Indonezia a interzis exporturile de ulei de palmier

Indonezia, cel mai mare producător mondial de ulei de palmier, a anunţat vineri planuri de a interzice exporturile celui mai utilizat ulei vegetal, într-o mişcare şoc care ar putea amplifica şi mai mult inflaţia alimentară la nivel mondial, transmite Reuters.

Oprirea livrărilor de ulei de gătit şi de materie primă pentru acesta, care este utilizat pe scară largă în produse de la prăjituri la produse cosmetice, ar putea creşte costurile pentru producătorii de alimente ambalate la nivel global şi ar putea obliga guvernele să aleagă între utilizarea uleiurilor vegetale în alimente sau pentru biocombustibil, transmite Adevărul.ro.

Indonezia asigură mai mult de jumătate din livrările globale de ulei de palmier.

Într-o transmisiune video, preşedintele Indoneziei Joko Widodo a spus că doreşte să asigure disponibilitatea produselor alimentare pe piaţa internă, după ce inflaţia alimentară globală a urcat la un nivel record după invazia Rusiei asupra producătorului major de plante Ucraina.

”Voi monitoriza şi evalua implementarea acestei politici, astfel încât disponibilitatea uleiului de gătit pe piaţa internă să devină abundentă şi accesibilă”, a spus el.

Anunţul va afecta consumatorii din India, cumpărătorul de top, şi pe cei la nivel global, a declarat Atul Chaturvedi, preşedintele organizaţiei comerciale Solvent Extractors Association of India (SEA).Publicitate

”Această măsură este destul de nefericită şi total neaşteptată”, a spus el.

Preţurile uleiurilor vegetale alternative au crescut ca răspuns la măsura care va intra în vigoare pe 28 aprilie.

Preţul uleiului de soia, al doilea cel mai folosit ulei vegetal, a crescut cu 4,5% până la un nivel record de 83,21 cenţi pe livră la Chicago Board of Trade.

Preţurile globale ale uleiului de palmier brut, pe care Indonezia îl foloseşte pentru uleiul de gătit, au crescut la maxime istorice în acest an, pe fondul cererii în creştere şi al producţiei slabe din partea producătorilor de top Indonezia şi Malaezia, plus o decizie a Indoneziei de a restricţiona exporturile de ulei de palmier în ianuarie, care a fost ridicată în martie.

Companiile de produse de uz casnic şi produse alimentare, inclusiv Procter & Gamble, Nestle  şi Unilever sunt mari cumpărători de ulei de palmier.

Producătorul de cookie-uri Oreo Mondelez International reprezintă 0,5% din consumul de ulei de palmier la nivel global, potrivit site-ului său.

Alte ţări au experimentat protecţionismul culturilor pentru a încerca să menţină preţurile interne scăzute.

Argentina, cel mai mare exportator mondial de soia procesată, a oprit pentru scurt timp noile vânzări în străinătate de ulei şi făină de soia la mijlocul lunii martie, înainte de a majora cota impozitului la export pentru aceste produse la 33% de la 31%.

Departamentul Agriculturii al SUA a cerut cooperarea internaţională în timpul războiului din Ucraina, mai degrabă decât interzicerea exporturilor.

Preţurile globale ale uleiului comestibil au crescut la maxime istorice în 2022 din cauza şocurilor de aprovizionare

Pieţele globale de ulei comestibil au fost tulburate anul acesta de invazia Ucrainei de către Rusia, o mişcare pe care Rusia o numeşte o ”operaţiune specială” de demilitarizare a vecinului său, care a oprit transporturile de ulei de floarea soarelui din regiune.

Marea Neagră reprezintă 76% din exporturile mondiale de ulei de floarea soarelui, iar livrările din regiune a fost grav afectat de când forţele ruse au intrat în Ucraina în februarie.

Nici rezervele mari de alternative, inclusiv soia şi uleiul de rapiţă, nu sunt disponibile cu uşurinţă, după ce secetele au afectat cele mai recente recolte din Argentina, Brazilia şi Canada.

Noi instalaţii pentru procesarea uleiului de soia şi de canola urmează să se deschidă în Statele Unite şi, respectiv, Canada în următorii ani, pe măsură ce cererea de biocombustibili pe bază de plante creşte, dar creşterea producţiei pe termen scurt va fi dificilă.

Grupul industrial Clean Fuels Alliance America a spus că această măsură ar putea dăuna producătorilor de biocombustibili, chiar dacă producătorii de biodiesel şi motorină regenerabilă din SUA nu folosesc ulei de palmier, deoarece livrările de toate uleiurile sunt limitate.

„Cerul ar fi limita pentru preţurile uleiului comestibil acum. Cumpărătorii mizau pe uleiul de palmier după ce aprovizionarea cu ulei de floarea soarelui a scăzut din cauza războiului din Ucraina”, a declarat un dealer din Mumbai la o firmă comercială globală.

”Acum ei (cumpărătorii) nu au nicio opţiune, deoarece rezervele de ulei de soia sunt, de asemenea, limitate”.

Producătorii din Malaezia spun că ţara, al doilea mare exportator mondial de ulei de palmier, care se confruntă cu un deficit de producţie din cauza deficitului de forţă de muncă indus de pandemie, este puţin probabil să reuşească să compenseze diferenţa.

Indonezia a oprit din 2018 eliberarea de noi autorizaţii pentru plantaţiile de ulei de palmier, adesea acuzate pentru defrişarea şi distrugerea habitatelor animalelor pe cale de dispariţie, cum ar fi urangutanii.

Asociaţia industriei uleiului de palmier GAPKI a spus că va adera la această politică, dar a avut rezerve.

”Dacă această politică are vreun impact negativ asupra durabilităţii sectorului de ulei de palmier, am cere guvernului să reevalueze politica”, se arată într-un comunicat.

În Indonezia, preţul de vânzare cu amănuntul al uleiului de gătit este în medie de 26.436 de rupii (1,84 dolari) pe litru, în creştere cu peste 40% în acest an.

În unele provincii din ţară, preţurile aproape s-au dublat doar în ultima lună, potrivit unei pagini de monitorizare a preţurilor.

Demonstraţii ale studenţilor au avut loc în mai multe oraşe din Indonezia în ultimele zile cu privire la preţul ridicat al uleiului de gătit.

Guvernul Indoneziei a stabilit un plafon de 14.000 de rupii pe litru pentru uleiul de gătit în vrac, dar datele Ministerului Comerţului au arătat că a fost vândut la peste 18.000 de rupii luna aceasta. O investigaţie guvernamentală este în desfăşurare cu privire la presupusa corupţie care implică permisele de export.

Naomy, cunoscuta cântăreață transgender din România, a murit la 47 de ani

A murit Naomy. Cântăreața transgender era internată, în comă, într-un spital din Germania, de mai multe zile. Anunțul trist a fost făcut de una dintre prietenele artistei.

Naomy a murit în cursul zilei de vineri, 19 aprilie. Pe 25 aprilie urma să împlinească 47 de ani.

„Cu inimă grea, vă anunț că Naomy a trecut în liniște în cursul serii de azi, 19 aprilie 2024. Ne vom aminti mereu de istoria LGBT pe care a creat-o în România și vom păstra amintirile frumoase alături de noi. Sentimentele noastre de compasiune și susținere sunt alături de familie și cei dragi. Odihnă liniștită, Regino”, a transmis Antonela, prietena artistei trans, pe rețelele de socializare, seara trecută, conform presei române.

Internată, în comă, într-un spital din Germania

Naomy  – pe numele său real Florin Moldovan – a ținut prima pagină a ziarelor, în urmă cu mai mulți ani. A încercat să câștige mai multe concursuri de talente și a fost implicată în mai multe scandaluri mondene.

În ultimii ani, a intrat într-un con de umbră. Ea s-a mutat în Germania și își ține la curent fanii prin intermediul platformelor de socializare. Recent, o fotografie șocantă a apărut în social medial. Naomy apărea pe un pat de spital, intubată.

Un miliardar german, dat dispărut în Alpi și declarat mort în urmă cu 6 ani, găsit în viață la Moscova. Are și iubită

Un miliardar german, care a dispărut în împrejurări misterioase pe vârful Matterhorn, din Elveția, în urmă cu șase ani, este suspectat că locuiește cu o amantă rusă la Moscova, conform unei investigații din Germania, scrie Daily Mail, conform Libertatea.

Magnatul germano-american Karl-Erivan Haub, pe atunci în vârstă de 58 de ani, se antrena pentru o cursă de schi, când a dispărut în aprilie 2018, în Zermatt, Elveția. A fost văzut ultima dată urcând pe munte singur, într-un lift, într-o dimineață, ceva ce antrenorul său a spus că este ciudat pentru un bărbat care era de obicei foarte atent la siguranța lui și foarte pregătit, și nu s-a mai întors niciodată la hotel.

Autoritățile l-au căutat șase zile, timp în care cinci elicoptere și mai multe echipe de salvatori alpini au străbătut zona, dar trupul său nu a fost găsit niciodată.

Haub, fost director general și coproprietar al gigantului german de supermarketuri și retail Tengelmann Group (principalul proprietar al magazinelor de construcții și bunuri de uz casnic OBI), a fost declarat mort de un tribunal din Köln trei ani mai târziu, lăsând în urmă o soție, doi copii și o companie de aproximativ 75.000 de angajați.

Fratele său mai mic, Christian, a jurat într-o sală de judecată, în 2021, că nu exista niciun indiciu că bărbatul, a cărui avere netă a fost estimată la 6 miliarde de euro, a rămas în viață.

Dar acum, o investigație majoră condusă de radiodifuzorul german RTL susține că l-a identificat pe Haub la Moscova și crede că magnatul se află acolo cu o amantă mult mai tânără pe nume Veronika Ermilova.

Christian Haub este acum supus unei anchete de către procuratura din Köln, pentru suspiciunea că ar fi făcut declarații false sub jurământ, a informat RTL. El și-a asumat controlul asupra Grupului Tengelmann după dispariția fratelui său și a susținut că a comandat unui serviciu de securitate privat să investigheze „zvonurile” că era încă în viață.

Avocatul său, Mark Binz, a declarat pentru ziarul german Die Zeit: „Desigur că nu există nimic adevărat în acuzația de acum”.

Karl-Erivan Haub, care acum ar avea 64 de ani, ar fi sunat-o pe Veronika Ermilova de 13 ori în cele trei zile dinainte ca acesta să dispară, în 2018, potrivit anchetei RTL și ziarului Stern. Apelurile au fost îndelungate, unul a durat mai mult de o oră, ducând la suspiciuni că el aranja să-și însceneze moartea, cu ajutorul Moscovei și Ermilovei.

Ancheta a constatat că Ermilova, în vârstă de 44 de ani, conducea o agenție de evenimente din Sankt Petersburg care organiza excursii de schi, drumeții și alpinism pentru pasionați, dar este și suspectată că lucrează pentru serviciul de securitate FSB al Rusiei.

O investigație realizată de Tengelmann a dezvăluit că viața lui Haub a fost strâns legată de enigmatica Ermilova, care a fost descrisă ca „o femeie zveltă, atletică, cu părul castaniu, până la umeri, ochi întunecați și zâmbet deschis”. Anchetatorii au sugerat că ea „ar putea lucra pentru serviciul secret intern rus FSB”, deși au subliniat că acest lucru „nu poate fi dovedit”.

„Ceea ce se poate dovedi, totuși, este că ea se află întotdeauna în aceleași locuri, în același timp cu Karl-Erivan Haub”, se spune în raport.

„În iulie 2008, ambii au fost la Moscova și Soci în câteva zile. În mai 2009, ambii au călătorit cu același tren de noapte de la Moscova la Sankt Petersburg, în compartimente separate. Excursiile au fost rezervate în același timp și de aceeași persoană. Suprapuneri suplimentare ale călătoriilor scurte ale lui Haub și ale femeii pot fi găsite pentru sejururi în Omsk (2010), Soci (2011), Baku (2014) și Moscova (2015, 2017)”.

Raportul precizează: „Nu este clar de ce au avut loc aceste presupuse întâlniri. Nu arată ca vacanțe de îndrăgostiți”.

Jurnalista RTL Liv von Boetticher a speculat că dispariția lui Haub în Elveția și presupusele apariții în Rusia ar fi putut fi rezultatul unor afaceri dubioase. „Se știe că Karl-Erivan Haub a făcut afaceri cu oameni de afaceri ruși asupra cărora planează suspiciuni”, a susținut ea. „Presupunerea noastră este că afacerile cu Rusia sau cu parteneri de afaceri ruși l-ar fi putut pune pe Karl-Erivan în fața unor probleme în Occident”.

Pe lângă faptul că a sunat-o pe Ermilova, se presupune că Haub l-a sunat pe bancherul rus Andrei Suzdalțev atât în ​​Rusia, cât și în Geneva, cu puțin timp înainte de a muri, susțin ancheta RTL și Stern. Un alt partener de afaceri rus la lui Haub este Sergei Grișin, cunoscut sub numele de „Oligarhul Scarface”, acuzat în mai multe rânduri de fraudă.

S-a scris că Grișin a murit anul trecut, deși nu a apărut vreo dovadă a înmormântării sale.

Jurnalista RTL a speculat, de asemenea, într-un interviu acordat pentru Die Welt, că Haub ar fi putut lucra de fapt pentru ruși: „Ar fi putut acționa ca un fel de agent de influență pentru Rusia în Germania. Nu este vorba despre un agent cu pălărie și trenci, sau un James Bond, ci despre influența asupra politicii și economiei. Dispariția lui a venit într-un moment în care Tengelmann mergea destul de prost și se extindea în Rusia cu lanțul Obi, de exemplu”.

Jurnalista crede că nu e vorba despre moartea miliardarului: „Sunt sigură că nu a fost un accident de schi, ci o evadare în etape”. Metoda exactă folosită de Haub pentru a reuși presupusa sa evadare nu este cunoscută.

Foametea organizată de regimul sovietic în 1946-1947, una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade din istorie

În a treia sâmbătă a lunii aprilie sunt comemorate victimele foametei organizate de regimul sovietic în perioada 1946-1947. Doctorul în istorie Artur Leșcu, expertul Comunității WatchDog.MD, spune că este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade din istoria țării. În mai puțin de doi ani, peste 200 de mii de oameni și-au pierdut viețile, aceasta fiind printre cele mai mari tragedii prin care a trecut Moldova. Și se presupune că numărul victimelor este mult mai mare decât cel anunțat, întrucât datele referitoare la amploarea acestei tragedii umane au fost secretizate, transmite IPN.

Artur Leșcu a menționat că în acea perioadă satele din Moldova au pierdut în medie10% din populație. Cel mai grav a fost afectat sudul țării. Unele localități găgăuze au pierdut până la jumătate din locuitori. Istoricii au estimat că din cauza foametei a murit aproximativ 5% din populația RSSM, de zece ori mai mult decât în Rusia și de 5 ori mai mult decât în Ucraina.

„Deși vina pentru atrocitățile care au avut loc o poartă conducerea politică sovietică, autoritățile de atunci au făcut tot posibilul ca principalele cauze ale foametei să fie considerate seceta și urmările războiului, iar despre tragedie să nu se vorbească deloc. Și ca rezultat oamenii rămași în viață să-și iubească tiranul, devenind unica lor sursă de existență. Putea fi evitată o asemenea catastrofă? Absolut sigur”, afirmă expertul.

Potrivit lui, întreaga Europă a resimțit efectele secetei, dar nicăieri populația nu a fost îndobitocită așa încât să ajungă la canibalism, cum s-a întâmplat în URSS. Mai mult, rezervele de grâu erau suficiente pentru a-i ajuta pe oameni, însă Stalin și sovieticii de pe loc nu au redus intenționat planurile de colectări, lăsându-i pe oameni efectiv fără niciun grăunte sau animal. Puterea sovietică nu numai că nu a intervenit pentru a ajuta populația, dar a exportat cerealele și l-a făcut pe Stalin mândru, transformând URSS în cel mai mare furnizor din lume.

Doctorul în istorie precizează că totul a început în primăvara anului 1944, imediat după ocuparea Basarabiei. Noua putere sovietică a impus predarea obligatorie a produselor agricole în folosul așa-numiților eliberatori. Au fost stabilite cote, iar gospodăriile țărănești au fost obligate să predea alimente. Cine se eschiva rămânea fără rezerve și era obligat să plătească o amendă echivalentă costului produselor nelivrate. Scopul era să scoată din RSS Moldovenească cât mai multe resurse.

În 1946 era perioada de plin dezastru, seceta afectase în special sudul Moldovei. Oamenii mureau de foame, în timp ce livrau sovieticilor ultimele produse care îi puteau salva. „Într-o notă cu titlu secret, este prezentată situația din Congaz și Ceadâr-Lunga, se indică că populația folosește carne de câini, carne de pisici, hoituri de animale. E răspândit canibalismul. Canibalismul era de fapt un fenomen prezent în toată țara. Au fost documentate oficial în jur de 40 de cazuri, realitatea însă a fost mult mai cruntă. Mărturiile disponibile astăzi, istoriile despre părinții care își sacrificau proprii copiii pentru a supraviețui sunt terifiante. Așa ceva este de neconceput în timpurile noastre”, menționează Artur Leșcu.

Potrivit lui, în acte cauza decesului de foame era trecută ca distrofie. În primăvara anului 1947, de distrofie ca urmare a foametei erau bolnavi aproape 240 de mii de oameni, adulți și copii. De fapt, numărul morților și al celor bolnavi din cauza foametei ar putea fi mult mai mare. Mulți oameni din sate nu aveau acte de identitate. Ceea ce face dificilă stabilirea unui număr exact. Arhivele arată că mulți plecau în căutare de mâncare și nu mai reveneau înapoi.

„Oamenii care au reușit să supraviețuiască au fost impuși să uite tragedia prin care au trecut. Puterea le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete, despre moți, despre canibalism. Și mulți dintre ei, generații mai târziu, au uitat. Atunci flămânzi și dependenți în totalitate de noul lor stăpân se mulțumeau cu tot ce le veneau de la sovietici și le permitea să supraviețuiască. Așa victimele au început să-și iubească tiranul. Foametea a fost cauzată de regimul sovietic prin însăși esența politicilor sale în raport cu oamenii. Este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade. Este important să cunoaște această pagină tragică din istoria noastră, să învățăm din ea”, a mai spus istoricul.

Lumina Sfântă, adusă de un grup de pelerini. Mitropolia Moldovei: „Nu ne asociem cu reprezentanții unor partide”
Articolul anterior
Mesajul lui Vladimir Zelenski: De Paște, îi cerem lui Dumnezeu să ne împlinească marele vis – ziua în care marea pace va veni în Ucraina
Articolul următor