O mamă a fost purtată cu micuțul de 4 ani de la un spital la altul, iar copilul a fost examinat chiar în ambulanță, în frig și fără condiții elementare. Femeia a ajuns la spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase de Copii de pe strada Lomonosov, diagnoza inițială a piciului fiind varicela, dar pentru că în regiunea umărului se extindea o zonă inflamată, s-a decis intervenția.
Povestea mamei a fost publicată de blogherul Eugen Luchianiuc și citată de realitatea.md. Femeia povestește coșmarul prin care a trecut în zilele cât a fost internată și comportamentul urât al personalului medical.
După ce medicul de gardă a fot anunțat că micuțul a avut toată noaptea febră și că inflamația devine tot mai mare, el a rugat mama să aștepte alt doctor. AL doilea medic a venit și a ascultat-o și nu a mai revenit în salon. Până după amiază- femeia a tot sunat la post, dar tot ce primea erau preparatele și asigurările asistentei că totul va fi bine.
Mama a insistat să vină un medic chirurg, iar de la 16:00 până la 21:00 a așteptat ambulanța care să o ducă la alt spital, după ce medicii care îi examinau copilul s-au schimbat unul după altul și făceau doar poze cu locul inflamației.
Copilul a suportat intervenția la spitalul V. Ignatenco, iar medicii au dat indicații ca micuțul să fie adus duminică dimineața la pansament, avertizând că nu poate fi schimbat de sine stătător. A doua zi, însă, un alt doctor a examinat de la același spital a examinat piciul chiar în ambulanță, în frig, a reclamat mamei că orice medic putea interveni, apoi a lipit compresa murdară înapoi pe rană.
Asistenta de la Spitalul Boli Contagioase a schimbat pansamentul, iar după ce copilul a început să se simtă mai bine, mama a decis să sune la Linia Fierbinte a Ministerului Sănătății. Acolo, însă, au dat vina pe COVID-19 și au precizat că instituțiile medicale sunt în subordinea Primăriei Chișinău, iar autoritatea nu poate interveni.
Mesajul integral al mamei:
Deci eu cu copilul meu de 4 anișori suntem Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase de Copii de pe strada Lomonosov 49. Am fost internați aici cu o banală varicelă dar am ajuns să avem incizie cu 12 tăieturi. Vineri seara am fost internați. Din start au prelevat analizele și au început să administreze medicamente. Una din erupțiile de pe corp și anume cea din regiunea umărului stâng era puțin inflamată la internare. A două zi de dimineața am anunțat medicul de garda că copilul toată noaptea a avut febra și că zona inflamată s-a extins mai tare. Acest medic a spus să aștept să vină celălalt medic. Așa și am făcut.
Am cerut să fie văzut copilul de un medic chirurg, mi s-a spus că vor chema ambulanța și vom merge, am așteptat de la ora 16 până la 21 și un pic că să mergem la chirurg. În tot acest timp sunAm la post și asistenta a venit la mine cu replică că nimeni nu moare și să aștept că ea o să-mi zică când plecăm. În fine a venit salvarea, am fost duși la Spitalul Clinic de Copii „Valentin Ignatenco”.
Acolo medicul chirurg a fost receptiv, a consultat copilul și a făcut acea incizie. După respectiva intervenție care a durat destul de multișor și i să curățat puroiul, medicul a dat indicații ca să fie readus duminică dimineață copilul la pansament menționând că nu se permite de schimbat pansamentul de sine stătător.
Pe la orele unsprezece seara am revenit în salonul de la Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase de Copii. Noaptea a trecut fără febra și parcă binișor. Duminică dimineață venind medicul de garda să ne vadă am cerut să mergem la chirurg căci de la acea incizie se eliminase sânge și era foarte murdar pansamentul. Medicul de gardă a spus că acuș plecăm. Deci a fost chemată salvare și am mers la Spitalul Clinic de Copii „Valentin Ignatenco” pentru a vedea și a schimbă pansamentul de la acea incizie. Am așteptat în ambulanță o perioada de cam 15-20 minute și s-a apropiat în salvare domnul chirurg de garda D. I. El a spus să dezbrac copilul și să îi arăt ce are. Nedumerită și speriată am dezbrăcat copilul în frigul de afară și el, cu o cruzime de nedescris, fără să stea mult pe gânduri, a smuls jumătate de pansament al copilului, și a zis: „Ce vreți de la mine? Voi aveți doctori la spitalul vostru și o să va schimbe ei pansamentul”. După asta a pus înapoi pansamentul murdar peste inciziile copilului și a coborât în grabă din ambulanță.
Eram șocată și nu am spus absolut nimic. Medicul de la salvare însă a mers după acest chirurg și l-a rugat să ii scrie certificat pentru consultație. Am revenit înapoi la Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase de Copii plângând și tremurând. Aici, împreună cu asistenta, am scos acel pansament murdar, am prelucrat și am pus alt pansament.
După ce copilul și-a revenit și cât de cât s-a liniștit am sunat la linia fierbinte a Ministerului Sănătății. Le-am explicat situația în care suntem și mi-au zis că e COVID și nu am ce mă jelui că nu-i mare catastrofă. Și mi-au mai spus că atât spitalul în care ne aflăm cat și „Valentin Ignatenco” sunt spitale municipale și să sun la conducerea municipalității, ei nu au treabă cu pretențiile mele față de calitatea serviciilor acordate de medici.
Voi atașa poze cu tot ce este și vei înțelege de ce am pretenții la felul în care a fost consultat copilul, în frig și în condiții aseptice, aplicându-se înapoi pansamentul murdar peste rana deschisă, și o bucată de plasture care a nimerit exact pe una din tăieturi.
Eu nu am studii medicale dar nu cred că asta nu îmi dă dreptul de a fi direct consultată de un medic, cu atât mai mult că e vorba despre un copil nevinovat.
Pentru ce eu achit impozite statului? De ce nimeni nu vrea să răspundă de această situație? Câtă lume trebuie să fie umilită de „așa zișii” medici care au studii medicale, care învață etică profesională și care dau un jurământ?
Chiar este corect că să se întâmple așa ceva? Unde să caut dreptate? Ce fac eu cu copilul meu? De ce asistentele medicale vorbesc și se comportă de parcă ești dator cu ceva în fața lor? Ce fac eu? Unde să mă mai duc?
Mulțumesc pentru posibilitatea de a descrie măcar această situație. Nu vreau să mai treacă și alți copii prin durerea și stresul acesta, prin indiferență medicilor care uită de jurământul depus. Prea multe a îndurat un copil nevinovat!
Pentru ce eu achit impozite statului? De ce nimeni nu vrea să răspundă de această situație? Câtă lume trebuie să fie umilită de ”așa zișii” medici care au studii medicale, care învață etică profesională și care dau un jurământ?
Chiar este corect că să se întâmple așa ceva? Unde să caut dreptate? Ce fac eu cu copilul meu? De ce asistentele medicale vorbesc și se comportă de parcă ești dator cu ceva în fața lor? Ce fac eu? Unde să mă mai duc?
Mulțumesc pentru posibilitatea de a descrie măcar această situație. Nu vreau să mai treacă și alți copii prin durerea și stresul acesta, prin indiferență medicilor care uită de jurământul depus. Prea multe a îndurat un copil nevinovat!
Deci acum copilul meu este bine datorită medicilor care au realizat incizia în seară zilei de sâmbătă. Domnul Iurie și doamna Elena, medici chirurgi care au prelucrat și pansat cu suflet și cu bun simt în condițiile corect adaptate pentru așa ceva, în sala de proceduri/operații. Menționez că și sâmbăta, și ieri, și azi nu am contactat cu alți pacienți de la „Valentin Ignatenco”, am intrat pe intrarea special amenajată celor cu boli contagioase, și sâmbătă și luni, și marți medicii și asistentele sau purtat corect cu noi.
Echipa medicală de la spitalul municipal de boli infecțioase pentru copii se atârna corect față de copil. Asistenta medicală de garda de sâmbătă este cea care nu își are locul în sistemul medical…
Mulțumim frumos celor medici care ne susțin și ne ajută să trecem peste această etapă dureroasă. Păcat că se găsește câte unul că chirurgul de duminică, fără pic de empatie fața de pacient.
Suntem bine dar stresul și durerea sufletească este apăsător de dureros. Câți copii trebuie să treacca prin chin și durere că să se ea atitudine?
