Viktor Sushkov a fost ofițer la Ministerul Apărării al Ucrainei. Bărbatul în vârstă de 30 de ani locuia și activa în Harkov.
Bărbatul a murit răpus pe terenul de luptă. Acesta a lăsat în urmă o soție îndurerată. Irina are 25 de ani.
,,Sunt pe cale să scriu cele mai înfricoșătoare cuvinte din viața mea. O să scriu în rusă, pentru ultima oară, pentru că am vorbit în această limbă doar cu tine. Să nu scriu – nu pot, vreau ca lumea întreagă să strige despre cine ai fost tu. Și fără tine, nu pot face decât un singur lucru – să scriu.
Stau lângă un soț mort. Viața mea stă lângă mine, într-un sicriu închis. Viața mea, care mi-a șters lacrimile și a spus că nu va pleca niciodată. Care mă mângâia toată noaptea, când îmi era rău. Care se lăuda cu mine la fiecare pas. Iar eu mă lăudam cu tine. Și îi mulțumeam lui Dumnezeu că exiști.
Eu parcă nu mai exist.
Nu cunosc un Om mai pur, mai bun și mai vrednic. Ai fost cel mai bun în toate. Nu pentru că erai al meu. Așa ai fost, îți reușea orice lucru. Ai fost apreciat peste tot.
Toate cuvintele tale îmi sună în urechi. Toate afectuoase, deoarece nu ai vorbit niciodată cu alte cuvinte. Dacă apărea ceva deosebit la noi acasă, imediat întrebai ,,cu cine vom împărți acel bun”. Dacă se întâmpla ceva neplăcut, eram pe picioare doar pentru tine. Un „zzzzy!” suficient pentru a sta liniştită.
Tu zburai acasă de la serviciu cu buzunarele pline de ciocolată, ca să nu fiu tristă. Și tot ce luai cu tine, împărțeai mereu cu alții, ca să aprecieze cum gătesc. Nu ți-a fost niciodată frică de nimic, niciodată. Zâmbeai în fiecare zi, chiar dacă nu era totul perfect.
Îți făceai planuri pentru anul următor, când mergem la părinții noștri. ,,Voi avea grijă de tine și cu siguranță totul va fi bine, mai avem copii de născut”, „Îmi doresc o fetiță”, îmi spuneai astea în fiecare zi. Și mereu m-ai ajutat, puteam cere orice. ,,Ești comandant? Așa glumeai cu zâmbetul tău ager. „Mai rău”, îți spuneam, „sunt soția comandantului”. Mereu m-ai înțeles.
După nuntă, ai adăugat o casă lângă inimă, la contactul meu din telefon și ai spus: „Acum ești casa mea – pentru totdeauna”. Știam ce fel de ochi vor avea copiii noștri. Mă gândeam ce să-ți iau pentru prima aniversare de nuntă.
Și a trebuit să aleg o coroană pentru mormânt.
În ultima conversație, ai spus că îmi păzești visul. Acum îl păzesc pe al tău – pentru tot restul vieții mele. Tu esti inima mea! Tu esti sufletul meu! A fost și va fi. Te iubesc enorm și sunt mândră de tine. Îi blestem pe acești fasciști pentru tine, dragule, pentru copiii noștri nenăscuți, pentru viața furată, a ta și a mea. Stau lângă un soț mort. Sunt văduvă la 25 de ani. Neoamenii mi-au furat viața. Nenorociții de ruși mi-au furat viața”.
,,Viktor Sușkov. Un ofițer de 30 de ani al Forțelor Ucrainene de Apărare Aeriană și-a dat viața apărând cerul de rachetele rusești deasupra orașelor pașnice ucrainene. Viktor Sushkov, originar din Yenakiyevo, și-a ales în mod conștient calea militară și a fost mândru că își poate apăra patria. A slujit într-una dintre unitățile militare din regiunea Dnipropetrovsk. Anul trecut și-a întemeiat o familie cu iubita sa. Proaspeții căsătoriți visau să aibă mulți copii. Dar războiul a stat în calea realizării viselor lor și a unei vieți lungi și fericite împreună”.
sursa: Irina Sushkova/Facebook
