Se estimează că aproximativ 7.000 de soldați ruși au murit în Ucraina. Pierderi peste care Kremlinul așterne tăcerea. Morții nu se întorc în Rusia. Familii disperate așteaptă acasă cu mormintele goale, potrivit Stern.de.
Conform Ministerului rus al Apărării, 1.351 de soldați ruși au murit luptând în Ucraina de la începutul a ceea ce Moscova numește o „operațiune specială”, iar 3.825 au fost răniți, a informat vineri agenția de presă Interfax, scrie Reuters.
Ministerul rus al Apărării a mai anunțat că „Rusia își va continua operațiunile până când va atinge obiectivele stabilite de președintele Vladimir Putin”, a transmis RIA.
Ruslan Lewiew, șeful echipei de informații privind conflictul (CTI), consideră că această evaluare este realistă „având în vedere amploarea a ceea ce se întâmplă”. Organizația este un grup de observatori militari ruși independenți care analizează conflictele armate folosind „open source” și a furnizat informații de încredere asupra trupelor ruse în ultimii ani.
Potrivit lui Lewieiv, CTI vobește de cel puțin 2.500 până la 3.000 de soldați ruși morți. 7.000 de morți reprezintă limita superioară a posibilelor pierderi ale Rusiei, a spus el într-un interviu acordat „Popular Politics”.
Numărul de morți estimat în rândul trupelor ruse este enorm. Pentru comparație: În primul război cecen din 1994 până în 1996, Rusia a stabilit numărul morților săi la 5042, în cel de-al doilea război cecen din 1999 până în 2000 la 7425.
În trei săptămâni, mai mulți soldați ruși ar fi fost uciși în Ucraina decât în primul război din Cecenia, care este încă o traumă în memoria colectivă a Rusiei.
Există, de asemenea, surprinzător de multe victime printre comandanți. Cel puțin trei generali sunt prezumați morți: generalul-maior Andrei Kolesnikov, generalul-maior Vitali Gerasimov și generalul-maior Andrei Suhovetski.
Acesta din urmă a comandat Divizia a 7-a de asalt aerian. Moartea sa a fost confirmată personal de Vladimir Putin.
Unul din cei 1351 de soldați uciși
Cazul lui Maxim Chanygin arată cât de puțin îi pasă conducerii de la Moscova de propriii soldați și de familiile lor.
Maxim a murit în prima zi a războiului, pe 24 februarie, cu o zi înainte de a împlini 22 de ani. „Radio Svoboda” i-a vizitat familia în satul rusesc Osjorni – și mormântul său gol.
Pe 23 februarie, Maxim și-a sunat pentru ultima oară pe mama Liudmila și logodnica Daria. În unitatea militară 34670 a regiunii Belgorod a servit ca mecanic și urma să fie transferat pentru „un exercițiu” a doua zi, a spus el. Telefoanele lor fuseseră luate, așa că nicio comunicare nu va mai fi posibilă o perioadă de timp, și-a avertizat rudele.
Liudmila încă mai spera că fiul ei va suna pe 25 februarie, de ziua lui. Dar, în schimb, pe 25 februarie, a sunat comisarul militar cu vestea cumplită a morții fiului ei.
„Ce anunț de deces?”
Liudmila a sunat apoi la unitatea fiului ei din Belgorod: „Unde este copilul meu?” a întrebat ea. „La un exercițiu”, a venit răspunsul. „Ce exercițiu, am primit anunțul de deces?” și-a amintit ea că a răspuns. Răspunsul la celălalt capăt al firului: „Ce anunț de deces? Nu avem informații.”
Ultima frază a devenit un răspuns universal din partea oficialilor și militarilor ruși pentru cei îndurerați. Liudmila nu știe unde este cadavrul fiului ei. Nici măcar când și dacă va fi adus acasă. Sau de unde să-l ridice.
Mama îndoliată a încercat să obțină informații peste tot: de la Parchetul Belgorod, Parchetul Regiunii Saratov, Comitetul Mamelor Soldaților din Rusia. Peste tot primește același răspuns: „Nu avem informații relevante”. La ultima încercare, ofițerul de serviciu de la unitatea fiului ei i-a spus: „Nu știu cum să te ajut. Sună la FSB”.
Șeful Biroului de Înregistrare și Recrutare Militară din districtul Tatișcevo i-a dat vestea morții fiului ei. Notificarea oficială a morții sale nu a venit prin poștă – ci sub formă de fotografie prin Messenger.
„Pentru ce mi-am crescut fiul? Pentru cine, pentru ce?”
Când jurnaliștii de la „Radio Svoboda” vizitează familia îndurerată, știrea este la televiziunea de stat. Reprezentantul Ministerului Apărării Igor Konașenkov apare din nou în fața camerelor și vorbește despre o „operațiune specială”. „El spune că nu există război. Dar atunci de ce și unde a murit nepotul meu?”, întreabă bunica lui Maxim.
„De ce a fost trimis copilul meu acolo? Pentru ce? Cine are nevoie de acest război? Ucrainenii nu au nevoie, noi nu avem nevoie. Pentru ce mi-am crescut fiul? Pentru cine, pentru ce? Să fie ucis acolo?” Acestea sunt cuvintele unei mame disperate care sintetizează atitudinea oficialilor ruși care conduc „o operațiune speciala de denazificare”, „nu bombardează orașe ” și are „pierderi minime”.
sursă: Stern.de, Reuters, www.hotnews.ro
