Povestea de iubire a celor doi a început când Mircea Eliade, avea 21 de ani. Acesta a întâlnit-o pe Maitreyi o tânără de 16 ani, atunci când a plecat în India. Dragostea celor doi a fost redată în cele mai frumoase citate, iar primul rând din povestea lor s-a scris în iarna anului 1930.
Proaspăt absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, Eliade era decis să studieze sanscrita şi yoga cu profesorul indian Surendranath Dasgupta. Chiar după primele întâlniri, între Mircea Eliade şi Dasgupta s-a format o legătură strânsă care avea să-l aducă pe Eliade în casa în care locuia şi Maitreyi. În luna ianuarie a anului 1930, Eliade s-a mutat acasă la Dasgupta, unde a cunoscut-o pe fiica cea mare a acestuia, Maitreyi Devi.
Când a întâlnit-o prima dată, Eliade nu a fost deloc atras de Maitreyi. Acestă întâlnire o povesteşte chiar el în romanul ce poartă numele femeii.
„Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii:mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară”.
Apoi, a început o perioadă în care cei doi petreceau tot mai mult timp împreună. Iar Eliade începuse să o înveţe limba franceză pe tânără Maitreyi, iar ea îl învăţa pe Eliade bengaleză. Astfel, fără să-şi dea seama, tânărul a început să se apropie de Maitreyi.
Mai târziu, Mircea Eliade a decis să o ceară în căsătorie pe tânără. Cei doi s-au logodit pe malul unui lac. Familia fetei nu era de acord cu această relaţie, întrucât Eliade şi Maitreyi făceau parte din două lumi total diferite . În ciuda dragostei care se născuse între cei doi, aceştia s-au despărţit şi s-au reîntâlnit peste zeci de ani mai târziu, când Maitreyi era deja în vârstă şi avea o familie împlinită.
În anul 1931, Eliade a fost nevoit să se întoarcă în România, unde în 1933 publică romanul „Maitreyi“. În care povesteşte detaliile povestei de dragoste pe care a trăit-o cu frumoasa indiancă, pornind de la jurnalul zilnic pe care îl ţinea, de la scrisorile pe care le aveam şi de la o fotografie veche.
„Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?“ scrie Eliade în romanul „Maitreyi“
Iar după 42 de ani de la ruputura dintre ea şi Mircea Eliade, Maitreyi publică un roman răspuns intitulat „Dragostea nu moare“.
