Designerul Diana Voevuțki, marcată de accidentul din Capitală. Durerea care i-a răscolit sufletul

Groaznicul accident produs acum câteva zile în centrul municipiului Chișinău a șocat publicul. Doi bărbați tineri, taximetristul și pasagerul său, nu au mai ajuns la soțiile și copiii lor în acea seară, din cauza unui șofer împătimit de viteză și raliuri. În aceste momente grele, toată durerea este îndreptată către soțiile victimelor și copiii care nu-și vor mai vedea tații.

separator

Ecoul groaznicului accident a trezit rană adâncă din inima Dianei Voevuțki. Designera a vorbit anterior despre faptul că a rămas văduvă tânără după ce primul ei soț a decedat într-un accident de mașină. Acum, împrejurările au făcut-o să-și deschidă sufletul într-o postare copleșitoare împărtășită cu prietenii săi virtuali, dezvăluind istoria vieții sale.

,,Citesc știrile despre accidentul cumplit de acum două zile, și, tot mai mult, mă gîndesc că cei ce au plecat- sunt plecați. Nu mai putem face nimic pentru ei, din păcate. Dar cine se gîndește la cei rămași? Apropiați? Copii? Soție?..

Auzisem că șoferul avea credite, familie- pe umerii cui ele rămân? Pentru că în justiția din R. Moldova eu nu cred. De 13 ani nu cred..

..Era 6 ianuarie, ajun de Crăciun pe rit vechi. Eu pregătisem ceva deserturi și, cu Bogdan, de 10 luni pe picioare, îmi așteptam soțul de la muncă. Era designer de mobilă și interior, și plecase în afara orașului, în Anenii-Noi, la un obiect. Urma să mergem în ospeție, și îl tot sunam nerăbdătoare, dar el îmi respingea într-una apelurile.

Până la urmă, mi-a răspuns o voce necunoscută de bărbat. Mi-a zis “Boris nu mai este. A murit”- și a închis..

..Am început să râd în isterie, Bogdan mă privea speriat. Nu am crezut. Nu am crezut nici când m-au sunat prietenii, nici când au dat toți buzna în apartament, și nici când cei veniți vorbeau în șoaptă, privindu-mă. Nu am crezut. Doar când mi-au adus telefonul și verigheta celui care acum câteva ore încă era soțul meu, am înțeles că nu mai e.. în urmă unui accident cumplit, a pierdut în fața morții. A murit doar el, șoferul s-a ales cu câteva zgârâieturi.. Avea doar 28 ani și o viață întreagă înainte…

Cana de pe masă mai păstra căldura degetelor omului care, fără voia lui, mă lăsase singură. Singură!!! Cui? Nici nu știam..

..În toată gălăgia din casă, îmi auzeam doar bătăile din tâmple. Mă durea. Totul. Priveam la ușă de la balcon ca la o scăpare. Scăpare de durere, neputință și.. singurătate. N-am găsit curaj, nu. N-am putut să fac acest pas. Sau.. a avut el grijă să nu îl fac..

Eu cred că puțini dintre voi își imaginează ce simte o femeie, rămasă fără bani, fără umăr bărbătesc și fără o susținere alături. Cu un copil care îl caută pe tatăl său în mulțime, și privește cu o invidie vădită la alți tați. Și ce simte o mamă care nu poate oferi toate astea. Când rămâne cu datorii, probleme nerezolvate, și din răsputeri încearcă să ascundă lacrimile de copiii săi. Ca ei să creadă că nu e pierdut totul. Și că viața.. e minunată. Fără tata, da, dar viață continuă.

Ah, și ce spuneam eu de dreptate? Dacă tot vă pare puțin ce am povestit mai sus, vă spun că femeia trece și prin “farmecul” unui sistem judiciar. Dă nas în nas cu omul care i-a spart în cioburi viața, suportă umilința de a explica ce și cum simte, repetă de zeci de ori povestea și o tot trece prin ea. Iar și iar. Până ajunge să o recite că pe o poezie învățată pe de rost..

Eu abia la judecată am aflat ce e aia aroganță. Eu, fetiță de 23 ani, cu ochii pustiiți de amar, cu un copil în brațe, cerșeam dreptate. Cazul meu se plimba din instanță în instanță, am demonstrat (da, demonstrat! ) că am suferit un prejudiciu moral pentru că am rămas văduvă și că copilul meu e orfan de tată. Până la urmă, “ucigasul” unui om nici măcar nu s-a obosit să mă întrebe cum trăiesc. M-a învinuit în instanță că vreau să mă îmbogățesc pe seama lui. Că el are doi copii minori și nu are bani să îmi întrețină și copilul meu..

A primit 3 ani. Cu suspendare. De la compania de asigurări- o mașină nou-nouță. Eu pe hârtie- 108 mii lei și o soartă distrusă. Banii așa și au rămas pe hârtie, viața mea- adunată din ce a mai rămas..

Istoria asta nu este doar despre mine. E despre mulți alți oameni care au rămas cu o dreptate făcută doar pe hârtie. Dar și despre sistemul care nu îți oferă nimic. NIMIC. Un nimic mare și gras. Pe care îl bagi în buzunar, și mergi mai departe, descurcându-te cu forțele proprii.

P.S. Eroul principal, cel plin de aere, care la scurt timp după ce a curmat viața unui om în accident și l-a lăsat să zacă în iarbă, posta fotografii cu berea și țigara în mână, făcându-l pe șmecherul. Are în jur de 40-42 de ani. Dacă îl cunoaște cineva, transmiteți-i că Dumnezeu pe toate le așează la timpul lor conform faptelor noastre. Și bune, și rele…”, povestește Diana Voevuțki, pe pagina sa de facebook.

Începând de mâine, este interzisă vânzarea țigărilor mentolate în Moldova
Articolul anterior
Un bărbat a sfârșit tragic pe un șantier de construcție din sectorul Buiucani. Cine este victima?
Articolul următor
Alte articole interesante