Dacă o vezi pe Silvia Radu nu poți să nu te întrebi cum reușește această femeie să conducă o afacere de milioane, să fie o soție bună și o mam
”Primul meu copil, Ovidiu, a apărut când aveam 20 de ani. A fost un copil foarte cuminte… după 3 ani. Până la trei ani a plâns zi și noapte. Noi nu înțelegeam ce se întâmplă, eram și noi doi copii. Abia când a apărut al doilea, am înțeles că un bebeluș sănătos nu plânge mereu. Până la urmă sărmanul a supraviețuit… (zâmbește) De fapt, Ovidiu este un copil foarte cuminte, foarte pașnic, deosebit și foarte înțelept.
Despre perioada de adolescență a lui Ovidiu…
El își dorea foarte mult să facă sport și am hotărât să-i satisfacem dorința. Dacă până la 12 ani făcea câte 3 pneumonii pe iarnă, din momentul când l-am înscris la sport nu s-a mai îmbolnăvit. Și-a dezvoltat un corp atletic. A început să învețe mult mai bine, pentru că sportul l-a ajutat să-și organizeze timpul. Drept că noi exageram, sărmanul copil făcea câte 4 ore pe zi de sport și sâmbăta, și duminica. La un moment dat Ovidiu a protestat: ”Eu nu înțeleg ce fel de program am eu, că sunt mai ocupat decât un om de afaceri.” Vreau să spun că sportul l-a ajutat să devină o persoană mult mai puternică.
Copii mei au dreptul la opinie, discutăm și analizăm situațiile, dar ei știu că dreptul de vot vine abia la 18 ani.
Nu l-am influențat pe Ovidiu ce facultate să aleagă. El a optat pentru medicină. Noi am încercat să-i găsim cea mai bună universitate de peste hotare, l-am înscris, a dat examene de admitere, iar când a venit scrisoarea de confirmare că este student, el a spus că de fapt nu mai vrea să fie medic. Sinceră să fiu, cred că medicii sunt o categorie de oameni care se nasc cu asemenea dar, de aceea nu am fost uimită de alegerea lui. Ei sunt cei care trăiesc pentru alți oameni. Și atunci când Ovidiu a renunțat la facultatea de medicină, am căutat să îl ajutăm să își găsească un alt domeniu în care s-ar regăsi. El singur și-a ales universitatea, singur a depus actele, singur a plecat în Germania cu o bursă minimă, ca să poată supraviețui. Ca să înțeleagă ce înseamnă să fii student.
Am simțit că e timpul să am încă un copil.
La început a fost o perioadă foarte grea, nu aveam casă, nu aveam masă, nu aveam de lucru, nu aveam nimic, doar un copil pe care îl luam în spate și umblam cu el în lume. Așa că am hotărât cu soțul că e timpul să ne facem un acoperiș. Când lucrurile s-au aranjat după 16 ani, simțeam nevoia, chiar fiziologic, că mai vreau un copil. Așa că ne-am apucat de treabă.
La muncă aveam o perioadă foarte tensionată. Aveam impresia că sunt ca un rechin. Și într-o zi când m-am uitat în oglindă, am știut că sunt însărcinată. Când s-a născut Cătălina prin cezariană, au fost complicații la naștere, soțul meu a spus că este cel mai frumos copil din lume. I-am răspuns că faci exact ca și bufnița.
Așa cum Ovidiu a fost un copil foarte cuminte, al doilea copil s-a născut un războinic. Fără păr, nu aveam ce să împletesc, să-i fac cosițe… în plus avea crize de personalitate.
Așa că am început să citesc cărți de specialitate să înțeleg cum să mă comport cu copilul meu. În cărți scria că după trei ani aceste crize dispar. Face fetița trei ani, aștept…, trei ani și două săptămâni, nimic nu se schimbă. Așa că am înțeles Cătălina pur și simplu prin definiție e prima în toate.
Recent când a avut loc Fashion show îmi zice: ”Eu nu am nevoie de așa mamă! Eu trebuia să fiu prima, de ce ai ieșit tu prima?” Îi explic că așa a fost scenariu. ”Nu mă interesează, eu am să mă duc și am să mă îmbolnăvesc și o să vă pară rău.” Eu am rămas șocată. Parcă educ acest copil corect, parcă mă strădui să fiu o mamă bună. Într-o zi mă duceam într-o deplasare și văd în aeroport o carte ”Copii neascultători, părinți disperați” – asta e pentru mine! În jumătate de oră am citit-o chiar dacă era destul de groasă. Vreau să vă spun că această carte mi-a deschis ochii: de fapt există și cazuri mult mai grave! Dar am înțeles că atunci când copilul face isterii, nu trebuie să-i răspunzi cu agresivitate, explică-i ce nu e bine să facă. Dar dacă copilul nu te ascultă, pur și simplu îl ignori.
Fiecare copil are nevoie de o atitudine educațională diferită.
Atunci când s-a născut Nicoleta și am văzut-o am rămas în șoc. Noi credeam că acest copil trebuie să fie exact ca și Cătălina, dar el părea ca și un extraterestru. Și ne gândeam, Doamne copilul acesta o să fie frumos?
La o lună după naștere, am observat că Nicoleta este cu totul alt copil, are o inteligență diferită de a Cătălinei, o altă percepție a lumii înconjurătoare. Noi îi spunem inginerul casei, demontează toate robinetele.
Așa diferă copii mei unul de altul, parcă nici nu ar fi frați. Atunci mi-am dat seama că fiecare copil vine cu misiunea lui pe pământ…”
Text: Snejana Țugui
Sursa foto: Facebook
”, a menționat vedeta într-o postare pe pagina sa de 
