devin şi eu copil…
Sursa: www.allfun.md