Aeroportul Chișinău: toate cursele au fost reluate. Alerta cu bombă, falsă

A murit Naomy. Cântăreața transgender era internată, în comă, într-un spital din Germania, de mai multe zile. Anunțul trist a fost făcut de una dintre prietenele artistei.

Naomy a murit în cursul zilei de vineri, 19 aprilie. Pe 25 aprilie urma să împlinească 47 de ani.

„Cu inimă grea, vă anunț că Naomy a trecut în liniște în cursul serii de azi, 19 aprilie 2024. Ne vom aminti mereu de istoria LGBT pe care a creat-o în România și vom păstra amintirile frumoase alături de noi. Sentimentele noastre de compasiune și susținere sunt alături de familie și cei dragi. Odihnă liniștită, Regino”, a transmis Antonela, prietena artistei trans, pe rețelele de socializare, seara trecută, conform presei române.

Internată, în comă, într-un spital din Germania

Naomy  – pe numele său real Florin Moldovan – a ținut prima pagină a ziarelor, în urmă cu mai mulți ani. A încercat să câștige mai multe concursuri de talente și a fost implicată în mai multe scandaluri mondene.

În ultimii ani, a intrat într-un con de umbră. Ea s-a mutat în Germania și își ține la curent fanii prin intermediul platformelor de socializare. Recent, o fotografie șocantă a apărut în social medial. Naomy apărea pe un pat de spital, intubată.

Un miliardar german, care a dispărut în împrejurări misterioase pe vârful Matterhorn, din Elveția, în urmă cu șase ani, este suspectat că locuiește cu o amantă rusă la Moscova, conform unei investigații din Germania, scrie Daily Mail, conform Libertatea.

Magnatul germano-american Karl-Erivan Haub, pe atunci în vârstă de 58 de ani, se antrena pentru o cursă de schi, când a dispărut în aprilie 2018, în Zermatt, Elveția. A fost văzut ultima dată urcând pe munte singur, într-un lift, într-o dimineață, ceva ce antrenorul său a spus că este ciudat pentru un bărbat care era de obicei foarte atent la siguranța lui și foarte pregătit, și nu s-a mai întors niciodată la hotel.

Autoritățile l-au căutat șase zile, timp în care cinci elicoptere și mai multe echipe de salvatori alpini au străbătut zona, dar trupul său nu a fost găsit niciodată.

Haub, fost director general și coproprietar al gigantului german de supermarketuri și retail Tengelmann Group (principalul proprietar al magazinelor de construcții și bunuri de uz casnic OBI), a fost declarat mort de un tribunal din Köln trei ani mai târziu, lăsând în urmă o soție, doi copii și o companie de aproximativ 75.000 de angajați.

Fratele său mai mic, Christian, a jurat într-o sală de judecată, în 2021, că nu exista niciun indiciu că bărbatul, a cărui avere netă a fost estimată la 6 miliarde de euro, a rămas în viață.

Dar acum, o investigație majoră condusă de radiodifuzorul german RTL susține că l-a identificat pe Haub la Moscova și crede că magnatul se află acolo cu o amantă mult mai tânără pe nume Veronika Ermilova.

Christian Haub este acum supus unei anchete de către procuratura din Köln, pentru suspiciunea că ar fi făcut declarații false sub jurământ, a informat RTL. El și-a asumat controlul asupra Grupului Tengelmann după dispariția fratelui său și a susținut că a comandat unui serviciu de securitate privat să investigheze „zvonurile” că era încă în viață.

Avocatul său, Mark Binz, a declarat pentru ziarul german Die Zeit: „Desigur că nu există nimic adevărat în acuzația de acum”.

Karl-Erivan Haub, care acum ar avea 64 de ani, ar fi sunat-o pe Veronika Ermilova de 13 ori în cele trei zile dinainte ca acesta să dispară, în 2018, potrivit anchetei RTL și ziarului Stern. Apelurile au fost îndelungate, unul a durat mai mult de o oră, ducând la suspiciuni că el aranja să-și însceneze moartea, cu ajutorul Moscovei și Ermilovei.

Ancheta a constatat că Ermilova, în vârstă de 44 de ani, conducea o agenție de evenimente din Sankt Petersburg care organiza excursii de schi, drumeții și alpinism pentru pasionați, dar este și suspectată că lucrează pentru serviciul de securitate FSB al Rusiei.

O investigație realizată de Tengelmann a dezvăluit că viața lui Haub a fost strâns legată de enigmatica Ermilova, care a fost descrisă ca „o femeie zveltă, atletică, cu părul castaniu, până la umeri, ochi întunecați și zâmbet deschis”. Anchetatorii au sugerat că ea „ar putea lucra pentru serviciul secret intern rus FSB”, deși au subliniat că acest lucru „nu poate fi dovedit”.

„Ceea ce se poate dovedi, totuși, este că ea se află întotdeauna în aceleași locuri, în același timp cu Karl-Erivan Haub”, se spune în raport.

„În iulie 2008, ambii au fost la Moscova și Soci în câteva zile. În mai 2009, ambii au călătorit cu același tren de noapte de la Moscova la Sankt Petersburg, în compartimente separate. Excursiile au fost rezervate în același timp și de aceeași persoană. Suprapuneri suplimentare ale călătoriilor scurte ale lui Haub și ale femeii pot fi găsite pentru sejururi în Omsk (2010), Soci (2011), Baku (2014) și Moscova (2015, 2017)”.

Raportul precizează: „Nu este clar de ce au avut loc aceste presupuse întâlniri. Nu arată ca vacanțe de îndrăgostiți”.

Jurnalista RTL Liv von Boetticher a speculat că dispariția lui Haub în Elveția și presupusele apariții în Rusia ar fi putut fi rezultatul unor afaceri dubioase. „Se știe că Karl-Erivan Haub a făcut afaceri cu oameni de afaceri ruși asupra cărora planează suspiciuni”, a susținut ea. „Presupunerea noastră este că afacerile cu Rusia sau cu parteneri de afaceri ruși l-ar fi putut pune pe Karl-Erivan în fața unor probleme în Occident”.

Pe lângă faptul că a sunat-o pe Ermilova, se presupune că Haub l-a sunat pe bancherul rus Andrei Suzdalțev atât în ​​Rusia, cât și în Geneva, cu puțin timp înainte de a muri, susțin ancheta RTL și Stern. Un alt partener de afaceri rus la lui Haub este Sergei Grișin, cunoscut sub numele de „Oligarhul Scarface”, acuzat în mai multe rânduri de fraudă.

S-a scris că Grișin a murit anul trecut, deși nu a apărut vreo dovadă a înmormântării sale.

Jurnalista RTL a speculat, de asemenea, într-un interviu acordat pentru Die Welt, că Haub ar fi putut lucra de fapt pentru ruși: „Ar fi putut acționa ca un fel de agent de influență pentru Rusia în Germania. Nu este vorba despre un agent cu pălărie și trenci, sau un James Bond, ci despre influența asupra politicii și economiei. Dispariția lui a venit într-un moment în care Tengelmann mergea destul de prost și se extindea în Rusia cu lanțul Obi, de exemplu”.

Jurnalista crede că nu e vorba despre moartea miliardarului: „Sunt sigură că nu a fost un accident de schi, ci o evadare în etape”. Metoda exactă folosită de Haub pentru a reuși presupusa sa evadare nu este cunoscută.

În a treia sâmbătă a lunii aprilie sunt comemorate victimele foametei organizate de regimul sovietic în perioada 1946-1947. Doctorul în istorie Artur Leșcu, expertul Comunității WatchDog.MD, spune că este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade din istoria țării. În mai puțin de doi ani, peste 200 de mii de oameni și-au pierdut viețile, aceasta fiind printre cele mai mari tragedii prin care a trecut Moldova. Și se presupune că numărul victimelor este mult mai mare decât cel anunțat, întrucât datele referitoare la amploarea acestei tragedii umane au fost secretizate, transmite IPN.

Artur Leșcu a menționat că în acea perioadă satele din Moldova au pierdut în medie10% din populație. Cel mai grav a fost afectat sudul țării. Unele localități găgăuze au pierdut până la jumătate din locuitori. Istoricii au estimat că din cauza foametei a murit aproximativ 5% din populația RSSM, de zece ori mai mult decât în Rusia și de 5 ori mai mult decât în Ucraina.

„Deși vina pentru atrocitățile care au avut loc o poartă conducerea politică sovietică, autoritățile de atunci au făcut tot posibilul ca principalele cauze ale foametei să fie considerate seceta și urmările războiului, iar despre tragedie să nu se vorbească deloc. Și ca rezultat oamenii rămași în viață să-și iubească tiranul, devenind unica lor sursă de existență. Putea fi evitată o asemenea catastrofă? Absolut sigur”, afirmă expertul.

Potrivit lui, întreaga Europă a resimțit efectele secetei, dar nicăieri populația nu a fost îndobitocită așa încât să ajungă la canibalism, cum s-a întâmplat în URSS. Mai mult, rezervele de grâu erau suficiente pentru a-i ajuta pe oameni, însă Stalin și sovieticii de pe loc nu au redus intenționat planurile de colectări, lăsându-i pe oameni efectiv fără niciun grăunte sau animal. Puterea sovietică nu numai că nu a intervenit pentru a ajuta populația, dar a exportat cerealele și l-a făcut pe Stalin mândru, transformând URSS în cel mai mare furnizor din lume.

Doctorul în istorie precizează că totul a început în primăvara anului 1944, imediat după ocuparea Basarabiei. Noua putere sovietică a impus predarea obligatorie a produselor agricole în folosul așa-numiților eliberatori. Au fost stabilite cote, iar gospodăriile țărănești au fost obligate să predea alimente. Cine se eschiva rămânea fără rezerve și era obligat să plătească o amendă echivalentă costului produselor nelivrate. Scopul era să scoată din RSS Moldovenească cât mai multe resurse.

În 1946 era perioada de plin dezastru, seceta afectase în special sudul Moldovei. Oamenii mureau de foame, în timp ce livrau sovieticilor ultimele produse care îi puteau salva. „Într-o notă cu titlu secret, este prezentată situația din Congaz și Ceadâr-Lunga, se indică că populația folosește carne de câini, carne de pisici, hoituri de animale. E răspândit canibalismul. Canibalismul era de fapt un fenomen prezent în toată țara. Au fost documentate oficial în jur de 40 de cazuri, realitatea însă a fost mult mai cruntă. Mărturiile disponibile astăzi, istoriile despre părinții care își sacrificau proprii copiii pentru a supraviețui sunt terifiante. Așa ceva este de neconceput în timpurile noastre”, menționează Artur Leșcu.

Potrivit lui, în acte cauza decesului de foame era trecută ca distrofie. În primăvara anului 1947, de distrofie ca urmare a foametei erau bolnavi aproape 240 de mii de oameni, adulți și copii. De fapt, numărul morților și al celor bolnavi din cauza foametei ar putea fi mult mai mare. Mulți oameni din sate nu aveau acte de identitate. Ceea ce face dificilă stabilirea unui număr exact. Arhivele arată că mulți plecau în căutare de mâncare și nu mai reveneau înapoi.

„Oamenii care au reușit să supraviețuiască au fost impuși să uite tragedia prin care au trecut. Puterea le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete, despre moți, despre canibalism. Și mulți dintre ei, generații mai târziu, au uitat. Atunci flămânzi și dependenți în totalitate de noul lor stăpân se mulțumeau cu tot ce le veneau de la sovietici și le permitea să supraviețuiască. Așa victimele au început să-și iubească tiranul. Foametea a fost cauzată de regimul sovietic prin însăși esența politicilor sale în raport cu oamenii. Este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade. Este important să cunoaște această pagină tragică din istoria noastră, să învățăm din ea”, a mai spus istoricul.