Inventatorul cookie-urilor care urmăresc tot ce facem pe Internet le-a creat cu alt scop

Cookie-urile de urmărire a datelor, aflate în centrul preocupărilor legate de confidențialitatea online, au fost menite să protejeze oamenii, mai degrabă decât să servească drept spioni cibernetici, a declarat inventatorul lor.

Cookie-urile de urmărire
Lou Montulli, inginer și inventator al cookie-urilor de Internet. Foto: Profimedia

Lou Montulli, inginer și antreprenor din California, a spus că cookie-urile de urmărire originale pe care le-a creat cu zeci de ani în urmă au fost menite să facă viața online mai ușoară, permițând site-urilor web să-și amintească vizitatorii.

Cu toate acestea, tehnologia a evoluat într-o direcție neplăcută și acum este atacată pentru că ajută companiile de tehnologie să colecteze date despre obiceiurile consumatorilor, un lucru deosebit de important pentru industria de reclame web, care produce miliarde de dolari pe an, scrie TechXplore, conform descopera.ro.

Cookie-urile de urmărire nu au fost rău-intenționate

„Invenția mea se află în centrul tehnologic al multor metode de publicitate, dar nu am intenționat să fie așa”, a spus Montulli, care a creat cookie-urile în 1994, în timp ce era inginer la Netscape.

„Este pur și simplu o tehnologie de bază pentru a permite webului să funcționeze”, a spus el.

Când a discutat despre invenția sa, Montulli a spus că fragmentele de software care permit unui site web să recunoască persoane au ajutat la realizarea unor funcții posibile, cum ar fi autentificarea automată sau amintirea conținutului coșurilor de cumpărături din comerțul electronic.

Fără așa-numitele cookie-uri „first-party” (care sunt, de asemenea, folosite de site-uri web pentru a interacționa direct cu vizitatorii), de fiecare dată când o persoană intră online, aceasta ar fi tratată ca și cum ar fi prima vizită.

Dar Montulli a evidențiat probleme legate de așa-numitele cookie-uri „de la terți”, cele generate de site-uri web și introduse în browserele vizitatorilor și rețelele publicitare care adună date din acele fragmente.

„Urmărirea reclamelor a putut fi posibilă din cauza înțelegerilor dintre site-uri și rețele publicitare”, a argumentat Montulli.

Site-urile web partajează date despre activitatea utilizatorilor cu rețelele publicitare, care apoi le folosesc pentru a direcționa anunțuri pentru toți membrii lor.

„Dacă cauți un produs ciudat de nișă și apoi ești bombardat cu reclame pentru acel produs pe mai multe site-uri web, aceasta este o experiență ciudată”, a spus Montulli.

„Este ceva normal pentru creierul uman să creadă că dacă [rețelele publicitare] știu că sunt în căutare de pantofi albaștri de piele întoarsă, probabil că ele știu totul despre mine; nu îmi doresc așa ceva”, explică inginerul.

Guvernele au început să ia măsuri, cea mai recentă consecință fiind că autoritățile franceze au amendat Google și Facebook cu 210 de milioane de euro pentru modul în care au utilizat cookie-urile de urmărire.

Dacă un site web dintr-o rețea colectează și informații de identificare personală despre un utilizator, să spunem un nume sau un e-mail, acestea ar putea fi divulgate într-un mod care permite unui browser să fie asociat cu o persoană.

„Este un efect de rețea al tuturor acestor site-uri diferite care conlucrează cu instrumentele de urmărire a reclamelor. Cookie-urile au fost concepute inițial pentru a oferi confidențialitate”, a spus Montulli.

Inginerul a spus că o posibilă rezolvare este oprirea reclamelor țintite, iar serviciile online care trăiesc din publicitate să își schimbe modelul de business într-unul bazat pe abonamente.

Montulli acceptă, de asemenea, eliminarea treptată a cookie-urilor de la terți, dar a avertizat că eliminarea completă a fragmentelor de software i-ar determina pe agenții de publicitate să folosească tactici mai ascunse.

„Reclama va găsi o cale de a exista în continuare. Va deveni o cursă a înarmărilor tehnologice; având în vedere miliardele de dolari expuse riscului, industria publicitară va face tot ce îi stă în putință pentru a nu dispărea”, a spus el.

Dezactivarea cookie-urilor terță parte ar putea, de asemenea, să pedepsească în mod neintenționat site-urile mici, excluzându-le de la anunțurile direcționate care produc bani, dând și mai multă putere giganților tehnologici precum Apple, Google și Facebook.

Reglementarea care menține cookie-urile în funcțiune, impunând controale, cum ar fi permiterea utilizatorilor să accepte sau să renunțe la partajarea datelor, poate fi singura soluție viabilă pe termen lung, a spus Montulli.

„Chiar nu am putea folosi internetul fără cookie-uri. Dar va trebui să fim mai nuanțați cu privire la modul în care sunt utilizate în publicitate”, a adăugat inventatorul.

Povestea impresionantă a femeii care nu a știut să scrie până la 39 de ani și acum e o autoare de succes. Ce i-a schimbat viața

Deși nu a știut să scrie sau să citească o bună parte din viața ei de adult, autoarea și-a îndeplinit visul și acum a ajuns încoronată drept „Regina Crimei din Manchester”. Povestea ei pare desprinsă din cărți, dar este la fel de reală precum cariera pe care și-a construit-o.

Una dintre cele mai bine vândute autoare din Marea Britanie a uimit întreaga lumea cu povestea ei de viață uluitoare. Femeia care a lucra drept menajeră nu a știut să scrie sau să citească până la vârsta 39 de ani a publicat până acum nu mai puțin 27 de romane. Autoarea a vorbit, fără secrete, despre începutul ei greu în viață și acum spune că își dorește să fie un reprezentat al celor care nu au avut prea mult noroc, transmite a1.ro, conform dailymail.co.uk.

Karen Woods, în vârstă de 53 de ani, a scris prima ei carte la 39 de ani, după ce a învățat să scrie și să citească. Sătură de viața pe care o ducea, femeia a urmat un curs de alfabetizare pentru adulți – și în scurt timp, a devenit autorea cu cele mai multe cărți vânduti și romane puse în scenă.

Cunoscută drept „Regina Crimei din Manchester”, autoarea susține că învățatul i-a schimbat viața și acum își dorește să fie un reprezentant al oamenilor care din diferite motive au un început dificil în viață.

De atunci, aceasta a semnat un contract important cu un editor de carte cunoscut în Marea Britanie și a apărut în mai multe emisiuni TV în care și-a spus povestea.

„A fost pusă în grija statului, iar mama și tata s-au despărțit când aveam 13 ani”, a mărturisit ea, potivit susei. Toate aceste scuze, însă, nu contează. Dacă ai un pic de speranță și încredere în tine, orice este posibil. Simt că reprezint toți acei oameni care au avut începuturi grele în viață”, a adăugat aceasta.

„Vreau să fiu sursa de inspirație pentru femeile care cred că, pentru că au copii, nu pot face ce vor. Nimic nu este bătut în piatră dacă tu crezi în tine. Sunt la al 27-lea roman acum și visul meu nu se oprește aici”, a mai transmis Karen Woods.

„Scriu cărți reale, despre probleme reale și am fost numită „Regina Crimei din Manchester”. Întotdeauna mi-am dorit să port o coroană”, a glumit ea.

Karen a părăsit școala la vârsta 15 ani, după ce a rămas însărcinată și a pierdut copilul când sarcina a ajuns la 7 luni. Deși era adolescentă, până la acel moment, ea nu învățase să scrie sau să citească, deoarece avea probleme de concentrare și chiulea des alături de alți colegi, mai transmite aceeași sursă.

Până la 39 de ani, ea a lucrat ca menajeră, însă în momentul în care i s-a oferit o promovare, aceasta necesita și redactarea unor mail-uril. Acela a fost momentul în care a urmat cursul de alfabetizare și, după două încercări, a trecut testul necesar pentru a absolvi programul.

„Când lucram ca femeie de serviciu și am primit promovarea, am pierdut o grămadă de nopți crezând că vor afla că nu știu să citesc sau să scriu”, a povestit Karen. „M-am gândit că aș putea să mă retrag, dar m-au trimis la un curs de alfabetizare și, pe măsură ce timpul trecea, lecțiile au început să mă intereseze.

„Odată ce am primit certificatul în mână, mi-am dat seama că orice era posibil – știam să citesc și să scriu și eram la fel ca toți ceilalți”, a mai adăugat.

Pentru că visul ei era să scrie un roman, în doar trei luni, Karen Woods a terminat prima ei carte, „Broken Youth”, scrisă de mână. În ciuda lipsei sale de încredere, manuscrisul a fost preluat de o prestigioasă editură din Manchester și acela a fost doar începutul.

Ce înseamnă „alo”, de fapt. Cum am ajuns să folosim mereu cuvântul când răspundem la telefon

Când sunăm pe cineva sau când răspundem, auzim în foarte multe dintre situații cuvântul „alo”.

Alexander Graham Bell a fost cel care a creat în 1876 un dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite și și-a dorit ca formula de deschidere a unei discuţii la distanţă să fie cuvântul „ahoe”, care era folosit de marinari pentru a opri un vas. Totuși, nu aceasta a rămas, evident, varianta finală.

După un an, Thomas Edison primea de la directorul unei companii locale de telegraf din Pittsburg următoarea întrebare: „Care ar fi un salut adecvat pentru a începe o convorbire telefonică?”. Atunci, celebrul inventator a folosit apelativul utilizat de englezi la vânătoarea de vulpi: „Alooo”.

Ulterior, vreme de aproape cinci ani, istoricul englez pe nume Allen Koenigsberg a cercetat prin volumul uriaş de materiale găsit în depozitul AT&T din New York pentru a vedea dacă informaţia era veridică.

Și a dat peste o epistolă scrisă chiar de Edison în care spunea: „Alo este salutul telefonic de utilizat pe distanţe mari, fiind cel mai uşor de auzit”, conform Playtech.ro.

Mărturia unui bărbat căruia i s-a oprit inima. Ce se află dincolo de moarte

Kevin Hill, 55 de ani, scriitor din Anglia, suferă de o boală gravă și neobișnuită caracterizată de acumularea de calciu în vasele mici de sânge ale țesuturilor grase și ale pielii.

Diferența dintre comă și moarte clinică - Doftoria.ro

În timpul unei crize, iar inima i s-a oprit brusc. Din fericire, medicii au reușit să-l readucă la viață.

Cel căruia i se spune „Omul miracol“ a făcut dezvăluiri uluitoare din viața de dincolo, scrie Adevarul, conform Mirror.

„Eram separat de trupul meu. Parcă mă aflam pe tărâmul spiritelor. Eram conștient de ceea ce se întâmplă, dar simțeam foarte multă pace“, a povestit Kevin.

„Știam că sângerez. Știam că este grav. Personalul medical continua să intre și să iasă în încercarea de a opri sângerarea. Știam că am murit. Eram separat de trupul meu“, a continuat el să le spună tuturor ceea ce a simțit.

Coșmarul lui Kevin a început în vara anului 2021, când picioarele au început să se umfle pentru că rețineau excesul de apă. În cele din urmă, a aflat că retenția de apă a fost cauzată de o problemă cardiacă, fiind supus unei intervenții chirurgicale.

„După această operație m-am ale cu calcifilaxie. Luni la rând m-am luptat cu boala. Pielea mă mânca. Timp de trei zile picioarele mi-au sângerat. Pur și simplu sângerarea nu se oprea“, a mărturisit bărbatul. Acum, este în faza de recuperare.

Cinci zodii car vor începe un nou capitol în viața lor, începând cu ziua de mâine
Articolul anterior
Moldova va cumpăra gaz mai ieftin în februarie
Articolul următor