Un bărbat din Chișinău, diagnosticat pozitiv cu Covid-19, a povestit cazul său pe o rețea de socializare. Acesta spune că a mers din proprie inițiativă să se testeze pentru coronavirus la un centru privat din Chișinău, deoarece avea niște simptome suspecte, iar ceea ce a urmat l-a lăsat fără cuvinte.
,,Din start vă spun că nu vreau să judec pe nimeni, pentru că înțeleg situația creată”, scrie Eugen Corcodel, pe facebook.
,,Am fost testat POZITIV la COVID-19 la un centru privat, din motiv că aveam unele simptome stranii. Am primit rezultat pozitiv. Îndată, în 10 minute, am sunat ambulanța. Am lăsat masina în mijlocul străzii ca să nu merg mai departe să infectez pe cineva. La sosire, doar mi s-a măsurat temperatura, aveam 37. Am fost dus la Centrul COVID-19 de la Moldexpo.
STRANIU: Acolo am fost refuzat pentru investigații din motiv ca așa sunt indicațiile. Băieții de pe ambulanță amabili, au rămas șocați, au sunat la disperare, acolo au fost sfătuiți să mă lase să merg acasă și m-au informat să stau acasă și să aștept sunetul medicului responsabil. Am fost lăsat în stradă, în mijlocul străzii, ca să plec pe jos acasă, deoarece trăiam la undeva 3 km de casa și ei pleacă la bază. După stres, a crescut temperatura, am băut paracetamol și a scăzut.
STRANIU: Stau acasă, sâmbăta, duminică, și abia luni în a doua parte a zilei sunt sunat concomitent de cineva de la minister, apoi de la spital și cineva de la statistică. Sigur convorbirea a durat, nu pot să vorbesc cu toți odată. Nimeni, nu întreabă ,,cum te simți”. Dar, cu diferite întrebări și obiecții și cu amenințări, de ce stau de atâta timp acasă și dacă o sa ies afară o sa primesc amenda și o sa stau cu poliția la ușă în spital și nici un fel de sfaturi sau tratament.
( Șocat, eu am fost foarte responsabil am anunțat 112 , am fost lăsat în drum fără investigații și tratament sau sfaturi, 3 zile nimeni nu mă contactează și hop.. toți au venit după sărbătoarea de Paște la lucru și posibil mult de lucru, și mulți pacienți au apărut, și se comportau ca la incubatorul de tăiat găini.)
Am rămas șocat, m-am liniștit, zic se întâmplă, a fost Paștele și eu așteptam să treacă boala 🙂STRANIU: După 10 zile, am avut dureri musculare și ceva schimbări, doctorul meu s-a îngrijorat și m-a îndemnat sa sun la ambulanță, să merg la un spital să-mi facă Rentghen la plămâni ca să se asigure că e totul în regulă.
A venit ambulanța, fetele m-au dus la spital, aici surpriză: duminica nu este tehnic la rentghen. Au solicitat la dispecerat să mă ducă să-mi facă la alt spital. Au primit refuz, fiindcă așa e procedura.🙂 Doar sa aștept până luni. Mi s-a propus să fiu internat, fiindcă au locuri și trebuie să le acopere. La insistența mea am fost dus acasă. Ca să aștept până luni. Stres mult, dacă sincer s-a ridicat iarăși temperatura. Am băut paracetamol și a scăzut.
STRANIU: Luni ma simt foarte bine. Doctorul meu a insistat sa merg sa fac rentghen. Întreb echipa de la ambulanță dacă iau sau nu geanta cu mine. Ei zic, dacă va fi bine te vei întoarce acasă, asa fac cu alții.
Ajung, fac rentghen. În 2 minute, îmi zic să semnez ca sunt deacord să rămân în spital. Zic, cum așa fără lucruri, am stat acasă peste 10 zile nu am fost auscultat la plămâni, rentghen nu. La întrebarea mea, care sunt procedurile și când voi fi testat, am primit răspuns că e procedură noua si ei singuri nu știu ce va fi. Eram sub supravegherea medicului de familie. Am fost trimis doar pentru rentghen și anuntat dacă va fi bine, revin acasă.Au venit 5 pe capul meu să mă convingă că odată ce am sunat ambulanța deja trebuie să rămân în spital. I-am rugat, oameni buni, nu veniți cu atâta energie rea, fiindcă am fost informat altfel și cum am stat așa mult timp acasă și acum iarăși stres, mă puneți în spital pentru că aveți locuri. Acasă am fost anunțat altfel, nu am lucruri, mă simțeam bine.
La insistența lor am mers în salon. Din cauza nervilor creat de acest sistem au început amețelile. Am solicitat să-mi măsoare tensiunea. Dar surpriză, 2 ore stau în palată unde astăzi e un frig extraordinar. Nimeni, nici o reacție. Doar am fost anunțat ca de aici nu ies degrabă. Apă nu, haine de schimb nu, vitaminele mele nu, mâncare nu, asistență nu, condiții nu. Stau într-o camera de 5 persoane, cu 3 persoane de 76 de ani. Care îmi spun că foarte greu le-au dat niște vitamine. Și mâncarea lasă de dorit.
Sincer mereu m-am simțit stabil cu această boală. Dar la fiecare întâmplare de aceasta mi s-a agravat starea.
#EuRezist dar vreau atitudine față de toți cei bolnavi. Scriu asta fiindcă și bărbații din camera zic, sau să spui, sau nu, oricum nu vor fi schimbări, o sa trecem și peste asta.
Eu vad oameni foarte bravo, companii care fac voluntariat și donează, se străduiesc. PENTRU CINE?
Oamenii bolnavi de acest ucigas invizibil au nevoie de liniște, de atititudine în primul rând.
Dar la noi, se interneaza în spitale pentru a fi la număr și a da la cheltuieli banii. Acum e momentul de îmbogățit pentru cineva sau cum?
Oare cine se face vinovat pentru așa experiențe oribile din viața noastră, a acelor bolnavi?
1. Cei care fac VOLUNTARIAT și Doneaza?
2. Oamenii care își fac serviciul incorect și nu au atitudine ?
3. Conducerea ?
4. Pacienții ?
Sper mult sa ajungă acest mesaj la organele abilitate și sa primesc un răspuns fiindcă am sunat și la liniile verzi, nu răspunde nimeni fiindcă e Luni și azi e liber posibil. E sărbătoare. Fiti sănătoși și aveți grija de cei dragi. PS: Nu judec pe nimeni, doar vreau să se ia atitudine!”, a mai scris Eugen.
Notă: sesizarea nu reprezintă un material jurnalistic. Unica.md nu este autorul sesizării. Informația reprezintă doar opinia autorului sesizării. În caz de dezacord, persoana vizată este în drept să vină cu o reacție, iar instituția noastră o va publica pe aceeași platformă și o va trata în condiții egale.
