La un an de la invazie, rușii „au învățat să nu-și mai facă griji și să iubească războiul”, spune un expert rus. Care sunt argumentele lui

Adaptarea a devenit trăsătura dominantă a rușilor confruntați cu cel mai terifiant an din epoca postsovietică, scrie Andrei Kolesnikov, fost jurnalist rus și expert al unui reputat think-tank internațional. Unde se va sfârși această atitudine?, întreabă el într-o analiză publicată de revista Foreign Affairs. Pentru moment, se pare că nu există nicio limită, observă tot expertul.

O femeie vinde o machetă cu o rachetă balistică intercontinentală, Topol-M, la taraba ei din Piața Roșie, Moscova Foto: EPA

În epoca sovietică, armata rusă a tulburat viața de zi cu zi a cetățenilor obișnuiți ai URSS de doar două ori, scrie Andrei Kolesnikov, fost jurnalist la publicațiile Novaia Gazeta și Izvestia, în prezent expert al Carnegie Endowment for International Peace, un think-tank cu sediul la Washington.

Prima ocazie a fost invazia Cehoslovaciei, din 1968, care a trecut în mare parte neobservată de mulți ruși, deoarece puțini știau ce se întâmplă. A doua ocazie a fost invazia Afganistanului din 1979, care a avut consecințe mult mai mari. Pentru mulți oameni, vederea sicrielor de zinc aduse cu avionul a distrus fundamentele morale ale proiectului sovietic.

În 2022, armata rusă a tulburat din nou viețile cetățenilor obișnuiți, tot printr-o invazie, cea din Ucraina. Iar efectul a fost chiar mai puternic decât cel al evenimentelor anterioare. De fapt, Rusia tocmai a trăit cel mai terifiant an din istoria postsovietică, spune Kolesnikov.

Cu toate acestea, în ciuda pierderilor tot mai mari de vieți omenești și a înfrângerilor morale, fundamentul național al Rusiei nu pare să fi fost zdruncinat, crede expertul.

Sigur, rușii sunt mai divizați, iar opiniile lor se polarizează, pe măsură ce oamenii se satură de război. Dar, departe de a slăbi controlul lui Putin asupra puterii, „operațiunea militară specială”, așa cum o numește Kremlinul, nu a făcut decât să îl consolideze, concluzionează expertul rus.

Cei care se tem de Putin fie au fugit din țară, fie tac. Regimul dispune de un arsenal formidabil de instrumente pe care le poate desfășura împotriva opozanților de orice fel.

În acest timp, Kremlinul a zdrobit disidența, a închis sau blocat accesul la aproape toate mijloacele de comunicare independente și a aplicat eticheta neoficială de „trădător național” tuturor celor care nu îi aplaudă măsurile.

Și astfel, în loc să protesteze, majoritatea rușilor au arătat clar că preferă să se adapteze, spune expertul, care parafrazează tilul unui celebru film antirăzboi: „Dr. Strangelove sau cum am învățat să nu-mi fac griji și să iubesc bomba”.

El spune că nici fuga din țară nu este neapărat o formă de protest: pentru mulți, este pur și simplu un răspuns pragmatic la problema cu care se confruntă.

Este adevărat că populația este mai neliniștită ca niciodată. Potrivit sondajelor de opinie, anxietatea în rândul rușilor a atins noi culmi în 2022, deși a revenit la niveluri mai mult sau mai puțin tolerabile atunci când amenințarea mobilizării s-a îndepărtat temporar.

Dar adaptarea a devenit trăsătura dominantă a rușilor. Unde se va sfârși?, întreabă Kolesnikov. Pentru moment, se pare că nu există nicio limită, răspunde tot el.

Într-un an șocant, atitudinea rușilor față de regim nu s-a schimbat prea mult

În acest moment, Putin construiește un nou imperiu, dar acest proces nu merge bine, spune expertul rus, care observă că oamenii fug de el în număr mare.

O comparație cu perioada sovietică ar putea fi relevantă, crede el, spunând că unul dintre pilonii URSS a fost reprezentat de proiectele uriașe de construcție comunistă.

Dar liderul de la Kremlin s-a apucat să restaureze imperiul Moscovei distrugând chiar amintitele proiecte comuniste, scrie Kolesnikov, care observă că o parte semnificativă a infrastructurii ucrainene pe care Putin a lovit-o cu rachete și drone a fost construită de predecesorii săi.

Un exemplu este centrala electrică TEC-5 din Harkov. Construită de sovietici în anii 1970, aceasta a furnizat energie electrică pentru milioane de oameni și a devenit a doua cea mai mare centrală termică din Ucraina.

În septembrie 2022, aceasta a fost lovită de un atac al forțelor ruse, care a provocat un incendiu uriaș, ce a întrerupt alimentarea cu energie electrică a unei mari părți a țării.

Pentru expertul rus, diferența este greu de evitat: imperiul anterior (URSS) a lansat primul satelit creat de om, Sputnik, și primul om, Iuri Gagarin, în spațiu. În acest timp, spune el, Putin lansează rachete într-o țară vecină.

În ciuda acestor evidențe, anul 2022, un an de șoc constant, nu a schimbat prea mult atitudinea rușilor față de regim. Acesta nu este doar un reflex de apărare, crede el, ci un răspuns cu două tăișuri, care încearcă să țină realitatea la distanță.

Acest răspuns se explică prin dorința de răzbunare împotriva inamicului, unul care nu mai este văzut nici măcar ca ființă umană, spune Kolesnikov.

Pe de altă parte, acest răspuns are la bază ideea fantezistă că vremurile obișnuite pot continua într-o țară în care comiterea de acte de violență împotriva străinilor și sacrificarea personală într-o moarte eroică pe câmpul de luptă sunt norme acceptate social.

Această formă de protecție emoțională explică de ce majoritatea rușilor văd anul 2022 ca pe un an foarte dificil – dar mai puțin dificil decât primul an al pandemiei COVID-19 sau decât perioada de la începutul anilor 1990.

Potrivit sondajelor realizate de Centrul independent Levada, temerile legate de represiunea în masă, de o guvernare arbitrară și de o reprimare din partea guvernului s-au diminuat până la finalul anului trecut, în comparație cu perioada anterioară.

Toate aceste instrumente ale tiraniei au fost folosite cu o forță din ce în ce mai mare pe parcursul anului și, cu toate acestea, oamenii au declarat că sunt mai puțin îngrijorați de ele decât înainte, concluzionează Kolesnikov.

Această diminuare a îngrijorării nu este doar un efect al presiunii regimului, care a cerut unitate pe timp de război. Este o lipsă conștientă de dorință pentru a recunoaște că ceva s-a schimbat – o dorință de autoamăgire, spune expertul.

De altfel, conform datelor din sondaje, singura teamă majoră pe care oamenii o exprimă la același nivel ridicat ca și înainte este perspectiva unui alt război mondial. Acesta pare să fie singurul lucru în legătură cu care rușii medii nu se amăgesc.

Important este că o parte semnificativă a populației a ignorat total încălcarea de către Putin a contractului social pe care l-a stabilit cu ani înainte de începerea invaziei, scrie Kolesnikov.

Încă de la început, oficialii au afirmat că doar militarii profesioniști își vor face treaba și le-au promis rușilor că, atâta timp cât vor sprijini regimul, nevoile de bază vor fi satisfăcute și viața normală va continua.

Acum, bineînțeles, această promisiune nu mai este valabilă. Putin are nevoie ca națiunea să participe la război și are nevoie chiar de sacrificiul cetățenilor, pe câmpul de luptă.

Dependenți financiar de stat

La această stare de fapt contribuie faptul că mulți ruși sunt complet dependenți de stat, spune expertul rus. Potrivit statisticilor oficiale, proporția plăților sociale în veniturile reale ale populației este mai mare acum decât era în perioada sovietică.

În ciuda apariției unei economii de piață și a unei clase semnificative de oameni autosuficienți, Putin a făcut tot ce a putut pentru a se asigura că rolul economic al statului rămâne cât mai mare posibil. Și a folosit afluxul de petrodolari pentru a promova acest obiectiv.

Oamenii care depind de stat sunt obedienți, mai ales din punct de vedere politic, iar direcția economiei rusești din ultimii ani a consolidat această realitate, scrie Kolesnikov.

Doar un mic procent din populație își obține veniturile din activitatea de afaceri, în timp ce salariile din sectorul public și plățile sociale reprezintă o mare parte din veniturile oamenilor.

Potrivit datelor recensământului din 2021, unul din trei ruși – 33% – depinde de plățile sociale ca sursă de venit. În plus, un sfert dintre ruși sunt dependenți din punct de vedere material de altcineva.

Chiar și ținând cont de faptul că calitatea datelor recensământului din 2021 este cea mai proastă din istoria post-sovietică a țării, aceste cifre sunt șocante, concluzionează expertul.

Deocamdată, mai spune el, Putin beneficiază de un fundal socio-economic relativ calm. Dar acest lucru s-ar putea schimba pe măsură ce economia se prăbușește.

Având în vedere scăderea inevitabilă a veniturilor la bugetul federal din cauza restricțiilor impuse exporturilor de petrol și gaze naturale, scăderea activității economice și cheltuielile semnificative pentru apărare și securitate, statul va avea mai puține oportunități de a cumpăra loialitatea populației în următoarele luni.

Cu toate acestea, este probabil ca Putin să rămână în control. În primul rând pentru că agențiile de securitate și de aplicare a legii, de la armată și poliție până la serviciile speciale, vor continua să fie bine finanțate și ele sunt cele care vor impune loialitatea, spune Kolesnikov. Citește continuarea aici.

Cum s-au distrat fiicele Aurei la petrecerea lor de majorat! Primele imagini de la eveniment! ”Am acasă fete mari”

Fiicele gemene ale îndrăgitei interprete de la noi, dar și colega noastră, Aura, au împlinit majoratul zilele trecute. Rețelele sociale au fost pline cu mesaje de felicitare pentru Lori și Beti, care sunt deja fete mari și frumoase foc. Mama lor a fost cea care împărtășit primele imagini de la petrecerea care s-a dat într-un local din Capitală

”Vreau să mulțumesc mult tuturor care au făcut ca petrecerea fetelor mele să fie una memorabilă!”, a scris pe pagina sa de Facebook artista.

Ea a publicat și un video scurt de la evenimentul fiicelor sale.

Alături de Lori și Beti au fost prietenii lor. Distracția a fost pe cinste și nimeni nu a plecat fără fotografii haioase.

Vedeți mai jos imagini VIDEO.

Felicitări încă odată din partea echipei unica.md! Meritați toată admirația.

Cea mai epuizantă cursă din lume! Doar 17 oameni au terminat-o în 37 de ani: „Încă mai am coșmaruri”

Pornit dintr-un pariu, ultramaratonul Barkley s-a transformat într-o cursă pe care mulți alergători o califică drept cea mai epuizantă din lume. Participanții trebuie să parcurgă în mai puțin de 60 de ore 160 de kilometri, dintre care 16,5 la deal, pe terenul împădurit din estul statului american Tennessee. În cei 37 de ani de când au loc, mai mult de jumătate dintre curse s-au terminat fără niciun câștigător, scrie digi24.ro.

De altfel, rata de abandon este de 99%. Doar 17 sportivi au reușit să ajungă la final în timpul dat. Printre aceștia se numără și francezul Aurélien Sanchez, care a parcurs, anul acesta, cei 160 de kilometri în 58 de ore și 23 de minute. „Încă mai am coșmaruri”, a povestit Sanchez pentru CNN.

„Visez că sunt în a cincea tură și mi-am pierdut concentrarea. Sunt rătăcit în pădure, e întuneric și mă trezesc panicat, pentru că am pierdut concetrarea și știu că trebuie să fiu concentrat ca să termin cursa”.Ultramaratonul se desfășoară în cinci ture, fiecare de aproximativ 30 de kilometri. Însă alergătorii nu își permit să facă pauze între ele, decât pentru a schimba ciorapii și încălțămintea. În timpul cursei, Sanchez a dormit doar 15 minute – între tura a treia și a patra, după ce alergase 33 de ore consecutiv.

„În a doua noapte a fost o provocare. Mă simțeam amețit, nu vedeam bine cărarea, nu puteam să mai merg drept”, povestește francezul. Pentru energie, Sanchez a înghițit tablete de cofeină și a avut grijă să mănânce bine, chiar dacă pe fugă. Spune că cel mai mult l-au ajutat cheeseburgerii.

„Aveau multe calorii, mi-au plăcut foarte mult”. Pe lângă burgeri, acesta a mâncat ciocolată, brânză și fructe pentru a-și menține energia. O altă provocare a fost să nu se rătăcească. Organizatorii ultramaratonului nu îi lasă pe participanți să aibă hărți la ei, iar traseul este diferit la fiecare ediție. Harta le este arătată înainte de începerea cursei, iar ei trebuie fie să o memoreze, fie să-și noteze reperele pe o hârtie.

Cursa care a pornit de la evadarea ucigașului lui Martin Luther King

Toate aceste dificultăți puse în calea participanților țin de evenimentul de la care a pornit ultramaratonul. Tocmai pentru că terenul de aici este atât de dificil, în zonă a funcționat în trecut o închisoare de maximă securitate. Aici a fost închis James Earl Ray, bărbatul care l-a asasinat pe activistul pentru drepturile americanilor de culoare Martin Luther King, în 1968. James Earl Ray a reușit să evadeze în 1977, însă, în cele aproape 60 de ore care au trecut până să fie prins, a reușit să se îndepărteze doar cu 19 kilometri de penitenciar. Această întâmplare l-a amuzat pe alergătorul profesionist Gary Cantrell, care s-a lăudat, atunci, că în aceeași perioadă de timp, el ar fi putut să alerge 160 de kilometri (100 de mile). Lauda s-a transformat într-un pariu și așa s-a născut ideea ultramaratonului pe care Cantrell l-a denumit „Barkley” în cinstea unui prieten sportiv.

O cursă pentru care primești o scrisoare de condoleanțe

Prima cursă a fost organizată în 1986, însă abia în 1995 a apărut și primul alergător care a reușit să o termine în mai puțin de 60 de ore. Rata de abandon este de 99%, iar 55% dintre cursele organizate până acum n-au avut niciun câștigător. Maratoanele Barkley sunt neconvenționale și prin felul în care sunt organizate. Participanții nu se pot înscrie pur și simplu. În schimb, aceștia trebuie să scrie un eseu despre motivele pentru care vor să alerge cei 160 de kilometri, iar un juriu îi acceptă în cursă doar pe cei despre care consideră că au motive valide.

Acceptarea vine sub forma unei „scrisori de condoleanțe”, iar taxa de participare este de numai un dolar și 60 de cenți. Pentru a avea dovada că alergătorii au respectat traseul, organizatorii lasă 13 cărți de-a lungul celor 160 de kilometri. Concurenții trebuie să rupă pagina care corespunde cu numărul lor de pe tricou și să prezinte paginile la sosire. Acest detaliu l-a făcut pe Aurélien Sanchez să intre în panică, anul acesta. În a cincea și ultima tură, a descoperit că un excursionist care trecuse întâmplător prin zonă își însușise cartea.

Sanchez a aranjat niște pietre la locul de popas unde ar fi trebuit să fie cartea într-un tipar pe care să-l poată descrie apoi pentru a dovedi că a trecut pe acolo. Organizatorii aflaseră însă de dispariția cărții, așa că nu a mai fost nevoie. Pentru Sanchez, un alergător cu experiență, cursa Barkley a reprezentat o ambiție pe care o avea de mulți ani. „A fost cursa vieții mele.

Totul a mers cum trebuie. În pădure este multă liniște. Nu auzi decât copacii și vântul. Dar, când ajungi la 100 de metri de finish, poți auzi oamenii care țipă și este o emoție foarte puternică”, a povestit acesta. Paradoxal, cea mai epuizantă cursă din lume, pentru care a încercat timp de șase ani să se înscrie, l-a făcut pe Sanchez să accepte că are slăbiciuni. „Am învățat că nu sunt cea mai puternică persoană din lume, că trebuie să învăț cum să-mi gestionez slăbiciunile”, spune acesta.

Încă un accident feroviar grav în România! O locomotivă a intrat într-un vagon cu călători la Galați. Sunt victime

Un nou accident feroviar grav in Romania. In gara Galati, o locomotiva a lovit puternic un vagon al trenului de calatori la care trebuia cuplata. Potrivit Digi24, o persoana si-ar fi pierdut viata, scrie aktual24.ro.

Directorul CFR Calatori a declarat, pentru Digi24, ca o locomotiva care urma sa fie cuplata la tren a intrat cu viteza, lovind violent un vagon.

„La data de 25 martie 2023, in jurul orei 19:19, la Gara CFR Galati a avut loc un accident feroviar, dupa ce la o locomotiva s-ar fi defectat sistemul de franare si a lovit un vagon de calatori, la trenul care se forma cu destinatia Galati – Buzau.

Sunt 4 persoane ranite, dintre acestea doi calatori, o femeie care a intrat in stop cardio respirator si un barbat care a ramas incarcerat, precum si seful de tren si mecanicul locomotivei. Intervin cei de la ISU Galati si politistii din cadrul Sectiei Regionale de Politie Transporturi Galati”, a transmis IPJ Galati.

Medicii nu au reusit sa resusciteze femeia, transmit televiziunile de stiri. Usile vagonului nu au putut fi deschise intr-o prima faza pentru evacuarea calatorilor.

Garnitura implicata in accident este trenul Galati-Marasesti.

Echipele de interventie se afla la fata locului.

Reactia Ministerului Transporturilor

„Am cerut celor de la CFR Calatori sa acorde sprijin echipajelor ISU care intervin si acorda celor raniti. In plus, am solicitat companiei sa comunice rapid informatiile relevante opiniei publice. Urmeaza o ancheta privind acest accident feroviar. I-am cerut directorului general al CFR Calatori sa prezinte urgent explicatii si sa vina cu solutii pentru ca astfel de situatii sa nu se mai repete”, a anuntat ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu.

5,4 milioane de dolari confiscați de SUA de la un oligarh rus vor fi folosiți pentru a ajuta Ucraina
Articolul anterior
Vrei să o ceri în căsătorie de Valentine’s Day? Află cum să o faci mai bine!
Articolul următor