„Chiar dacă ne vor ucide pe toți, vor veni alții să ne ia locul”, a afirmat opozantul rus Vladimir Kara-Murza, într-un mesaj scris pentru publicaţia Meduza, din penitenciarul unde execută pedeapsa, relatează Rador Radio România. În mesajul transmis, el s-a referit în mod special la ce va face el, după moartea lui Aleksei Navalnîi și la noile „alegeri” ale lui Vladimir Putin.
Potrivit Meduza, moartea lui Aleksei Navalnîi a șocat întreaga lume și ne-a făcut să ne gândim la soarta altor opozanți aflați în închisorile din Rusia. Unul dintre ei este politicianul, istoricul și publicistul Vladimir Kara-Murza, relatează stiripesurse.ro, conform Meduza.
De-a lungul carierei sale politice, Kara-Murza a supraviețuit la două otrăviri, iar, în 2023, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. În ciuda faptului că Vladimir Kara-Murza a fost diagnosticat cu polineuropatie a ambelor picioare (probabil o consecință a tentativelor de asasinat la adresa sa), bolnavii care suferă de această boală nu trebuie să stea în închisoare potrivit legislaţiei din Rusia, instanța l-a trimis în detenţie într-o colonie de maximă securitate.
Iar, pe la începutul anului 2024, condiţiile de detenţie ale politicianului au fost înăsprite, plasându-l, exact cum s-a procedat şi în cazul lui Aleksei Navalnîi, singur într-o celulă specială. Cu toate acestea, chiar dacă se află într-o izolare aproape completă, Vladimir Kara-Murza continuă să creadă că schimbările democratice în Rusia nu sunt doar posibile, ci cu certitudine acestea vor avea loc.
„O figură feminină”
Într-un mesaj adresat pentru publicaţia Meduza şi scris din colonia corecțională nr. 7 din Omsk, Kara-Murza a vorbit despre relația sa cu Navalnîi și a sugerat că schimbările democratice din Federația Rusă vor fi efectuate de ‘o figură feminină’.
‘Ne-am intersectat pentru prima dată cu Aleksei Navalnîi pe la începutul lui 2000 (Lioşa era în Partidul IABLoko, iar eu în Uniunea Forțelor Dreapte – cele două partide ale noastre democratice, dar întotdeauna concurente au fost numite ‘prieteni blestemaţi’), dar ne-am cunoscut cu adevărat și am început să cooperăm în iarna protestelor din 2011- 2012.
Apoi au urmat multe colaborări – activitatea din Consiliul de Coordonare al Opoziției și campania pentru alegerile primarului Moscovei, în 2013, (Aleksei a fost nominalizat drept candidat de către Partidul Libertății Populare) și diverse proiecte internaționale, inclusiv activitatea asupra sancțiunilor personale împotriva oficialilor corupți și a celor care încălcau drepturile omului din rândul celor mai înalți oficiali ruși. Şi în afara activităţilor politice, comunicam în mod frecvent. În fiecare an ne adresam felicitări de Paște. Aleksei era un credincios practicant, mergea la biserică, credința era extrem de importantă pentru el.
La un moment dat eram chiar vecini: Lioşa, după cum știți, locuia în cartierul Mariino, iar eu am locuit acolo, împreună cu soția mea, câțiva ani, literalmente eram peste drum. Când [din 2022 până în 2023] am fost plasat în centrul de arest preventiv Vodnik, televizorul era pornit în permenenţă în celula noastră – iar pe canalul propagandistului Soloviov anunţau la un moment dat că Vladimir Kara-Murza locuia în mod intenţional în cartierul Mariino, pentru a comunica mult mai uşor cu Navalnîi, ceea ce era genial.
Greșeala anilor ’90
Vara trecută, Aleksei, în timp ce era încarcerat în regiunea Vladimir, a început o discuție publică foarte importantă despre greșelile anilor ’90 și cum să nu le mai repetăm data viitoare atunci, când se va deschide o fereastră de oportunitate pentru o schimbare în Rusia. I-am răspuns din penitenciarul Vodnik (unde eram încarcerat) cu un text scris de mine. Nu a fost o dispută, ci mai degrabă o discuție – Aleksei s-a concentrat pe ceea ce s-a făcut greșit sub guvernarea din ultimii ani de conducere a lui Elțin, iar eu am scris atunci că principala greșeală a fost făcută mai devreme, când la începutul anilor ’90, noul guvern democratic a refuzat să deschidă arhivele şi să fie adoptată legea lustraţiei şi să fie condamnate crimele regimului sovietic. Sunt convins de faptul că rădăcinile a tot ceea ce se întâmplă astăzi se află tocmai în asta. Îi sunt foarte recunoscător lui Aleksei pentru faptul că a început această conversație publică, pentru că Rusia va avea cu certitudine o nouă șansă istorică și este foarte important să nu o rateze, așa cum a făcut-o în anii nouăzeci.
Dacă mă întrebați despre dezacordurile politice dintre Aleksei și mine, în general, atunci, evident, că ele au existat; nu am fost de acord cu totul – cine este interesat poate găsi cu ușurință aceste discuții publice (de exemplu, în articolul ”Votul inteligent”- Smart Voting este o strategie de vot tactică propusă de echipa lui Aleksei Navalnîi cu scopul de a priva partidul de guvernământ Rusia Unită de voturi la alegerile regionale și federale)
Dar disputele noastre nu au devenit niciodată personale și au fost invariabil conduse cu respect faţă de opinia interlocutorului. Mi se pare că anume aceasta este ceea ce ar trebui să fie mult mai prezent în discursul politic rusesc.
Cel mai important lucru
Ei bine, am convenit asupra celui mai important lucru – că Rusia, în declaraţiile lui Aleksei (el a repetat adesea această frază), ar trebui să devină o ”țară europeană normală”. Acesta este vectorul principal.
Ultima dată când ne-am văzut în persoană a fost cu puțin timp înainte de otrăvirea lui Aleksei, când am discutat ceva în biroul lui de pe Leninskaia Sloboda. Ca de obicei, ne-am lăsat telefoanele și ne-am plimbat în centrul de afaceri – iar un bărbat singur şi trist, cu un rucsac gri, ne urmărea pe noi, pe care la un moment dat chiar l-am salutat.
Ultima dată când am comunicat (mai exact, printr-o legătură video) a fost vara [în anul 2023], când am fost martor în apărarea lui Aleksei în instanță – judecătorul nu a intervenit (procesul era cu acces închis), iar noi, în plus pe lângă mărturia oficială făcută, de asemenea, am avut timp să discutăm.
Potrivit corespondenței noastre, ultimul contact pe care l-am avut a fost în octombrie – Aleksei mi-a propus atunci reînvierea tradiției sovietice a unei greve a foamei organizată anual de Ziua Deținuților Politici din 30 octombrie și mi-a scris mie şi lui Ilia Iaşin, având această iniţiativă. Deci, în 1974, această tradiție a fost instituită de Kronid Liubarski și Aleksei Murjenko, iar în perioada noastră ea a fost reînviată la inițiativa lui Aleksei Navalnîi”.
