Mărturiile copleșitoare ale Olgăi, o tânără mamă cu trei copii din Mariupol rămasă văduvă

Olga, o femeie din Mariupol, orașul-port de la Marea Azov asediat de trupele de ocupație ruse de două luni și jumătate, și-a pierdut soțul în urma bombardamentelor și a rămas să-și crească singură cei trei copii.

Ea a povestit momentele terifiante pe care le-a trăit până la fuga la Berdiansk, „pe riscul nostru”, într-un interviu pentru publicația ucraineană Fakty.

„L-am rugat pe Dumnezeu să ne ia pe toți, deodată. Ca să nu sufere nimeni!”. Povestea copleșitoare a Olgăi, o mamă cu trei copii din Mariupol rămasă văduvă

La început a fost liniște. Timp de trei zile, exploziile se auzeau în depărtare. Pe 3 martie, însă, orașul din estul Ucrainei era deja bombardat și „udat în sânge”. Când obuzele „au mușcat” din casele vecine, era clar că familia Olgăi trebuia să se adăpostească.

Noi nu aveam un buncăr sub casă, orașul era închis. Eram ca într-un cazan”, explică femeia. N-au mai avut timp să plece în centrul Mariupolului, la niște prieteni: „Credem că e mai calm acolo…”.

„Apoi a început iadul. Un bombardier s-a învârtit pe deasupra noastră. Așteptam să vedem dacă o bombă va cădea sau nu peste noi. În liniște. În tăcere! Atunci l-am rugat pe Dumnezeu să ne ia pe toți deodată. Ca să nu sufere nimeni”, poveștește Olga.

Olga, mamă din Mariupol: Dintr-o dată, totul tremura, pereții se legănau. Fusesem loviți. Eram sigură că vom muri. Mi-a fost teamă că eu voi rămâne și copiii nu.

Casa s-a transformat într-o ruină. Suflul eploziei a spart geamurile, totul s-a umplut de cioburi, praf, zidărie căzută.

„Așa ceva am văzut doar în filmele despre sfârșitul lumii”

„Sașa și Lisa erau întregi. Mama era rănită. Iar micuțul Vania fusese lovit de rama unui geam. Zăcea pe jos, cu ochii închiși. A clipit când l-am strigat. Era rănit de cioburi mici, la față și la cap”, rememorează femeia momentele trumatizante.

Cu câteva clipe înainte de explozie, Ievhen, soțul Olgăi, ieșise afară. Dorea să meargă la mașina, să încarce tabletele copiilor lor. Bomba l-a prins la mașină: „A fost prins dedesubt. Am fugit la el, am strigat că totul va fi bine, că îl iubesc. Vuietul avioanelor care zburau deasupra noastră nu se mai oprea. Așa ceva am văzut doar în filmele despre sfârșitul lumii”.

Disperată, Olga caută salvatori. O mașină de poliție îi preia pe Yevhen, grav rănit, și pe Vania: „Salvatorii mă întreaba datele lor de naștere. Greșesc și, cu ultimele puteri, Yevhen mă corectează. Vorbește, trăiește”.

„Doamne, fă-l pe soțul meu să reziste!”

Femeia se adresează din nou Celui de Sus: „Fă-l să reziste. Măcar într-un scaun cu rotile, fără picioare, dar lasă-l lângă mine”.

Drumul spre spital e terifiant. „cu obuze care zboară peste noi”. Iar la spital, scenele sunt oribile: „Fugeam pe coridor, moartea este peste tot. Oamenii întinși pe podea, fără brațe, picioare, fără părți ale capului. Cineva plânge. Cineva strigă..,”.

Doctorul îl examinează pe micuțul Vania. Trebuie îndepărarte bucățile de sticle din zona feței. E bine.

Olga fuge în altă parte a spitalului, la soțul ei Ievhen poate să-și miște piciorele, dar nu-și simte mâinile: „Mă calmez puțin îi spun că îl iubesc”.

„Yevhen a murit ieri, Olia”

Bărbatul este este dus în sala de operație: „A fost ultima dată când l-am văzut…”. Spitalul a fost bombardat toată noaptea. Sala de operație a fost distrusă. 

Olga, mamă din Mariupol: „11 martie. Stăm pe podeaua rece. Miros de sânge și de var vechi, peste tot. Îl hrănesc pe Vania. La capătul coridorului o văd pe mama: «Olecika… Nu mai este. A murit, Olia. A murit ieri»”

„Nu l-am văzut pe soțul meu mort”, spune Olga.

„Nu, nu mi-a fost frică să mor și eu. Mi-a fost frică să-l văd acolo, printre morți”

Pe 16 martie, „spitalul era distrus, aproape că nu mai erau medici. Găsesc un doctor la parter. Am vrut să merg la morga de peste drum. Ieșim din clădire și auzim un obuz zburând peste noi. Trei explozii. Am mai făcut câțiva pași și ne-am întors, după o altă explozie”

„Nu, nu mi-a fost frică să mor și eu. Mi-a fost frică să-l văd acolo, printre morți… Nu ne-am putut lua rămas bun de la el”, regretă femeia rămas văduvă.

Pe 21 martie, familia a decis să fugă din orașul pus la pământ. Ea, copiii și mama ei au fost scoși din oraș de voluntari și duși la Berdiansk, la finii Olgăi.

Olga, văduvă din Mariupol: Nu am călătorit cu autobuzul Crucii Roșii, ci într-o coloană de 4 mașini, pe riscul nostru. Pe drum am văzut mașini arse, cei care au vrut și ei să iasă din acest iad, dar nu au putut. Sunt cu Vania, Sașa, Lisa și mama mea, lângă mine. Ievhen ne veghează de sus…

sursa: www.libertatea.ro

Taiwanul anunţă că a detectat 21 de avioane militare chineze în jurul insulei

Douăzeci şi unu de avioane militare chineze au fost detectate în jurul Insulei Taiwan începând cu ora locală 08:15, a anunţat sâmbătă Ministerul Apărării taiwanez, cu o lună înainte de învestirea preşedintelui ales Lai Ching-te.

Taiwanul anunţă că a detectat 21 de avioane militare chinezeImagine simbol

„Şaptesprezece avioane (din douăzeci şi unu) au traversat linia mediană”, a Strâmtorii Taiwan, a declarat ministerul într-un comunicat, făcând referire la o demarcaţie neoficială între China şi Taiwan pe care prima nu o recunoaşte, transmite Agerpres.ro.

Forţele armate taiwaneze „observă aceste activităţi folosind sisteme de supraveghere şi au desfăşurat mijloace adecvate pentru a reacţiona în consecinţă”, adaugă comunicatul.

Taiwanul este o insulă autonomă pe care Beijingul o revendică ca parte a teritoriului său şi pe care doreşte să o ia într-o zi, cu forţa dacă este necesar, aminteşte AFP.

Creşterea incursiunilor aparatelor chineze se înscrie în ceea ce experţii numesc strategia „zonei gri”, adică acţiuni de intimidare care nu merg atât de departe până la acte de război propriu-zise.

Aceste acţiuni s-au intensificat de la alegerea în 2016 a preşedintei Tsai Ing-wen, care consideră că Taiwanul este de facto „deja independent”, o linie roşie pentru Beijing.

Dna Tsai urmează să cedeze locul la 20 mai actualului vicepreşedinte, Lai Ching-te, un membru al Partidului Democrat Progresist (DPP), la fel ca ea. Câştigător al alegerilor prezidenţiale din 13 ianuarie, el este de asemenea adeptul unei linii de fermitate în faţa Beijingului.

Trei cărți consacrate victimelor foametei organizate de sovietici în 1946-1947, lansate la Chișinău

Ororile foametei organizate din 1946-1947 s-au aflat în atenția participanților la tripla lansare de carte consacrată comemorării victimelor acestui genocid.

Trei cărți consacrate victimelor foametei din 1946-1947, lansateFoto: moldova1.md

La Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” au fost prezentate volumele „Cartea foametei” de Larisa Turea, „Cu ochii celuilalt” de Nicolae Rusu și „Crucea pământului” de preotul Anatol Cristea. Vechea Cruce de salcâm nu a apărut întâmplător pe coperta cărții scrise de preotul Anatol Cristea, transmite Moldova1.md.

„Este crucea durerii, care simbolizează tragedia anilor 46-47 prin care au trecut basarabenii noștri și ce este interesant că această cruce se păstrează până în prezent în cimitirul satului Flămânda. Acolo erau înmormântați oamenii care mureau de foamete, acolo grămăjoară, fiindcă lumea era în imposibilitatea de a-i înmormânta”, a spus preotul Anatol Cristea din satul Gotești, raionul Cahul.

„Crucea pământului” este consacrată celor patru veri drepți ai lui Anatol Cristea care au murit prin înfometare, dar și tuturor victimelor foametei. Iar Nicolae Rusu a scris romanul „Cu ochii celuilalt”, la îndemnul prietenului său, Vasile Șoimaru. A pornit de la un caz concret din satul natal.

„Am luat ca subiect istoria unui adolescent care a fugit de acasă de frică să nu fie sacrificat și am ajuns urmărind destinul acestui băiat. A trecut prin foamete, deportări. Finalul acestui roman se încheie cu 2014, când rușii au ocupat Crimeea. Acum lucrez la partea a doua, urmăresc destinele celor trei copii ai lui care sunt martori la agresiunea Rusiei față de Ucraina”, a relatat scriitorul Nicolae Rusu.

„Cartea foametei” de Larisa Turea, ajunsă la a patra ediție, este una deosebit de solicitată de cititori, a stat la baza unor spectacole radiofonice și de teatru. Autoarea a început să scrie despre genocidul prin înfometare încă în anii 80 și până astăzi este interesată de mărturiile supraviețuitorilor foametei.

„E nevoie de aceste mărturii și-i vorba de faptul că ar putea fi o idee națională tratarea de acest sindrom post-traumatic pentru că foametea din 1946-47 este cea mai mare tragedie postbelică din zona noastră. În special, a Basarabiei de sud. Sunt sate în Găgăuzia unde au decedat 80 de procente din populație”, a menționat scriitoarea Larisa Turea.

Lansarea celor trei cărți a fost și o comemorare a victimelor genocidului de acum 77 de ani.

„Victimele foametei organizate de către regimul bolșevic din URSS, care a venit să ne elibereze. Ne-au eliberat! De pâine și de sare, de săpun și de toate celelalte bune și pe jumătate din noi încă în Siberia ne-au trimis!””, a declarat economistul Vasile Șoimaru, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

„A fost o acțiune organizată deliberat a autorităților de atunci comuniste pentru a extermina populația românească, populația basarabeană. Acum ceea ce trebuie să facem e să vorbim cât mai mult despre ce pot face regimurile autoritare prin prisma evenimentelor pe care le trăim în proximitatea noastră”, a punctat Igor Grosu, președintele Parlamentului.

La cei 90 de ani ai săi, scriitoarea Eugenia David nu poate uita suferințele și umilința prin înfometare.

„A fost o strășnicie! Îmi amintesc totul absolut. Tot anul cela am vândut casa, că murea tata de foame.”

„Aceste persoane au trecut prin foamete, război, patimi, multă durere”, spune Vladimir Forțu.

„Prin poduri le-a fost măturat tot ce au avut și au suferit. Ferească Dumnezeu să nu se mai întâmple niciodată ceea ce a fost!”, a conchis profesoara Elena Botin.

În cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie, este marcată Ziua comemorării victimelor foametei din 1946-1947.

O trotinetă electrică lăsată la încărcat a distrus un bloc din Iași. A urmat un incendiu care i-a provocat arsuri grave proprietarului

S-a cutremurat un bloc din Iași în urma unui incident șocant. O trotinetă electrică lăsată de proprietar la încărcat, în sufragerie, a explodat.

Deflagrația a fost atât de puternică, încât peretele exterior al apartamentului a fost smuls și azvârlit în fața imobilului. Posesorul trotinetei a fost rănit în incendiul care a urmat.

30 de oameni și-au părăsit în grabă locuințele după ce în blocul lor cu 10 etaje, de peste drum de Grădina Copou, în apartamentul de la etajul 5, acumulatorul unei trotinete electrice, lăsat sub tensiune, s-a supraîncarcat și a explodat, transmite protv.ro.

Deflagrația a fost atât de puternică încât a rupt peretele exterior din beton al camerei în care se afla vehiculul cu două roți.

În apartamentul din Iași, un bărbat de 22 de ani a suferit arsuri.

Sabin Maxim, vecin: „Băiatul cerea ajutor, striga după ajutor și mult fum, foarte mult fum. L-am luat, l-am dus jos. Era speriat și dezorientat. L-am scos afară, am sunat la 112. L-am întrebat ce s-a întâmplat și a zis că trotineta i-a explodat.”

Vecină: „A pocnit odată și a sărit geamul pe acolo bucățile toate în jos.”

Vecină: „Deodată a început să zboare sticle și ce mai vedeți pe acolo cărămizile.”

Vecin: „Băiatul era scos afară stătea acolo lângă bară ars tot piciorul săracul.”

Diana Cimpoeșu, medic șef UPU-SMURD Iași: „O intoxicație cu fum. Este în unitate primire urgențe a spitalului. Prezintă o arsură la nivel planetar gradul doi.”

În România nu există o situație cu numărul incendiilor pornite de la acumulatorii trotinetelor – dar pompierii din alte țări vorbesc despre un fenomen îngrijorător. Brigada de pompieri din Londra, de pildă, a raportat anul trecut 12 incendii provocate de trotinete electrice.

În cazul exploziei din blocul de lângă Grădina Copou, a fost deschisă o anchetă. S-a stabilit că tânărul rănit era în vizită la prietena lui – care locuia acolo cu chirie. Trotineta era la încărcat în sufragerie și a avut ghinionul să se afle lângă ea atunci când a explodat.

Ce face ca bateriile trotinetelor, de cele mai multe ori de tipul litiu-ion sau litiu-polimer, să ia foc? Poate fi vorba de o defecțiune sau de o deteriorare fizică a acestora sau, în cele mai frecvente cazuri, de o supraîncarcare.

Georgică Onofreiasa, purtător de cuvânt ISU Iași: „O singură celulă Li-ion defectă este suficientă pentru a declanșa procesul cunoscut sub numele de ambalare termică. Când una dintre celule se defectează, celulele din jur încep să se supraîncălzească în scurt timp și apare fenomenul de ambalare termică, ceea ce poate duce rapid la incendii devastatoare”.

Protest împotriva războiului din Ucraina, în fața Ambasadei Rusiei la București
Articolul anterior
Discuție telefonică șocantă între un soldat rus și soția sa, interceptată: „Au plâns, m-au implorat, dar i-am împușcat oricum”
Articolul următor