Preşedintele Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, Dan Dungaciu, afirmă că, la un an de la invazia rusă în Ucraina, „ne aflăm într-un moment dificil”, în pragul unei „escaladări fără precedent” la nivelul declaraţiilor.
„La început existau linii roşii. Acum acestea s-au diluat şi devin tot mai vagi. Ajutoarele către Ucraina ajung la arme tot mai sofisticate, crescând şi capacitatea de luptă a Ucrainei, dar, prin recul, escaladând situaţia din teren. În plus, avem şi implicarea directă, pe persoană politică aş zice, a preşedintelui american, care, prin prezenţa la Kiev, a transmis mesajul că războiul devine şi Biden’war. Inclusiv în perspectiva alegerilor prezidenţiale din SUA acest lucru e important”, a declarat, pentru Agerpres, Dan Dungaciu, transmite deschide.md.
În opinia sa, „asistăm la o situaţie de „angajament reputaţional” al celor mai importanţi actori din jurul acestui conflict, pentru Vladimir Putin Ucraina fiind demult o chestiune personală, care nu trebuie neglijată”.
„Când dai tot mai multe arme şi mai sofisticate, când liderii mondiali îşi asumă aproape personal miza conflictului, devine foarte greu, la o adică, să mai ieşi din el. Adică nu poţi ieşi fără victorie. Devine oarecum existenţial, chiar dacă nu era aşa ceva la început. Aici e problema acum. În 1969, în timpul războiului din Vietnam, Henry Kissinger, consilierul prezidenţial de atunci, a înţeles că Vietnamul are o valoare strategică mică pentru Statele Unite şi că acolo nu există o cale clară către victorie. Dar el a insistat pentru 500 000 de soldaţi americani, pentru că era vorba despre ”încrederea în promisiunile americane”. Şi aşa el şi preşedintele Richard Nixon au continuat implicarea SUA în război pentru încă patru ani, pentru a obţine o ”pace cu onoare” şi pentru a menţine reputaţia americană. Ce s-a întâmplat atunci se ştie. America a câştigat pe teren bătălia, dar a pierdut… la televizor! Să vedem ce va fi acum. Suntem în pragul unei escaladări fără precedent la nivelul declaraţiilor, a se vedea şi discursurile preşedinţilor american şi rus. Asta înseamnă fie că se pregăteşte o posibilă negociere, fie că războiul continuă indefinit”, a susţinut Dan Dungaciu.
El este de părere că Rusia nu pare capabilă „să facă” o ofensivă care să vizeze Kievul.
„Suntem într-o ambiguitate. La finele lui 2022 se vorbea despre venirea iernii, îngheţul şi o ofensivă majoră ucraineană care, după preluarea Herson-ului, să închidă jocul. Nu a venit. Acum se aşteaptă ofensiva rusă – care, după unii, inclusiv şeful NATO, ar fi în derulare -, care va fi urmată de o contra-ofensivă ucraineană. Alţii spun că oricum Rusia nu are resurse pentru o ofensivă majoră, va fi una ”regională”, de mică intensitate, focalizată pe Donbas. Adevărul este că Rusia nu pare capabilă să facă o ofensivă care să vizeze Kievul. Dar problema e asta: dacă va reuşi – ceea ce nu e nici asta uşor – să cucerească toată regiunea Donbas, în principiu Moscova poate spune stop, obiectivele au fost îndeplinite, să înceapă negocierile… Acesta este pericolul pe care îl văd mai aproape de noi decât ”cucerirea” Kievului şi schimbarea politică. Acesta a fost se pare planul iniţial al ruşilor, în februarie 2022, pus pe masa preşedintelui de către KGB, de intrare în Kiev cu trupe speciale şi eliminarea echipei de conducere – armata urma să furnizeze decorul ameninţător care, după ce erau eliminaţi liderii, să ducă la predarea ţării. Dar planul a eşuat graţie americanilor şi britanicilor şi nu văd posibilitatea efectivă de a se reveni la el. Repet – azi pericolele sunt de altă natură, mai puţin spectaculoase, dar tot nocive pentru Ucraina”, a evidenţiat profesorul Dungaciu.
Dan Dungaciu a arătat, de asemenea, că „în acest moment Rusia controlează 20% din Ucraina, partea bogată, şi blochează prin asta orice integrare euroatlantică a ţării”.
„Nu te poţi duce acolo dacă nu îţi controlezi teritoriile. Pentru ruşi asta poate fi considerată o victorie strategică semnificativă. Şi, evident, ar fi. De aceea războiul nu se poate termina aşa şi nicio negociere nu este posibilă în aceste condiţii. Urmează cel puţin încă un episod major militar pe teren, în care Kievul trebuie să îşi refacă poziţia, inclusiv pentru o negociere finală de pe poziţii mai favorabile”, a adăugat el.
În ceea ce priveşte poziţia României, la un an de la începerea războiului, a garanţiilor, politice şi militare, de securitate, Dan Dungaciu a subliniat că securitatea României este asigurată „în primul rând de NATO”, dar a precizat că ar trebui ca „ambele capete ale Flancului Estic, respectiv Baltica şi Marea Neagră, să fie tratate la fel de către Alianţa Nord-Atlantică”.
„Aici e o ambiguitate care încă apare în spaţiul public. Cine ne asigură securitatea? Articolul 5 din Tratatul NATO sau faptul că luptăm împotriva Rusiei în Ucraina? Dacă acceptăm că doar participarea la războiul din Ucraina şi înfrângerea Rusiei pe teren este garanţia de securitate pentru noi şi pentru ceilalţi europeni – este una. Din această perspectivă, dacă Rusia nu este învinsă în Ucraina, va merge mai departe, nu ştim unde se va opri. În această perspectivă, evident, suntem într-o situaţie de securitate mult mai proastă. Securitatea României se joacă pe terenul Ucrainei. În cealaltă perspectivă, însă, subliniată ferm şi de preşedintele Joe Biden la Varşovia, securitatea României este asigurată în primul rând de NATO şi de Articolul 5. Prin urmare, războiul din Ucraina este important pentru configuraţia regională, dar nu decisiv. Eu înclin să cred că preşedintele Biden are dreptate, mai ales că nu văd astăzi o Rusie capabilă, chiar şi în perspectiva unei „victorii” în Ucraina, să meargă mai departe, inclusiv să declare război NATO. Nu cred asta. Ruşii pot fi nebuni, dar nu sunt proşti. Eu cred că Ucraina a fost atacată tocmai pentru că nu era în NATO. În mod concret, explicit, apropo de securitate, să vedem ce va rămâne la finalul războiului. Sper că acest război, o dată în plus, petrecut în regiunea Mării Negre, să transmită limpede un mesaj că cele două capete ale Flancului Estic, respectiv Baltica şi Marea Neagră, să fie tratate la fel de către NATO. Încă nu se întâmplă aşa şi nu îmi pot imagina ce ar mai putea să se petreacă pentru a înţelege că, aici, la Marea Neagră, trebuie prezenţă militară permanentă, cel puţin la nivelul preconizat în Polonia”, a explicat preşedintele Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române.
Potrivit acestuia, Moscova nu are cum să ajungă cu trupe în R. Moldova câtă vreme Ucraina rezistă.
„Să o atace, dar pe unde? Dacă vorbim de dimensiunea militară, Moscova nu are cum să ajungă cu trupe în R. Moldova câtă vreme Ucraina rezistă. Nu poate zbura până acolo, nu are pe unde, doar prin Ucraina sau spaţiul NATO. Ce are în Transnistria e nesemnificativ. Prin urmare, militar nu are cum să atace R. Moldova, iar o intrare spre Bugeac fără a avea Odesa este, spun militarii, imposibilă. Iar ca să iei Odesa, va fi un război crâncen, de săptămâni, poate luni. Nu sunt foarte lămurit nici cu planurile de schimbare de regim de la Chişinău, cel puţin din ce a apărut public până acum. Sigur că probleme sunt la Chişinău, oligarhii fugiţi şi neatinşi de justiţie până acum au tot interesul să submineze „regimul” Maia Sandu, singurul capabil să ţină R. Moldova pe linia de plutire prin ajutoarele pe care le aduce şi fără de care ţara s-ar prăbuşi. R. Moldova nu se poate susţine singură nici în condiţii de pace darămite de război. Că există o joncţiune între oligarhi şi coloana a 5-a rusă din R. Moldova este foarte plauzibil. Dar să preia Rusia R. Moldova în acest moment e hazardat să spunem. Nu are cum. Militar vorbind, în plus, ar trebui să o întreţină financiar – ceea ce Moscova nu a făcut niciodată şi nici nu ar avea cum. Cel puţin deocamdată, repet, nu văd pericole de invazie pentru R. Moldova. Iar povestea cu renunţarea Rusiei la documentul strategic din 2012 care ar fi vizat R. Moldova – aceasta e o glumă. Nu avea nicio legătură”, a spus Dan Dungaciu.
El a accentuat că R. Moldova trebuie să primească acum sprijin pentru supravieţuire şi semnale că este percepută ca fiind parte a Vestului, a lumii occidentale.
„Şi aceste semnale au venit de la cel mai înalt nivel posibil. R. Moldova are un şir de alegeri în 2023, 2024, 2025. Vor urma momente grele, dificile, fără artificii şi camere de luat vederi. Atunci va veni greul. Atunci, în această perspectivă, va trebui România să fie prezentă şi, eventual, să facă un Acord Snagov pentru R. Moldova. Eu văd şi un minister pentru integrarea europeană a R. Moldova, făcut la Bucureşti, ca semnal politic şi strategic. Pe termen scurt, ce trebuie să facă R. Moldova este să profite de conjunctură, să denunţe Formatul 5+2 pentru că un format în care se află Rusia agresoare este inoperant şi imoral, să nu facă concesii Tiraspolului prin negocieri care să ducă la supravieţuirea regimului marionetă rusesc de acolo şi să transmită limpede că demilitarizarea regiunii transnistrene, pe baza legii din 2005, să fie parte a unei eventuale negocieri regionale post-război. Atenţie: demilitarizarea înainte de democratizarea regiunii, exact cum prevede legea din 2005, pentru că democratizarea înainte de demilitarizare ar crea un statut special pentru regiunea separatistă pro-rusă, care nu ar face decât să ţină R. Moldova în afara Occidentului şi al spaţiului euroatlantic. Şi în afara României”, a punctat Dungaciu.
Preşedintele Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române a calificat drept „un semnal limpede şi dur” declaraţia vicepreşedintelui Statelor Unite, Kamala Harris, despre „crime împotriva umanităţii” săvârşite de Rusia.
„E un semnal limpede şi dur, chiar dacă, strategic, nu l-a rostit preşedintele american, ci vicepreşedintele. Problema cu ce se întâmplă după război ţine exclusiv, aş spune, de cum se termină războiul. Învingătorii nu sunt judecaţi niciodată. Doar înfrânţii”, a spus el.
Cât priveşte punerea în practică a unei decizii a UE referitoare la un tribunal pentru aducerea în faţa unei înalte instanţe internaţionale a responsabililor declanşării războiului împotriva Ucrainei şi de confiscare a activelor ruseşti, Dan Dungaciu a arătat că „banii sunt importanţi, dar nu pot fi singura sancţiune la adresa unui stat care invadează şi acaparează teritorii”.
„Iarăşi revenim la realitate. Să vedem cum se va încheia războiul, dincolo de ce vrea UE sau chiar dincolo de ce ar fi normal şi moral să se petreacă. În ceea ce priveşte activele Rusiei aflate în afara ţării, problemele tehnice şi juridice sunt enorme. Una este blocarea lor, alta confiscarea lor sau folosirea acestora pentru reconstrucţia Ucrainei. Dar aş vrea să atrag totuşi atenţia că, şi dacă vor fi preluate – nu îmi imaginez cum – cele 300 miliarde pe care Rusia le are în băncile occidentale, asta tot nu ar fi un preţ suficient pentru o invazie. Deci, sigur, banii sunt importanţi, dar nu pot fi singura sancţiune la adresa unui stat care invadează şi acaparează teritorii. Pentru că Beijingul ar putea întreba de la început, ulterior: dar pe noi cât ne-ar costa Taiwanul, să o clarificăm de la început?…”, a arătat el.
Dan Dungaciu consideră că „despre pace nu se poate vorbi fără ca măcar Ucraina să puncteze militar semnificativ”.
„Altminteri, de ce s-ar duce la negocieri sau ce ar putea obţine? Doar că orice contraofensivă e riscantă. Dacă se anunţă şi se face dar nu are succes, opreşte războiul. Cred că Ucraina nu va mai avea a doua şansă. Cel puţin asta ne sugerează şi un articol absolut teribil din Washington Post din 13 februarie, unde ni se spune că pe canale diplomatice, nivel numărul doi din apărare, servicii externe etc, oficialii americani au transmis Ucrainei că ajutorul SUA nu va fi fără sfârşit. Deci să se grăbească să obţină succese pe teren şi, în funcţie de acestea, să se pregătească apoi pentru negocieri de pace… Sigur, e doar un articol, dar poate fi mai mult decât atât… Revenind la chestiunea ridicată, un tratat de pace este un armistiţiu cu clauze politice şi strategice adăugate. Deci ceva mult mai elaborat. E greu de crezut, cum bine aţi spus. Un armistiţiu este mai plauzibil, dar ce va conta ulterior va fi definirea victoriei şi a înfrângerii. Adică comunicarea strategică. „Ucraina nu poate fi o victorie pentru Rusia’ – ne spune preşedintele american. Şi nu va fi. Ce va fi însă nu e clar. Cel mai probabil, rezultatul războiului va fi undeva între Rusia nu a câştigat şi Ucraina nu a pierdut. Unde anume, e imposibil să spunem de pe acum”, a declarat preşedintele Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, Dan Dungaciu.
