Fermierii câștigă între 65 și 85 de cenți pentru fiecare kilogram de măsline pe care îl produc și aproximativ 65 de cenți pentru struguri. În schimb, fisticul le aduce 6-8 euro pe kilogram. Se află într-o ligă diferită, lucru care i-a convins pe fermierii din unele din cele mai sărace zone ale Spaniei să facă tranziția, relatează The Guardian.
„Obișnuiam să cultivam cereale, măsline și viță de vie, dar le-am abandonat pe toate pentru a cultiva fistic”, spune Gustavo Adolfo Gálvez, care are o plantație de fistic lângă Toledo, în Castilla-La Mancha, în centrul Spaniei. „Este mult mai profitabil și mai ieftin de produs și înseamnă că mult mai mulți fermieri pot supraviețui.”
Fisticul este numit de fermieri și „aurul verde”, întrucât recolta, aflată la mare căutare, ar putea salva una dintre cele mai sărace regiuni din Spania de la declin și depopulare.
În 1986, guvernul regional din Castilla-La Mancha a înființat un proiect de cercetare pentru a căuta culturi alternative pe care fermierii să le poată cultiva, spune José Francisco Couceiro López de la Institutul Regional de Cercetare și Dezvoltare Agricolă.
„Am petrecut următorii 10 ani căutând culturi alternative la cele trei sau patru care sunt deja cultivate aici”, spune Couceiro López. „Odată ce am trecut de la teorie la practică, am renunțat la toate opțiunile în afară de fistic. Fisticul se potrivește aproape perfect climei din Castilla-La Mancha. Poate rezista la căldură și frig și poate prospera în soluri sărace și puțin adânci.”
Următoarea etapă, spune el, a fost educarea fermierilor printr-o serie de cursuri. În 2013, Couceiro López a scris o carte despre cultivarea fisticului, care a devenit un bestseller în Spania și America Latină. „Cel mai mare handicap este că fermierii care plantează fistic trebuie să aștepte cel puțin șapte ani înainte de prima lor recoltă decentă”, spune el, deși în mod clar mulți sunt convinși că merită așteptarea, mai ales că cererea continuă să depășească oferta.
Anul trecut, Spania a recoltat 2.800 de tone de fistic de pe 70.000 de hectare, aproape toate în La Mancha, dar este încă un nou venit pe o piață dominată de California, Iran și Turcia, care între ele reprezintă aproape 90% din producția mondială.
Fisticul poate rezista la secetă, o problemă importantă în La Mancha, dar are nevoie de apă din abundență în timpul etapei de formare a nucilor. În California, seceta severă și restricțiile privind exploatarea apelor subterane amenință deja recolta din acest an.
În Iran, deficitul de apă a redus producția cu 35% anul trecut, în timp ce seceta din jurul orașului Gaziantep, în sudul Turciei, care găzduiește 42 de milioane de fistic, a redus recolta cu 40%.
Deși nu este originar din Spania, fisticul există în Spania încă din epoca romană, spune Fran Figueroa, un ecologist specializat pe recuperarea culturilor native. „Este recolta viitorului și are nevoie de mai puțină apă decât migdalele, de exemplu”, spune el.
Fisticul este consumat în mare parte ca gustare, dar este folosit pe scară largă în bucătăria din Orientul Mijlociu, precum și în producția de prăjituri, dulciuri, înghețată și produse cosmetice. Popularizarea preparatelor din Orientul Mijlociu, prin anumiți bucătari populari, a crescut și cererea de fistic în vest.
