Inventatorul cookie-urilor care urmăresc tot ce facem pe Internet le-a creat cu alt scop

Cookie-urile de urmărire a datelor, aflate în centrul preocupărilor legate de confidențialitatea online, au fost menite să protejeze oamenii, mai degrabă decât să servească drept spioni cibernetici, a declarat inventatorul lor.

Cookie-urile de urmărire
Lou Montulli, inginer și inventator al cookie-urilor de Internet. Foto: Profimedia

Lou Montulli, inginer și antreprenor din California, a spus că cookie-urile de urmărire originale pe care le-a creat cu zeci de ani în urmă au fost menite să facă viața online mai ușoară, permițând site-urilor web să-și amintească vizitatorii.

Cu toate acestea, tehnologia a evoluat într-o direcție neplăcută și acum este atacată pentru că ajută companiile de tehnologie să colecteze date despre obiceiurile consumatorilor, un lucru deosebit de important pentru industria de reclame web, care produce miliarde de dolari pe an, scrie TechXplore, conform descopera.ro.

Cookie-urile de urmărire nu au fost rău-intenționate

„Invenția mea se află în centrul tehnologic al multor metode de publicitate, dar nu am intenționat să fie așa”, a spus Montulli, care a creat cookie-urile în 1994, în timp ce era inginer la Netscape.

„Este pur și simplu o tehnologie de bază pentru a permite webului să funcționeze”, a spus el.

Când a discutat despre invenția sa, Montulli a spus că fragmentele de software care permit unui site web să recunoască persoane au ajutat la realizarea unor funcții posibile, cum ar fi autentificarea automată sau amintirea conținutului coșurilor de cumpărături din comerțul electronic.

Fără așa-numitele cookie-uri „first-party” (care sunt, de asemenea, folosite de site-uri web pentru a interacționa direct cu vizitatorii), de fiecare dată când o persoană intră online, aceasta ar fi tratată ca și cum ar fi prima vizită.

Dar Montulli a evidențiat probleme legate de așa-numitele cookie-uri „de la terți”, cele generate de site-uri web și introduse în browserele vizitatorilor și rețelele publicitare care adună date din acele fragmente.

„Urmărirea reclamelor a putut fi posibilă din cauza înțelegerilor dintre site-uri și rețele publicitare”, a argumentat Montulli.

Site-urile web partajează date despre activitatea utilizatorilor cu rețelele publicitare, care apoi le folosesc pentru a direcționa anunțuri pentru toți membrii lor.

„Dacă cauți un produs ciudat de nișă și apoi ești bombardat cu reclame pentru acel produs pe mai multe site-uri web, aceasta este o experiență ciudată”, a spus Montulli.

„Este ceva normal pentru creierul uman să creadă că dacă [rețelele publicitare] știu că sunt în căutare de pantofi albaștri de piele întoarsă, probabil că ele știu totul despre mine; nu îmi doresc așa ceva”, explică inginerul.

Guvernele au început să ia măsuri, cea mai recentă consecință fiind că autoritățile franceze au amendat Google și Facebook cu 210 de milioane de euro pentru modul în care au utilizat cookie-urile de urmărire.

Dacă un site web dintr-o rețea colectează și informații de identificare personală despre un utilizator, să spunem un nume sau un e-mail, acestea ar putea fi divulgate într-un mod care permite unui browser să fie asociat cu o persoană.

„Este un efect de rețea al tuturor acestor site-uri diferite care conlucrează cu instrumentele de urmărire a reclamelor. Cookie-urile au fost concepute inițial pentru a oferi confidențialitate”, a spus Montulli.

Inginerul a spus că o posibilă rezolvare este oprirea reclamelor țintite, iar serviciile online care trăiesc din publicitate să își schimbe modelul de business într-unul bazat pe abonamente.

Montulli acceptă, de asemenea, eliminarea treptată a cookie-urilor de la terți, dar a avertizat că eliminarea completă a fragmentelor de software i-ar determina pe agenții de publicitate să folosească tactici mai ascunse.

„Reclama va găsi o cale de a exista în continuare. Va deveni o cursă a înarmărilor tehnologice; având în vedere miliardele de dolari expuse riscului, industria publicitară va face tot ce îi stă în putință pentru a nu dispărea”, a spus el.

Dezactivarea cookie-urilor terță parte ar putea, de asemenea, să pedepsească în mod neintenționat site-urile mici, excluzându-le de la anunțurile direcționate care produc bani, dând și mai multă putere giganților tehnologici precum Apple, Google și Facebook.

Reglementarea care menține cookie-urile în funcțiune, impunând controale, cum ar fi permiterea utilizatorilor să accepte sau să renunțe la partajarea datelor, poate fi singura soluție viabilă pe termen lung, a spus Montulli.

„Chiar nu am putea folosi internetul fără cookie-uri. Dar va trebui să fim mai nuanțați cu privire la modul în care sunt utilizate în publicitate”, a adăugat inventatorul.

Un miliardar german, dat dispărut în Alpi și declarat mort în urmă cu 6 ani, găsit în viață la Moscova. Are și iubită

Un miliardar german, care a dispărut în împrejurări misterioase pe vârful Matterhorn, din Elveția, în urmă cu șase ani, este suspectat că locuiește cu o amantă rusă la Moscova, conform unei investigații din Germania, scrie Daily Mail, conform Libertatea.

Magnatul germano-american Karl-Erivan Haub, pe atunci în vârstă de 58 de ani, se antrena pentru o cursă de schi, când a dispărut în aprilie 2018, în Zermatt, Elveția. A fost văzut ultima dată urcând pe munte singur, într-un lift, într-o dimineață, ceva ce antrenorul său a spus că este ciudat pentru un bărbat care era de obicei foarte atent la siguranța lui și foarte pregătit, și nu s-a mai întors niciodată la hotel.

Autoritățile l-au căutat șase zile, timp în care cinci elicoptere și mai multe echipe de salvatori alpini au străbătut zona, dar trupul său nu a fost găsit niciodată.

Haub, fost director general și coproprietar al gigantului german de supermarketuri și retail Tengelmann Group (principalul proprietar al magazinelor de construcții și bunuri de uz casnic OBI), a fost declarat mort de un tribunal din Köln trei ani mai târziu, lăsând în urmă o soție, doi copii și o companie de aproximativ 75.000 de angajați.

Fratele său mai mic, Christian, a jurat într-o sală de judecată, în 2021, că nu exista niciun indiciu că bărbatul, a cărui avere netă a fost estimată la 6 miliarde de euro, a rămas în viață.

Dar acum, o investigație majoră condusă de radiodifuzorul german RTL susține că l-a identificat pe Haub la Moscova și crede că magnatul se află acolo cu o amantă mult mai tânără pe nume Veronika Ermilova.

Christian Haub este acum supus unei anchete de către procuratura din Köln, pentru suspiciunea că ar fi făcut declarații false sub jurământ, a informat RTL. El și-a asumat controlul asupra Grupului Tengelmann după dispariția fratelui său și a susținut că a comandat unui serviciu de securitate privat să investigheze „zvonurile” că era încă în viață.

Avocatul său, Mark Binz, a declarat pentru ziarul german Die Zeit: „Desigur că nu există nimic adevărat în acuzația de acum”.

Karl-Erivan Haub, care acum ar avea 64 de ani, ar fi sunat-o pe Veronika Ermilova de 13 ori în cele trei zile dinainte ca acesta să dispară, în 2018, potrivit anchetei RTL și ziarului Stern. Apelurile au fost îndelungate, unul a durat mai mult de o oră, ducând la suspiciuni că el aranja să-și însceneze moartea, cu ajutorul Moscovei și Ermilovei.

Ancheta a constatat că Ermilova, în vârstă de 44 de ani, conducea o agenție de evenimente din Sankt Petersburg care organiza excursii de schi, drumeții și alpinism pentru pasionați, dar este și suspectată că lucrează pentru serviciul de securitate FSB al Rusiei.

O investigație realizată de Tengelmann a dezvăluit că viața lui Haub a fost strâns legată de enigmatica Ermilova, care a fost descrisă ca „o femeie zveltă, atletică, cu părul castaniu, până la umeri, ochi întunecați și zâmbet deschis”. Anchetatorii au sugerat că ea „ar putea lucra pentru serviciul secret intern rus FSB”, deși au subliniat că acest lucru „nu poate fi dovedit”.

„Ceea ce se poate dovedi, totuși, este că ea se află întotdeauna în aceleași locuri, în același timp cu Karl-Erivan Haub”, se spune în raport.

„În iulie 2008, ambii au fost la Moscova și Soci în câteva zile. În mai 2009, ambii au călătorit cu același tren de noapte de la Moscova la Sankt Petersburg, în compartimente separate. Excursiile au fost rezervate în același timp și de aceeași persoană. Suprapuneri suplimentare ale călătoriilor scurte ale lui Haub și ale femeii pot fi găsite pentru sejururi în Omsk (2010), Soci (2011), Baku (2014) și Moscova (2015, 2017)”.

Raportul precizează: „Nu este clar de ce au avut loc aceste presupuse întâlniri. Nu arată ca vacanțe de îndrăgostiți”.

Jurnalista RTL Liv von Boetticher a speculat că dispariția lui Haub în Elveția și presupusele apariții în Rusia ar fi putut fi rezultatul unor afaceri dubioase. „Se știe că Karl-Erivan Haub a făcut afaceri cu oameni de afaceri ruși asupra cărora planează suspiciuni”, a susținut ea. „Presupunerea noastră este că afacerile cu Rusia sau cu parteneri de afaceri ruși l-ar fi putut pune pe Karl-Erivan în fața unor probleme în Occident”.

Pe lângă faptul că a sunat-o pe Ermilova, se presupune că Haub l-a sunat pe bancherul rus Andrei Suzdalțev atât în ​​Rusia, cât și în Geneva, cu puțin timp înainte de a muri, susțin ancheta RTL și Stern. Un alt partener de afaceri rus la lui Haub este Sergei Grișin, cunoscut sub numele de „Oligarhul Scarface”, acuzat în mai multe rânduri de fraudă.

S-a scris că Grișin a murit anul trecut, deși nu a apărut vreo dovadă a înmormântării sale.

Jurnalista RTL a speculat, de asemenea, într-un interviu acordat pentru Die Welt, că Haub ar fi putut lucra de fapt pentru ruși: „Ar fi putut acționa ca un fel de agent de influență pentru Rusia în Germania. Nu este vorba despre un agent cu pălărie și trenci, sau un James Bond, ci despre influența asupra politicii și economiei. Dispariția lui a venit într-un moment în care Tengelmann mergea destul de prost și se extindea în Rusia cu lanțul Obi, de exemplu”.

Jurnalista crede că nu e vorba despre moartea miliardarului: „Sunt sigură că nu a fost un accident de schi, ci o evadare în etape”. Metoda exactă folosită de Haub pentru a reuși presupusa sa evadare nu este cunoscută.

Foametea organizată de regimul sovietic în 1946-1947, una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade din istorie

În a treia sâmbătă a lunii aprilie sunt comemorate victimele foametei organizate de regimul sovietic în perioada 1946-1947. Doctorul în istorie Artur Leșcu, expertul Comunității WatchDog.MD, spune că este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade din istoria țării. În mai puțin de doi ani, peste 200 de mii de oameni și-au pierdut viețile, aceasta fiind printre cele mai mari tragedii prin care a trecut Moldova. Și se presupune că numărul victimelor este mult mai mare decât cel anunțat, întrucât datele referitoare la amploarea acestei tragedii umane au fost secretizate, transmite IPN.

Artur Leșcu a menționat că în acea perioadă satele din Moldova au pierdut în medie10% din populație. Cel mai grav a fost afectat sudul țării. Unele localități găgăuze au pierdut până la jumătate din locuitori. Istoricii au estimat că din cauza foametei a murit aproximativ 5% din populația RSSM, de zece ori mai mult decât în Rusia și de 5 ori mai mult decât în Ucraina.

„Deși vina pentru atrocitățile care au avut loc o poartă conducerea politică sovietică, autoritățile de atunci au făcut tot posibilul ca principalele cauze ale foametei să fie considerate seceta și urmările războiului, iar despre tragedie să nu se vorbească deloc. Și ca rezultat oamenii rămași în viață să-și iubească tiranul, devenind unica lor sursă de existență. Putea fi evitată o asemenea catastrofă? Absolut sigur”, afirmă expertul.

Potrivit lui, întreaga Europă a resimțit efectele secetei, dar nicăieri populația nu a fost îndobitocită așa încât să ajungă la canibalism, cum s-a întâmplat în URSS. Mai mult, rezervele de grâu erau suficiente pentru a-i ajuta pe oameni, însă Stalin și sovieticii de pe loc nu au redus intenționat planurile de colectări, lăsându-i pe oameni efectiv fără niciun grăunte sau animal. Puterea sovietică nu numai că nu a intervenit pentru a ajuta populația, dar a exportat cerealele și l-a făcut pe Stalin mândru, transformând URSS în cel mai mare furnizor din lume.

Doctorul în istorie precizează că totul a început în primăvara anului 1944, imediat după ocuparea Basarabiei. Noua putere sovietică a impus predarea obligatorie a produselor agricole în folosul așa-numiților eliberatori. Au fost stabilite cote, iar gospodăriile țărănești au fost obligate să predea alimente. Cine se eschiva rămânea fără rezerve și era obligat să plătească o amendă echivalentă costului produselor nelivrate. Scopul era să scoată din RSS Moldovenească cât mai multe resurse.

În 1946 era perioada de plin dezastru, seceta afectase în special sudul Moldovei. Oamenii mureau de foame, în timp ce livrau sovieticilor ultimele produse care îi puteau salva. „Într-o notă cu titlu secret, este prezentată situația din Congaz și Ceadâr-Lunga, se indică că populația folosește carne de câini, carne de pisici, hoituri de animale. E răspândit canibalismul. Canibalismul era de fapt un fenomen prezent în toată țara. Au fost documentate oficial în jur de 40 de cazuri, realitatea însă a fost mult mai cruntă. Mărturiile disponibile astăzi, istoriile despre părinții care își sacrificau proprii copiii pentru a supraviețui sunt terifiante. Așa ceva este de neconceput în timpurile noastre”, menționează Artur Leșcu.

Potrivit lui, în acte cauza decesului de foame era trecută ca distrofie. În primăvara anului 1947, de distrofie ca urmare a foametei erau bolnavi aproape 240 de mii de oameni, adulți și copii. De fapt, numărul morților și al celor bolnavi din cauza foametei ar putea fi mult mai mare. Mulți oameni din sate nu aveau acte de identitate. Ceea ce face dificilă stabilirea unui număr exact. Arhivele arată că mulți plecau în căutare de mâncare și nu mai reveneau înapoi.

„Oamenii care au reușit să supraviețuiască au fost impuși să uite tragedia prin care au trecut. Puterea le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete, despre moți, despre canibalism. Și mulți dintre ei, generații mai târziu, au uitat. Atunci flămânzi și dependenți în totalitate de noul lor stăpân se mulțumeau cu tot ce le veneau de la sovietici și le permitea să supraviețuiască. Așa victimele au început să-și iubească tiranul. Foametea a fost cauzată de regimul sovietic prin însăși esența politicilor sale în raport cu oamenii. Este una dintre cele mai întunecate și dureroase perioade. Este important să cunoaște această pagină tragică din istoria noastră, să învățăm din ea”, a mai spus istoricul.

Rusia a lansat în această noapte mai multe rachete și drone asupra Ucrainei

În noaptea de 20 aprilie, rușii au lansat asupra Ucrainei rachete balistice, antiaeriene, rachete ghidate de avion și drone, anunță comandantul Forțelor Aeriene ale Forțelor Armate Ucrainene Mikola Oleșciuk, conform www.zdg.md.

Mai exact, Rusia a lansat pe timp de noapte trei rachete balistice Iskander-M, două rachete antiaeriene ghidate S-300/S-400 din regiunea Belgorod din Rusia, precum și două rachete ghidate de avion X-59/X-69, acestea fiind lansate din apele Mării Negre.

Forțele de apărare aeriană ale Ucrainei au reușit să distrugă două rachete Kh-59/X-69. În plus, în direcția sud, armata ucraineană a distrus trei drone de recunoaștere – două Orlan-10 și o Supercam.

Cinci zodii car vor începe un nou capitol în viața lor, începând cu ziua de mâine
Articolul anterior
Moldova va cumpăra gaz mai ieftin în februarie
Articolul următor