Orașul Chișinău împlinește astăzi 585 de ani de la prima atestare documentară

Capitala Republicii Moldova, orașul Chișinău, împlinește astăzi 585 de ani de la prima atestare documentară.

Potrivit ”Calendarului Național”, Chișinăul a fost atestat ca așezare rurală la 17 iulie 1436 (Chișinăul lui Acbaș), scrie Moldpres.

A doua mențiune documentară, în ordine cronologică, datează din 1466, în documentul de proprietate, eliberat de Ștefan cel Mare, prin care confirmă unchiului său Vlaicu Pârcălab de Cetatea Albă, o seliște, cu întreaga moșie și cu moară.

La 25 aprilie 1576, moșia Chișinăului devine proprietate a lui Dragoș, apoi a lui Hodor, Crețu și Roșca (1608-1616), Chirița Dumitrachi (1640).

A fost posesiune a mănăstirilor din Iași „Sf. Vineri”, „Galata” (1640-1641) ș.a.

Pe timpul domniei lui Vasile Lupu, localitatea a fost cunoscută ca principal centru economic pe noul drum comercial moldovenesc Suceava-Iași-Tighina-Cetatea Albă (1650).Publicitate

Localitatea a fost menționată documentar ca târg în ținutul Lăpușna, iar locuitorii ei ca târgoveți (2 martie 1666). În 1677, „Cronica polonă” de Miron Costin inserează Chișinăul printre orașele din Țara de Jos a Moldovei. Cronicarul precizează că în ținutul Lăpușna se aflau orașul Lăpușna și orășelul Chișinău.

Prima atestare ca oraș datează din 1677.

Este menționat și de Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae” (1714-1716). Chișinăul a fost devastat de turci și tătari în mai multe rânduri.

În urma Războiului ruso-turc din 1812, când spațiul dintre Prut și Nistru este anexat la Imperiul Rus, centrul regiunii Basarabia este stabilit la Chișinău.

Treptat, Chișinăul se extinde teritorial spre actualul bulevard Ștefan cel Mare.

În 1830-1836 este înălțată Catedrala „Nașterea Domnului”, cu monumentala Clopotniță în preajmă, și pusă baza unei grădini publice.

În 1856, Alexandru Bernardazzi a fost confirmat arhitect principal al orașului, datorită căruia Chișinăul se transformă într-un centru urban de tip european.

Devine centru al mișcării naționale din Basarabia (1917). Aici se constituie „Sfatul Ţării”, care la 27 martie 1918 proclamă Unirea Basarabiei cu România.

Orașul își recapătă aspectul românesc după proclamarea Unirii.

Aici sunt deschise mai multe școli, tipografii, biblioteci, teatre.

Încep să funcționeze un șir de întreprinderi ale industriei alimentare: prima moară mecanizată, fabrica de pâine, fabrica de mezeluri, fabrica de cvas și limonadă, fabrica de bomboane, fabrici de încălțăminte, tricotaje, fabrica de blănuri, sunt organizate expoziții de mărfuri industriale și mașini agricole.

De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură. Instituțiile culturale ce activau la acea vreme – Casa Școalelor și a Culturii Poporului, întrețineau în județ 179 de cămine culturale, dintre care 130 aveau personalitate juridică.

Chișinăul se integrează în rețeaua de drumuri a României. Se dezvoltă învățământul. Sunt editate un șir de reviste și ziare.

În 1934, Pantelimon Halippa a fondat prima instituție de științe academice din Basarabia „Institutul Social din Basarabia”.

Aici activau și școli de muzică: Conservatorul ”Unirea”, Conservatorul Național. Se deschid „Muzeul Național de Istorie a Naturii” și „Muzeul Istorico-Arheologic Bisericesc”.

Existau mai multe cinematografe: „Odeon”, „Orfeu”, „Express” etc. În 1940 are loc inaugurarea Filarmonicii de Stat și a Muzeului de Arte Plastice, crearea Uniunii Compozitorilor, a Uniunii Pictorilor, deschiderea Institutului Agricol, a Institutului Pedagogic etc.

Amplasat în partea centrală a țării, orașul este traversat de râul Bâc cu afluenții Durlești și Bulbocica.

Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana, Râșcani; șase orașe: Codru, Cricova, Durlești, Sângera, Vadul lui Voda, Vatra și 28 de localități rurale. În anii de regim sovietic a crescut mult populația, mai ales pe contul migrației din Rusia și Ucraina.

Teritoriul ocupat actualmente de orașul Chișinău a fost locuit din cele mai vechi timpuri.

În rezultatul investigațiilor arheologice, au fost descoperite urme ale unor stațiuni din epoca paleolitică, așezări din epoca timpurie a fierului, tezaure cu monede romane din secolul al IV-lea, care arată legătura populației băștinașe cu provinciile romane de la Dunărea de Jos și nordul Mării Negre; așezări din secolele VIII-IX, monumente ale perioadei tătaro-mongole de la mijlocul secolului al XIV-lea. La 1 ianuarie 2018, Chișinăul găzduia peste 678 000 de locuitori, cu tot cu periferii.

Chișinăul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate din țară; de asemenea, cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia și alte state.

După independență, capitala a fost centrul vieții economice și politice.

Au fost redenumite sectoarele capitalei, apoi schimbate denumirile străzilor, într-un specific mai local.

Pe parcursul ultimilor ani, capitala Moldovei și-a schimbat considerabil imaginea. Au fost inaugurate noi linii de troleibuz spre Porțile orașului, Gara de Sud, Poșta Veche, Buiucanii Vechi, Durlești.

Și-au deschis ușile „Casa limbii române”, „Centrul Academic Eminescu”, Casa Cărții „Petru Movilă”. Aleea Clasicilor Literaturii Române din inima Chișinăului este un loc unic de acest fel în întreaga lume.

Pe parcursul ultimului deceniu, Aleea a fost completată cu busturile marilor scriitori: Nichita Stănescu, Octavian Goga, George Coșbuc, George Bacovia, Mihail Sadoveanu. 

Chișinăul găzduiește ambasadele multor state, reprezentanțe ale unor instituții și organisme internaționale. Aici au loc reuniuni, conferințe științifice mondiale, se deschid expoziții și târguri. Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul Municipal).

Dorința de a aduce pe lume un copil a făcut-o să slăbească 45 de kg
Articolul anterior
Șapte prietene au cumpărat o casă de vis, în care planifică să locuiască împreună la bătrânețe
Articolul următor
Alte articole interesante