Frați regăsiți după 30 de ani cu ajutorul Poliției! Povestea micuțului abandonat într-o gară din Târgu Jiu, recunoscut după o cicatrice

16/08/2022

News

Poliția Română a publicat, marți, pe pagina de Facebook a instituției, povestea emoționantă a doi frați, Robert și Eduard, care au fost despărțiți la doar câțiva ani, în urma divorțului părinților.

Trista ruptură a avut loc în 1992, atunci când Robert a plecat cu tatăl său în Alba, iar fratele lui, Eduard, a rămas cu mama lui în Târgu Jiu.

De-atunci, frații nu au mai luat vreodată legătura. Robert a apelat la Poliție după trei decenii, timp în care susține că a fost măcinat de gândul că nu își va mai revedea fratele vreodată.

A durat o lună și jumătate până când polițiștii i-au identificat fratele, datorită unor cicatrici de pe mâna și piciorul stângi, semnalmente declarate de tatăl celor doi băieți.

Marți, Robert și Eduard s-au reîntâlnit, după 30 de ani, în sediul Poliției Gorj.

Povestea integrală, redată în mesajul publicat de Poliția Română:

”1 iulie a.c., ora 15:08, Robert H., cetăţean român cu domiciliul în străinătate, a transmis un e-mail pe adresa Inspectoratului de Poliţie Judeţean Gorj.
Deși ne aflam un fața unui text scris, simțeam strigătul de durere al bărbatului:
„Aş dori, dacă se poate, să îmi găsesc fratele… părinţii noştri s-au despărţit şi, undeva prin anul 1992-1993, fratele meu a fost abandonat. Avea vârsta de 2-3 ani şi îl chema Eduard E.H.…Din câte am aflat, la data respectivă, a fost abandonat la o secţie de poliţie…”.
Cum aspectele sesizate făceau referire la o posibilă dispariţie a unui „minor”, petiţia a fost transmisă Serviciul de Investigaţii Criminale, Compartimentul Urmăriri, spre competentă soluționare.
Iniţial, verificările păreau a fi uşor de realizat, având nume, prenume şi CNP.
Realitatea? A fost alta…
În bazele de date, Eduard figura „necunoscut la adresă”.
Trebuia să obţinem mai multe date.
Aşa că, l-am sunat pe Robert.
„- Vă salut! De la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj vă sunăm, ați făcut o sesizare la noi, pentru a vă găsi fratele dispărut. Ce s-a întâmplat mai exact?”
Pentru câteva secunde, nu se aude nimic… apoi Robert răspunde entuziasmat:
„- Vă mulţumesc că m-aţi sunat, chiar nu mă gândeam, ce bucurie, sper să fie cu noroc. Eu sunt în Anglia şi am supărarea asta, nu mai ştiu nimic de fratele meu, de 30 de ani, mai exact din anul 1992, când eu aveam 4 ani, iar părinţii noştri s-au despărţit. El a rămas la mamă, în Târgu-Jiu, iar eu la tatăl meu, în judeţul Alba şi în tot acest timp nu am mai reuşit să luăm legătura cu el, parcă a intrat în pământ.
– De ce spuneți asta?
– Păi, dacă noi, de 30 de ani, nu ştim nimic de el…doar ce am vorbit cu o mătuşă, sora mamei, care spunea că Eduard a fost abandonat de bunică, la o secţie de poliţie în Târgu-Jiu, dar chiar şi aşa, părea mereu confuză şi evita răspunsurile.
(…)povestea asta cu abandonatul la poliţie… nu pare plauzibilă.”
Discuţia a mai continuat, dar informaţiile esenţiale erau notate.
Prioritar era să găsim mătuşa, apoi bunica şi credeam noi, că după audieri, vom găsi „copilul”.
Nu a fost aşa…
După ce am identificat-o pe mătușă, undeva prin judeţul Arad, aceasta ne-a declarat că nu ştie nimic de Eduard, că are doar câteva amintiri neclare cu el, de prin anul 1992, dar menţionează că şi ea era mică, avea 7-8 ani şi nu îşi aminteşte mai nimic.
Spunea că acest subiect nu a fost discutat niciodată în familie, iar sora şi mama ei nu au mai amintit de Eduard niciodată.
Ne-a declarat că a fost căutată de Robert, că a discutat telefonic cu acesta, dar singurul lucru pe care i l-a spus despre Eduard era că, cel mai probabil, ar fi fost abandonat.
Am continuat „firul” poveștii și ne-am oprit la bunică.
O doamnă de 74 ani, ultima persoană în viaţă din familie (soţul şi alte două fiice ale acesteia erau decedate).
La birou, se discuta…„interesant caz”…
Aveam speranţa că bunica ne va lămuri.
Am chemat-o la sediu.
Răspunsuri? „Grele”…
În orice conversație, un om rămas singur trebuie ajutat să depășească momentele sensibile.
Prin urmare, după depășirea lor, am primit un răspuns:
„-…păi de unde să ştiu eu, ce ştiu eu ce a făcut mama sa cu el…după ce a divorţat, când a venit la Târgu-Jiu, era fără copil…de ce mă întrebaţi pe mine?”
Devenise agitată…
Nu ne aşteptam să primim acest răspuns şi din ce spunea, „copilul” era, teoretic, în Alba, la tatăl petentului.
Dar cum să fie acolo… ?!
Cu toate astea, trebuia să vorbim și cu tatăl. L-am sunat pe Robert și am cerut numărul de telefon.
„- Bună ziua, de la poliţie…” şi i-am spus toată povestea.
„- Mă aşteptam să mă sunaţi, mi-a spus Robert că a făcut o sesizare la dumneavoastră, dar nu ştiu dacă ne puteţi ajuta. Copilul a plecat cu mama în anul 1992, la Târgu-Jiu, când avea 2 ani şi de atunci nu mai ştiu nimic de el. Am venit în repetate rânduri la Târgu-Jiu să-l văd, dar fosta soţie îmi spunea că băieţelul nu vrea să mă vadă. Nici la divorţ nu l-am văzut şi din câte am auzit, ar fi fost abandonat.
– Cum vi-l amintiţi pe Eduard?
– Era şaten, ochii căprui şi avea la tâmplă, pe una din mâini şi picior, cicatrice de la o ardere/opărire, a căzut pe un calorifer încins. (…) mai mult nu ştiu, dar vă mulţumesc foarte mult că vă implicaţi, mai ales pentru Robert, care trăieşte de mic cu gândul la fratele lui şi visează mereu că se întâlneşte cu el.”
Lucrurile se complicau, erau numai contradicţii, iar „copilul” nu era de găsit.
Am schimbat „planul” şi am continuat verificările la instituții specializate în protecția copilului, pentru a verifica dacă acesta a fost instituţionalizat sau dacă a beneficiat de alocaţie de stat.
Bineînţeles, răspunsurile primite au fost negative.
Când toate variantele păreau epuizate, am hotărât să reaudiem bunica. În povestea ei, existau lucruri care nu se „legau”.
După lungi discuţii, a făcut o pauză, a cerut un pahar cu apă şi, cu capul plecat, ne-a spus:
„- Am luat decizia împreună cu fiica mea…şi l-am abandonat pe Eduard, în anul 1992, la o secţie de poliţie din Târgu-Jiu, întrucât nu aveam posibilităţi financiare să-l creştem şi fiica era divorţată.
Dar, pentru a i se pierde urma, am declarat la poliţie că ne aflam în Gara Târgu-Jiu şi am găsit acel copil pe peronul gării, că nu ştim cum se numește, câţi ani are sau al cui ar putea fi.
Nu m-am mai interesat niciodată de Eduard şi nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu el. Îmi pare rău…”
Din păcate, acum, povestea era credibilă…
Am revenit cu solicitări la instituțiile abilitate, încercând să aflăm detalii despre un copil, fără identitate, care, în anul 1992, ar fi ajuns într-un centru specializat.
Căutam „acul în carul cu fân”, având în vedere că evidenţele copiilor abandonaţi pentru anii 1992-1993 se aflau la fostele „Leagăne de copii”.
Am stabilit drept criterii de căutare, un băiat de 2-3 ani, şaten, ochi căprui, cu cicatrice în zona feţei, pe mână şi picior, care să fi fost abandonat în Gara din Târgu-Jiu.
Suntem convinși că volumul de muncă al personalului care a primit solicitarea noastră a fost colosal.
Aşteptam și chiar epuizasem toate verificările…
Într-una din zilele călduroase de august, a venit telefonul.
Era reprezentantul uneia dintre instituții.
Ne-a spus că s-ar putea să avem o urmă cu acest „copil”, numai că situaţia este puţin cam complicată, în sensul că, în perioada respectivă, au fost internaţi în centru, cu identităţi necunoscute, doi copii, ambii abandonaţi în Gara Târgu-Jiu, cu vârsta de aproximativ 3 ani, cărora le-ar fi fost atribuite noi identităţi şi ar fi fost reintegraţi în alte familii.
În dosarul unuia din copii, a fost găsit inclusiv procesul-verbal, încheiat în anul 1992, de poliţistul care a preluat copilul, proces-verbal în care acesta îi atribuie copilului prenumele Victor.
Ne-am gândit că poate poliţistul îşi mai aminteşte de acest copil, dar, din păcate, colegul nostru decedase.
Având datele celor doi „copii”, am început verificările, stabilind că unul se află la Timişoara şi altul la Târgu-Jiu.
După ce am exclus varianta cu Timişoara, a rămas să continuăm verificările cu privire la Ionel, băiatul din Târgu-Jiu şi după ce l-am întâlnit, văzând că şi acum, după 30 de ani, prezintă cicatrice la tâmplă, pe mâna stângă şi piciorul stâng, am realizat că povestea ajunsese la final.
Ştia că a fost abandonat în Gara Târgu-Jiu şi trăia şi el cu gândul la familia lui.
L-am informat de demersul făcut de Robert şi, când a auzit că are un frate, s-a emoționat și ne-a întrebat imediat:
– Unde este? Pot să mă întâlnesc cu el?
A fost un moment intens, în care cu greu ne stăpâneam emoţiile, dar toate informațiile solicitate de Ionel puteau fi diseminate către acesta doar după ce parcurgeam toţi paşii care asigurau protecţia datelor cu caracter personal.
Aşa că, după ce am avut acordul ambelor părţi, le-am promis să le facilităm întâlnirea.
Astăzi, 16 august 2022, Robert a ajuns în România, la Târgu-Jiu, însoţit de tatăl său.
Nerăbdător să se întâlnească cu Eduard?
PUȚIN spus!
Am fost nerăbdători și noi… ☺️
Și… am fost acolo…unde am „văzut”magia reîntâlnirii.
O poveste „desprinsă”, parcă, dintr-un film… cu un final… cât se poate de fericit.
Ne bucurăm pentru Robert și Eduard și suntem mândri de implicarea colegilor noștri din cadrul Biroului Urmăriri al Serviciului de Investigații Criminale din Gorj”.

sursa: www.g4media.ro

Circa 40 de copii care vagabondau sau cerșeau în stradă au ajuns, de la începutul anului, într-un centru din Capitală

Viceprimarul pe probleme sociale Angela Cutasevici, împreună cu șefa Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului, Tatiana Oboroc, au mers într-o vizită de lucru la Serviciul Asistență Stradală din Capitală, potrivit unui comunicat al DGPDC.

Angela Cutasevici s-a interesat despre activitatea acestui serviciu, s-a informat despre condiţiile de aici și, totodată, a avut o serie de discuții constructive cu personalul despre provocările întâmpinate în activitate, dar și situația copiilor.

Pe parcursul anului trecut, 135 de minorii au ajuns în cadrul Serviciului Asistență Stradală, iar de la începutul anului – circa 40.

Serviciul Asistență Stradală a fost lansat de Primăria Chișinău în anul 2019, în subordinea DGPDC, pentru găzduirea copiilor depistați în situație de stradă, care vagabondează sau cerșesc, și are drept scop consolidarea sistemului de protecţie a acestora. De la începutul activității, peste 400 de copii au trecut prin acest serviciu. Centrul oferă un mediu prietenos, unde fiecare copil beneficiază de asistența specialiștilor, încadrarea în activități socio-educative, cât și spații de recreere amenajate.

Situația minorilor aflați în asemenea dificultăți a fost mereu în vizorul viceprimarului Angela Cutasevici, care a dat asigurări că municipalitatea va sprijini și va monitoriza acest serviciu.

O profesoară, acuzată de analfabetism. Ce a spus despre Eminescu

Problemele din sistemul de învățământ continuă să iasă la iveală și să șocheze. De această dată, un nou scandal a izbucnit într-un colegiu din Buzău, România, unde, una dintre profesoarele care predau Limba și literatura română, este acuzată de analfabetism, scrie evz.ro.

Scandal în educație. Profesoară din Buzău, acuzată de analfabetism

Scandalul s-a iscat între profesor, părinți, dar și elevi, care o acuză pe aceasta de analfabetism. Deși conducerea a încercat să o demită pe profesoară, cei demiși au fost chiar ei, întrucât, susțin cei din Buzău, profesoara care nu vorbește corect limba română ar fi susținută de Inspectoratul Județean. Mai mult, aceasta predă poezia „Luceafărul” a lui Eminescu, ca fiind un roman, susțin elevii.

Părinții au cerut demisia profesoarei din Buzău

Din motiv că aceasta nu ar fi fost bine pregătită. Profesoara predă în cadrul colegiului „Bogdan Petriceicu Hașdeu“ din Buzău. Însă nu doar părinții sunt nemulțumiți, ci și conducerea școlii care susținea că nu are control asupra modului în care se fac angajările și nici asupra demiterilor. Din acest motiv, directoarea care a lansat acuzațiile și-a prezentat demisia în fața Inspectoratului Județean, despre care spune că o protejează pe profesoara acuzată de analfabetism.

„De aproape o lună a trebuit să privesc în ochii elevilor și ai părinților care nu mai puteau tolera situația ivită la clasă: faptul că un profesor de Limbă și literatură română este incapabil să susțină ora. Nu mai spun la un nivel ridicat, e vorba de erori grave, de confuzii între termeni, de dezacorduri, ceea ce este absolut inadmisibil. Am cercetat și s-a dovedit că tot ce au spus părinții și elevii era adevărat“, a declarat directoarea, potrivit EduPedu.

Elevii claselor a XII-a primesc comentarii dictate de pe internet

Profesoara în cauză predă inclusiv elevilor de clasa a XII-a, care peste două luni vor susține Bacalaureatul. Aceștia susțin că profesoara le dictează comentarii preluate de pe internet.

„Noi nu avem o opinie la ea la clasă, nu suntem speciali (cu ghilimelele de rigoare), nu se învârte lumea în jurul nostru, dacă îi spunem ceva ne ignoră, nu vrea să vorbească cu noi, ne-a zis că nu este dicționarul nostru, că nu vrea să ne predea, să căutăm noi. Se lua de anumiți copii, îi făcea incompetenți, că nu ne duce capul, ne-a adresat și foarte multe jigniri“. Este declarația unei eleve care învață la colegiul respectiv și care se gândește cu groază la examenul din vară. „Pentru doamna, «Luceafărul» este un roman. Și multe alte greșeli de genul acesta care nu sunt acceptate. Noi dăm Bacul la Limba și literatura română și ar trebui să avem cunoștințe bune“, a mai spus eleva. Profesoara mai este acuzată și de faptul că le dicta elevilor comentarii pe care le găsea pe internet.

Părinții, la rândul lor, sunt și ei revoltați.

„Nu este posibil să ai un profesor de Limba română pentru care «Luceafărul» lui Eminescu este roman, nu poem. Nu e admisibil ca un profesor de Limba română care pretinde că este doctor în filologie să se exprime permanent cu «care», în loc de «pe care»… Doamna de Limba română nu vorbeşte corect gramatical: «Opera care o învăţăm astăzi». Am semnat un memoriu să fie schimbată. Schimbarea este singura soluţie. Nu este demnă de Colegiul «Hașdeu». Nu se exprimă corect, nu e nicio exagerare. Nu e posibil ca la un liceu de prestigiu să ajungem să avem discuţii despre aşa ceva…“, sunt doar câteva dintre plângerile părinților care cer insistent demisia dascălului din Buzău.

Cazul de analfabetism din Buzău ar putea deveni o regulă?

Deși specialiștii susțin că ceea ce se petrece zilele acestea nu este o normalitate.

„Tu, ca profesor, nu-ți poți permite să te duci în fața elevilor și să te faci de râs. E nevoie și de ceva mai mult respect de sine. Meseria de dascăl te obligă să te perfecționezi, să înveți toată viața. Lucrurile se schimbă. Trebuie să ții pasul. E o meserie care te ține conectat la un gen de realitate mereu în schimbare“, a declarat Ruxandra Achim, profesoară de Limba română la Colegiul „I.L. Caragiale“ din București, pentru adevarul.ro.

Mai sunt însă și alți factori de luat în calcul:

„De multe ori, se întâmplă ca o anumită observație pe care o faci unui elev să fie interpretată greșit. Prin urmare, mulți profesori se retrag, preferă să rămână într-o zonă de neutralitate. Ne ocupăm de disciplina noastră, predăm, bună ziua, la revedere. Pentru că în ziua de azi orice gest s-ar putea preta unor interpretări tendențioase. Și atunci, bunele intenții ar fi putea fi receptate ca niște intenții rele. Vă spun din proprie experiență. Eu, de exemplu, am încercat să-mi reprim anumite forme de implicare, pur și simplu omenească. Pentru că mi-e teamă ca nu cumva să fie rău primite“, a mai spus prof. Ruxandra Achim.

Galina Dodon, fosta primă doamnă a R. Moldova, a pierdut procesul cu Mihai Popșoi. De ce era acuzată

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a respins cererea de chemare în judecată depusă încă în august 2019 de soția fostului președinte Igor Dodon, Galina, împotriva actualului ministru de Externe, Mihail Popșoi. Dispozitivul deciziei a fost pronunțat în data de 9 aprilie de judecătoarea Veronica Jomiru-Niculiță. Fosta primă doamnă a solicitat instanței să constate drept defăimătoare unele declarații ale lui Popșoi, și anume că pe numele său ar fi fost deschise dosare penale, scrie anticorupție.md.

Galina Dodon l-a atacat pe Popşoi în judecată în 2019, după ce acesta a declarat public că soţia şefului statului ar fi figurat într-un dosar penal privind finanţarea ilegală a Parudului Socialiştilor. Afirmațiile au fost făcute în luna martie 2019, la un protest care s-a desfășurat în fața Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS). Atunci, Mihail Popşoi a declarat că o coaliție între Blocul ACUM și PSRM e foarte dificilă atâta timp cât prima doamnă are dosare penale.

„Acest lucru îl cunoșteam din presă și îl aveam confirmat din surse anonime din Procuratura Generală”, s-a justificat ulterior Popșoi.

Prima şedinţă de judecată a avut loc în august 2019. La a treia şedinţă de judecată, din februarie 2020, magistrata Maria Frunze a declarat că se retrage în deliberare şi urmează să pronunţe o decizie la şedinţa programată pentru 3 martie 2020. Însă la şedinţa respectivă instanţa a decis că trebuie să fie reluată cercetarea judecătorească.

Soții Dodon, acuzați de îmbogățire ilicită

Fostul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, este cercetat în mai multe dosare penale. În cel în care este cercetat pentru îmbogățire ilicită, soția sa, Galina, este acuzată de complicitate.

”Procurorii anticorupție i-au înaintat învinuirea doamnei Galina Dodon. Acesteia i se incriminează săvârșirea infracțiunii de complicitate la îmbogățirea ilicită, manifestată prin contribuirea la deținerea de către soțul acesteia Dodon Igor, personal și prin persoane terțe a bunurilor în valoare de peste 21 milioane lei, ceea ce depășește substanțial veniturile declarate în sumă de peste 3 milioane lei, cu 18 277 157, 00 lei.

Aceste sume se raportează la perioada februarie 2014-octombrie 2021. În cadrul audierilor în calitate de învinuită, dna Galina Dodon, vina nu și-a recunoscut în săvârșirea infracțiunii incriminate, refuzând să facă careva declarații referitor la circumstanțele cazului investigat”, se arată în referatul procurorilor.