Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt este o lucrare de artă dedicată Domnitorului moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504), realizat în perioada 1925-1928 de către sculptorul moldovean Alexandru Plămădeală (1888 – 1940).
Monumentul este amplasat în Grădina publica ,,Ștefan cel Mare și Sfânt” din municipiul Chișinău. Statuia are 5,20 metri înălțime.
Monumentul a fost turnat la București, în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul războiului de independență din anii 1877-1878.
Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, montat pe un soclu din piatră extrasă din cariera de la Cosăuți, proiectat de Alexandru Bernardazzi, arhitectul orașului Chișinău, și de inginerul G.A. Levițchi. Monumentul avea, în total, 11,20 metri înălțime. Pe fațada principală a soclului era dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457-1504”.
După ultimatumul sovietic dat României în 1940 statuia a fost transportată la Vaslui, unde a fost instalată lângă biserica Sfântul Ioan, ctitorită chiar de marele voievod. În august 1942, statuia a fost reinstalată la Chișinău, în fața Arcului de Triumf. În 1944 statuia a fost evacuată din nou, fiind transportată la Craiova, potrivit Wikipedia.
În anul 1945, statuia s-a reîntors la Chișinău, ca bun cultural scos din URSS. În anul 1972, monumentul a fost lăsat în Grădina Publică, însă a fost mutat cu 18 metri în adâncul parcului și a fost amplasat pe un postament sărac din ciment.
Monumentul lui Ștefan cel Mare a fost restaurat în anul 1990 și reamplasat. Noul soclu a fost executat tot din piatră de Cosăuți de către arhitectul Eugen Bernardazzi, fiul lui Alexandru Bernardazzi. O dată cu reinstalarea monumentului, au fost restabilite și inscripțiile inițiale.