Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Denisenko v. Republica Moldova și Rusia. Cauza se referă la încălcarea dreptului reclamantei la respectarea bunurilor sale în urma emiterii unei ”decizii judecătorești” în autoproclamata ”republică moldovenească nistreană” (rmn), care i-ar fi permis unui terț să locuiască în apartamentul aflat în proprietatea reclamantei, contrar dorinței acesteia.
Potrivit circumstanțelor cauzei, în 2005 soțul reclamantei i-a dăruit acesteia un apartament. În 2009 ”curtea supremă” a ”rmn” a obligat reclamanta să nu creeze obstacole în utilizarea apartamentului respectiv de către acel terț, deoarece ultimul ar fi avut viză de reședință în acel apartament, scrie bizlaw.md.
În fața Curții, reclamanta s-a plâns în baza Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale că nu-și poate folosi apartamentul din cauza deciziilor judecătorești ale pretinselor instanțe de judecată din ”rmn”. De asemenea, ea s-a plâns în baza Articolului 6 din Convenție de durata excesivă a procedurilor judiciare în fața acelor pretinse instanțe, care, de altfel, nu puteau fi calificate drept ”tribunale independente instituite prin lege”.
Cu referire la jurisdicția statelor reclamate, Curtea a reiterat principiile generale menționate în jurisprudența sa cu referire la cauzele din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, concluzionând că atât Republica Moldova, cât și Federația Rusă își exercitau jurisdicția în prezenta cauză.
În continuare, Curtea și-a reiterat jurisprudența bine-stabilită și a reținut că niciun element din materialele cauzei nu-i permitea să constate existența vreunui temei legal pentru necesitatea ingerinței în dreptul de proprietate al reclamantei. Prin urmare, ținând cont, de asemenea, de faptul că reclamanta nu se plânsese de pretinsele încălcări ale drepturilor sale în fața instanțelor de judecată constituționale ale Republicii Moldova, Curtea a hotărât că avusese loc încălcarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție de către Federația Rusă.
În cele din urmă, examinând materialele prezentei cauze și făcând referire la constatările sale în hotărârile anterioare cu privire la încălcările drepturilor omului în raioanele de est ale Republicii Moldova, Curtea a concluzionat că instanțele de judecată din acea regiune nu puteau fi calificate drept ”tribunale independente instituite prin lege”, hotărând că avusese loc o încălcare a Articolului 6 din Convenție de către Federația Rusă.
Prin urmare, Curtea a acordat reclamantei 5.000 de euro pentru prejudiciul moral și 3.000 de euro pentru costuri și cheltuieli, sume care trebuie achitate de către Guvernul Federației Ruse.
Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.
