Interviu cu Diana Popa. Despre revenirea pe micile ecrane, infectarea cu Covid-19 și ce mesaje primește pe Instagram

Acum doi ani și jumătate, pe când era studentă la Jurnalism, Diana Popa a bătut la ușa TV8. La început, pentru stagiul practic, ca mai apoi să îndrăgească atât de mult această meserie și echipă, încât să nu mai vrea să plece. Într-o perioadă scurtă, a reușit să devină una dintre prezentatoarele televiziunii. Iar anul trecut, a obținut premiul „Speranța anului”, oferit de Centrul pentru Jurnalism Independent. Diana Popa vorbește în cadrul unui interviu despre revenirea pe micile ecrane.

– Cum și când a început relația ta cu televiziunea?

Totul a început în iunie 2018, atunci când TV8 era în căutarea unui reporter online. Pe atunci eram studentă în anul II, la Jurnalism, și aveam nevoie de un loc pentru stagiul practic. Am trimis CV-ul și am fost acceptată, practic fără ezitări. Mi-amintesc că venirea mea a coincis cu aniversarea unui an a televiziunii. Sper că acest moment mi-a adus noroc. Nu a trecut mult și s-a ivit ocazia să filmez un reportaj pentru televiziune. Continuarea poveștii o știți deja.

– Despre tine se poate de spus că ai crescut ca eroii buni din povești. Într-un an, ai reușit cât alții în 10 ani sau chiar deloc. Ai devenit prezentatoare cam după un an de reporterie. Ce-ți amintești despre momentul când ai zis: „Da!”?

Nici nu a fost nevoie să spun „Da!”, pentru că atunci când mi s-a propus să prezint propriul buletin de știri, bucuria mi se citea pe față. Eram mândră să aflu că mi-a fost încredințată o activitate atât de responsabilă, la doar un an de reporterie. 

– Dacă ar fi să faci o comparație între munca depusă în studio și cea din teren, care dintre acestea te solicită cel mai mult? Și care dintre ele îți este cea mai aproape de suflet?

Desigur, munca din teren presupune o mulțime de provocări și momente în care trebuie să dai dovadă de un amalgam decalități jurnalistice. Nu vreau să renunț la reporterie, pentru că doar așa pot ține mâna pe pulsul zilei, sunt la curent cu realitatea și o pot transmite, așa cum este ea, dincolo de ecrane.Dar asta nu înseamnă că în studio este mai ușor, pentru că și aici sunt multe provocări. Uneori, după o zi intensă de filmat fie la nordul țării, pe câmpuri sau în familii sărace, fie la Parlament, seara, când reflectoarele din studio sunt pe mine, simt că am parte de un „restart”.

– În pandemie, buletinul pe care îl prezentai a fost scos din grilă, după ce echipele au trecut la munca de la distanță. Dar iată că, din 11 ianuarie, revii în fața micilor ecrane pentru a prezenta buletinul de știri de la ora 17.00, la TV8. Cum sunt emoțiile de data aceasta, știind deja ce te așteaptă în studio?

Dacă buletinul pe care îl prezentam până la pandemie era o adevărată provocare, cel din noul sezon, care va începe din 11 ianuarie, vreau să devină pentru mine o ocazie de a crește profesional, de a forma o conexiune de durată cu telespectatorii. Și da, am emoții.Ca la primul buletin, de fapt.

– Cum reușești să combini ambele funcții, astfel încât cea de prezentatoare să nu o afecteze pe cea de reporteră?

De când am devenit și prezentatoare, am înțeles cu adevărat cât de prețios este timpul și cum,uneori, chiar și 10 secunde pot schimba situația. Pun modestia de pauză și spun că am talent la capitolul de time-management, pentru că fără o planificare bună nu știu cum m-aș fi descurcat. Atât reporteria, cât și prezentarea știrilor sunt două lucruri pe care le fac din toată inima și cu egală pasiune.

– Ești printre puținii reporteri care, în plină pandemie, au mers în zonele roșii din spitale. Ai relatat chiar din secțiile de Terapie Intensivă, unde sunt tratați bolnavii, infectați cu Covid-19. Cum a fost această experiență și ce ai învățat din ea?

Înțelegeam că situația este gravă, dar m-am convins și mai mult atunci am ajuns în locul unde fiecare respirație pe care o auzeam putea fi ultima pentru cineva. Este vorba de secțiile de Terapie Intensivă. Am văzut bolnavi în stare extrem de gravă, medici epuizați, dar care nu cedau. Am vorbit cu pacienți care, aparent, erau deja bine, dar care peste câteva zile au decedat. A fost o experiență extrem de dificilă, pentru că niciodată nu am simțit moartea atât de aproape.Lucrătorii medicali chiar fac minuni, iar conducerea țării ar trebui să investească mult mai mult în sistemul de sănătate.

– Recent, și tu ai luptat cu noul tip de coronavirus. Cum ai depășit momentul?

Undeva în adâncul sufletului intuiam că îmi va fi destul de greu să ocolesc Covid-19, dar speram să îl amăgesc cumva. Însă nu a fost să fie. La ai mei 22 de ani, virusul m-a atacat mult mai serios decât pe părinții mei. Cu febră înaltă și multe alte simptome greu de suportat. Deși s-a scurs mai bine de o lună de la infectare, lupta încă nu a ajuns la capăt. Dar, mă bucurcă am reușit să mă pun pe picioare, astfel încât să intru, foarte pregătită, în noul an.

– O bună parte dintre prezentatoarele tv au o activitatea intensă pe rețelele sociale. Cum e viața ta pe online și dacă diferă de cea reală?

Nu pot să mă descriu ca fiind un influencer în adevăratul sens al cuvântului, precum sunt alți prezentatori de televiziune, dar țin mult la felul cum arată de pagina mea de Instagram – dianap.tv. Vreau să-mi asigur urmăritorii căidentitatea mea de pe onlineeste aproape identică cu cea din viața reală. Tot timpul aleg să fiu sinceră cu persoanele care vor să-mi fie alături.

– Ce-ți scriu, cel mai des, cei care te urmăresc? Cum le răspunzi haterilor, bănuiesc că nu te ocolesc…

Online-ul oferă o interacțiune directă cu cei în fața cărora ieși zi de zi la televizor sau în teren. Nu mai e nevoie de a trimite scrisori, care pe vremuri, ci e suficient doar să găsești pagina de Facebook ori Instagram a prezentatorului și să-ți expui punctul de vedere. Desigur, chiar dacă depun efort maxim să îmi fac meseria cât mai corect, criticile nu mă ocolesc nici pe mine. Ce pot să spun este că, dacă sunt constructive, le citesc cu atenție. Partea frumoasă este că, cel mai des, primesc mesaje de încurajare și de apreciere, ceea ce mă ajută să fiu și mai bună!

– Revenind la munca ta de reporter, cum îți găsești eroii despre care scrii în reportajele tale?

Din păcate, trăim într-o țară în care nu trebuie să mergi departe ca să găsești un subiect bun, o problemă ce merită rezolvată sau persoane care are nevoie de ajutor. Sunt la suprafață și foarte aproape de noi. Poate fi un vecin, pe care îl vezi în fiecare dimineață stând singur pe banca din fața blocului. Ori polițistul care dirijează traficul în intersecția pe unde vii și tu spre muncă. Este foarte important să îi încurajezi pe cei care îți încredințează istoriile lor de viață, unele mai fericite, altele mai triste, dar absolut reale.

– Care este cea mai prețioasă lecție de viață pe care ai învățat-o de când ești în jurnalism?

Am învățat să fiu mai sociabilă, mai insistentă,să adresez întrebări incomode și să cer explicații de la cei care sunt în funcții de răspundere. O altă lecție bună este cea de a mă pune în locul personajelor despre care scriu. Să încerc să le înțeleg acțiunile și emoțiile. Când vorbesc cu o femeie căreia i-a ars casa, devin empatică, pentru că nimeni nu este asigurat că mâine nu va trece chiar el printr-o tragedie similară. Dacă am în fața mea un deputat, am învățat să îi fiu la nivel, să nu mă subestimez. Iar cel mai important, am învățat să nu judec pe nimeni, să tratez toți oamenii egal și să sfidez stereotipurile.

Moldova s-a clasat pe locul doi la campionatul Mondial de pescuit sportiv la crap

Republica Moldova s-a clasat pe locul doi la campionatul Mondial de pescuit sportiv la crap care a avut loc în Ungaria, Kaposvar. Campionatul a durat 72 de ore și au participat 28 de țări.

Moldova s-a clasat pe locul 1 de la începutul campionatului până la final. În ultimele 4 ore după punctaj Selecționata Angliei a întrecut Moldova și s-a clasat pe locul 1.

Locul 3 a fost ocupat de România.

Regele Charles al III-lea, fotografiat alături de celebra cutie roşie. Imaginea a fost publicată de Palatul Buckingham

Regele Charles al III-lea poate fi văzut în prima fotografie oficială ce îl arată alături de celebra cutie roşie în care suveranii britanici primesc documente guvernamentale, publicată de Palatul Buckingham vineri, într-o perioadă în care noul monarh al Regatului Unit a început să se ocupe de îndatoririle sale constituţionale, informează digi24.ro.

Cutia roşie, încuiată şi aşezată pe un birou de lucru, este o imagine puternic asociată cu monarhia britanică şi, totodată, un obiect alături de care regretata regină Elisabeta a II-a a fost adeseori fotografiată. Ea conţine documente transmise de Guvernul britanic şi de ţări din Commonwealth, care îi sunt apoi transmise monarhului de secretarul său privat.

Noua fotografie a fost realizată în Salonul Secolului al XVIII-lea de la Palatul Buckingham, săptămâna trecută. Pe biroul de lucru al regelui britanic, poate fi văzută, în fundal, şi o fotografie alb negru cu părinţii decedaţi ai regelui Charles al III-lea – regina Elisabeta a II-a şi prinţul consort Philip.

Regina Elisabeta a II-a, monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istoria Marii Britanii, a murit pe 8 septembrie la vârsta de 96 de ani.

Rușii continuă să fugă din țară: Coadă de 10 km la granița cu Georgia. Trebuie să aștepte și o zi pentru a traversa frontiera

Autorităţile ruse recunosc sâmbătă un aflux „important” de maşini către Georgia, în toiul unei mobilizări decretate de preşedintele rus Vladimir Putin în Războiul rus din Ucraina, în contextul în care un singur post de frontieră a înregistrat aproximativ 2.300 de vehicule, relatează HotNews. Coada are o lungime de aproximativ 10 km.

„Există o acumulare importantă de vehicule private, aproximativ 2.300 în total, care au sosit în Republica Osetia de Nord şi care stau la coadă să treacă prin postul de control Verhnii Lars”, anunţă Ministerul de interne al acestei republici ruse, situată la frontiera cu Georgia.

Numeroşi ruşi au decis să plece din Rusia, de frică să nu fie trimişi la război în Ucraina, şi să se ducă în Georgia vecină, care nu le cere să prezinte o viză la intrarea pe teritoriul georgian.

La Verhnii Lars, un post rutier de frontieră, o coadă de peste zece kilometri de maşini aştepta sâmbătă să treacă frontiera, relatează postul francez BFMTV.

Trecerea automobilelor este puternic încetinită de controale operate de partea rusă a frontierei.

Bărbaţilor aflaţi la vârsta mobilizării care doresc să treacă frontiera în Georgia li se cere să dovedească faptul că nu au fost chemaţi să ia parte la Războiul rus în Ucraina.

Sute de persoane, nevoite să aştepte 24 de ore să traverseze frontiera, au ales să o facă pe bicicletă sau tricicletă.

Fugarii sunt în principali bărbaţi, cei mai numeroşi – singuri, dar şi împreună cu familia. Ei par să nu-şi pregătit exil mult timp, ci au plecat în pripă, după anunţurile lui Vladimir Putin de miercuri.

Ruşii din postul de frontieră Verhnii Lars au luat cu ei puţine lucruri, unii doar un rucsac, pentru câteva zile. Puţini ştiu unde fug, în ce oraş anume. Pentru ei, ceea ce este important este să nu fie mobilizaţi.

Georgia nu este singura ţară în care se refugiază ruşii. Armenia şi Turcia, care nu cer nici ele vize, sunt destinaţiile cele mai importante. Începând de miercuri, toate biletele de avion de la Moscova la Istanbul sau Erevan au fost epuizate.

Finlanda, un stat membru al Uniunii Europene (UE), care are frontieră comună cu Rusia, a anunţat că urmează să reducă în mod drastic intrarea cetăţenilor ruşi pe teritoriul finlandez.

Germania, în schimb, s-a declarat pregătită să-i primească pe dezertorii ruşi.

Kremlinul dă asigurări că acest fenomen al fugii din Rusia este extrem de exagerat de presa occidentală.

Epidemiologi moldoveni: Ne așteaptă o explozie de cazuri noi de Coronavirus după sărbători
Articolul anterior
„Femei cu Idei” anunță lansarea celei de-a III-a ediții a programului destinat femeilor care vor să contribuie la soluționarea problemelor din comunitățile lor
Articolul următor