Povestea uluitoare a unei femei care a avut grijă 9 ani de soțul său imobilizat în scaun cu rotile, iar într-o zi l-a găsit acasă în picioare

Mi-am îngrijit soțul imobilizat în scaun cu rotile timp de nouă ani, zi și noapte, și, într-o bună zi, m-am întors acasă mai devreme de la serviciu și l-am găsit stând în picioare. Dar asta nu a fost singura surpriză de care am avut parte.”, povestește o femeie.

”Viața mea a fost absolut minunată timp de mulți ani. Nici măcar nu mi-am dat seama cum au trecut cei 12 ani… 12 ani în care Christian, Hope și cu mine am râs continuu la glume prostești, am făcut grătare în curtea din spate și am gătit cu rândul. Eram atât de fericită alături de familia mea și aveam impresia că trăiesc un vis. Dar la doar două zile după ce Christian a împlinit 37 de ani, un telefon primit din partea spitalului ne-a transformat întreaga existență într-un iad.

“Ce? N-N-Nu, cred că te înșeli. Soțul meu trebuie să fie acum în avion, spre Miami”, am tresărit eu imediat după ce am răspuns la telefon și am aflat teribila veste.

“Doamnă Leeds, am găsit numărul dumneavostră salvat ca “Soția mea” în istoricul ultimelor sale apeluri. Soțul dumneavoastră a avut un accident. Vă rugăm să veniți la spital”, mi-a repetat femeia.

Și m-am prăbușit pe canapea în acel moment. Nu mai puteam înțelege ce este adevărat și ce nu. Hope a venit în fugă la mine să vadă ce s-a întâmplat, iar apoi am plecat împreună către spital. Christian a spus că se întâlnea cu cineva în Miami pentru a discuta detalii despre afacerea pe care voia să o înceapă. Era atât de entuziasmat în dimineața în care a plecat către aeroport…

Cum am ajuns la spital, am aflat că soțul mei și-a pierdut capacitatea de a merge din cauza unei leziuni la măduva spinării. Pentru totdeauna.

“El știe?”, l-am întrebat pe doctor, cu ochii în lacrimi.

“Doamnă Leeds, vă rog să rămâneți puternică”, mi-a mai spus și a apoi plecat, fără să-mi răspundă la întrebare.

Viața mea perfectă tocmai se sfârșise. Soțul meu, căruia îi plăcea să alerge și să facă lucruri pentru mine și pentru fiica noastră, nu mai putea merge. Nu-și mai simțea picioarele. Nu se mai putea mișca. A devenit dependent de noi și îmi pot imagina cum îl durea inima de fiecare dată când era nevoit să mă roage să fac ceva pentru el sau să îl ajut să facă lucruri de bază, cum ar fi mersul la toaletă.

În ziua în care l-am adus acasă de la spital, cu greu l-am putut privi în ochi. Părea pierdut și îndurerat și știam că își ura scaunul cu rotile. Era doar o amintire constantă a handicapului său.

Pentru că el nu mai putea munci, am luat decizia de a-mi căuta un job. Eram funcționar la o companie privată în trecut și renunțasem la slujbă după căsătorie. Dar uite că după atâția ani am fost nevoită să încep să lucrez din nou. Cineva trebuia să ne întrețină familia, nu-i așa?

Mi-am căutat un loc de muncă săptămâni întregi și, la un moment dat, am găsit unul la o companie de export. Din fericire, am început să câștig bani pentru a-mi întreține familia, dar, din păcate, nu ne mai permiteam luxul de altădată. Gata cu petrecerile, gata cu ieșirile, gata cu vacanțele, gata cu serile distractive. Am vrut, de asemenea, să renunț și să ascund toate lucrurile care i-ar fi putut reaminti soțului meu de handicapul său. Era înnebunit după fotbal, așa că a trebuit să ascund mingea. Voiam doar să se simtă ca un om normal și să încerce să se accepte.

Treptat, m-am cufundat în muncă, dar am reușit, în același timp, să rămân sprijinul principal al partenerului meu. Și așa au trecut încă cinci ani și am început să mă simt cam bătrână pentru vârsta mea.

Într-o zi, pe când ajunsesem acasă de la muncă, mi-am văzut soțul așteptându-mă la ușă… în scaunul lui cu rotile. Mi-a zâmbit, mi-a făcut cu mâna, iar apoi, dintr-o dată, i-a pierit zâmbetul. S-a retras rușinat în casă după ce l-a văzut pe șeful meu ajutându-mă să car pachetele grele de cumpărături din portbagajul autoturismului în casă.

Cu câteva luni în urmă, am fost nevoiți să vindem mașina noastră. Cum altfel să plătim tratamentele lui Christian? Luam zilnic autobuzul pentru a ajunge la birou, dar în acea seară, șeful meu, Victor, un bărbat de vârstă mijlocie, căsătorit și cu trei copii, s-a oferit să mă ducă acasă de la magazin, deoarece se întunecase. Din acea zi, comportamentul soțului mei s-a schimbat…

Partenerul meu, care obișnuia să râdă chiar și la cele mai stupide glume ale mele, a refuzat să mai zâmbească de atunci. A încetat să mai ia masa cu mine. Serile noastre romantice de pe terasă au luat sfârșit. Tot ce am construit pe parcursul anilor s-a redus la nimic.

Știam că nu era supărat sau suspicios. Dar ceva părea să-l deranjeze și nu aveam idee ce. Din fericire, urma să aflu despre ce era vorba curând.

Dar trebuie să știi că mi-am dedicat întreaga viață soțului meu și copilului nostru. Am avut grijă de ei zi și noapte. Aproape că uitasem că începusem să îmbătrânesc. Nu am observat nici măcar cum fiica mea, care făcuse deja 21 de ani, se îndrăgostise de un băiat. Ea își dorea o nuntă ca-n povești, iar eu a trebuit să încep să muncesc mai mult pentru a ne-o permite. Am încercat să-i îndeplinesc toate dorințele.

Am început să lucrez peste program și, într-o zi, Christian mi-a întins cardul lui.

“Ce este, dragă?”, l-am întrebat, curioasă.

“Am împrumutat niște bani de la prietenii mei. Ia-i și pregătește tot ce este nevoie pentru nunta fiicei noastre”, a spus el.

“Ce? Iar ai luat bani de la prietenii tăi?”, i-am spus eu, uimită.

Christian nu a mai rostit nimic și s-a îndepărtat de mine. Apoi, a început să-mi ofere tot mai mulți bani de la o lună la alta. Spunea că i-a împrumutat de la prietenii săi pe care eu nu îi văzusem sau cunoscusem vreodată. Făcea asta de peste doi ani și, uneori, mă întrebam cine sunt acei oameni care își permit să ne ajute astfel. Nu aveam nici cea mai mică idee cum le voi putea oferi banii respectivi înapoi. Dar nimic nu mai conta în acel moment. Trebuia să îi organizez fiicei mele nunta mult visată.

Într-o zi, m-am întors acasă de la serviciu mai devreme decât de obicei și… l-am găsit pe soțul meu stând în bucătărie. M-am frecat la ochi și… Oh, Doamne! SOȚUL MEU STĂTEA ÎN PICIOARE! Am fost șocată și, după ce m-am apropiat de el, am descoperit că în casa noastră mai era o femeie tânără și frumoasă. Bineînțeles, am crezut că mă înșală, dar Esther era asistentă de reabilitare.

“Draga mea, bine ai venit acasă. Uite… Sunt în picioare! Nu-i așa că e uimitor? Nu ești fericită acum?”, mi-a spus soțul meu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Eu eram rănită și nu puteam înțelege ce se întâmpla.

“Dragă, calmează-te. Este doar asistenta mea și este de vârsta fiicei noastre. Esther nu este diferită de Hope!”, a mai adăugat el.

Apoi, Christian mi-a mărturisit ce făcuse pe la spatele meu în toți acești ani.

“Am fost distrus când am văzut că primeai ajutor de la șeful tău”, a început el să zică.

“Am început să îmi trimit CV-ul la locuri de muncă la distanță și am obținut un post grozav pentru a lucra de acasă. Nu am împrumutat niciun ban de la prietenii mei. Am muncit pentru ei, dar nu am vrut ca tu să știi!”, a continuat.

Atunci, mi-am dat seama de ce Christian era tot timpul ocupat cu laptopul său. A lucrat din greu pentru a-mi dovedi că nu este o povară pe umerii mei. Avea, într-adevăr, un handicap, dar nu era incapabil.

“Atunci am făcut o promisiune față de mine însumi. Am vrut să o conduc pe fiica noastră la altar mergând pe picioare. În secret, făcut recuperare cu asistenta mea în fiecare după-amiază, până seara, înainte ca voi să vă întoarceți de la serviciu. Am vrut să vă surprind pe amândouă la nunta lui Hope”, mi-a mai dezvăluit soțul meu.

Am început să plâng. Nu-mi venea să cred că iubitul meu partener făcuse așa ceva. Esther a plecat imediat, iar eu am rămas îmbrățișată cu Christian minute în șir. Am hotărât amândoi că nu îi vom spune lui Hope marea veste și am păstrat secretul până în ziua nunții ei.

În cele din urmă, ziua nunții a sosit. Oaspeții s-au adunat la biserică, în timp ce preotul a început slujba. Peter, logodnicul fiicei mele, și ceilalți așteptau cu nerăbdare ca ea să apară în rochia ei superbă de mireasă.

“Mamă, îl iau eu pe tata de aici”, a spus ea cu durere, ascunzându-și lacrimile, în timp ce mergea în spatele scaunului cu rotile al lui Christian și începea să-l împingă.

“Scumpo, oprește-te o secundă!”, a intervenit soțul meu.

În timp ce Hope se uita nedumerită și invitații se întorceau, Christian s-a ridicat din scaunul cu rotile și a apucat-o pe fiica noastră de braț.

“Mergem pe jos, draga mea?!”, a spus el, în timp ce Hope îl privea uimită.

“TATĂ?! O, DUMNEZEULE… TATI, EȘTI ÎN PICIOARE… TATĂ!!!”, a zis ea, cu ochii în lacrimi.

Și toată lumea a fost emoționată până la lacrimi. Și eu, de asemenea, am început să plâng, iar apoi mi-am îmbrățișat soțul.

Preotul a reluat slujba, iar Christian a condus-o pe fiica noastră spre altar. A fost cel mai prețios moment din viața noastră. Tatăl care și-a învățat fiica să facă primii pași a făcut cei mai mari pași ai lui, cu ea spre noua ei viață.
Astăzi se împlinesc șase ani de la nunta ei, iar fiica mea este binecuvântată cu trei copii. Christian și cu mine suntem bunici. Ce ne-am putea dori mai mult?

Chiar când credeam că viața mea de vis a luat sfârșit, soțul meu iubit mi-a reamintit că noi doi avem puterea de a ne face fericiți unul pe celălalt. Miracolele există, sunt sigură de asta. Partenerul meu, Christian, este miracolul din viața mea!”

sursa: www.stiriromania.ro

Criză de bucătari în grădinițele din Chișinău: O directoare gătește bucate pentru copii

Grădinițele din Capitală se confruntă cu o lipsă acută de angajați în bucătării. Cel puțin 80 de funcții sunt vacante în acest moment, iar la unele instituții lucrează și câte o singură persoană, scie tv8.md

Gradinita Paradisul Prichindeilor - bucatarie

Pentru ca mesele copiilor să fie servite la timp, la grădinița numărul 56 din Capitală și directoarea îmbracă uneori șorțul de bucătar. Managerii instituțiilor preșcolare spun că tinerii bucătari nu vor să lucreze în grădinițe din cauza salariului prea mic.

„Nu-i așa de greu. Pur și simplu la prima vedere îți pare că nu o să reușesc. Dar de fapt reușești, dacă îți programezi. Ce trebuie mai repede, pui mai înainte. Așa se face. Mie de-o pildă îmi este ușor deja”.

O doamnă are vârsta de 72 de ani și este singura bucătăreasă de la grădinița cu numărul 56 din sectorul Râșcani, unde sunt înscriși aproximativ 100 de copii. 

Din experiența sa de peste 34 de ani în cantina grădiniței spune că, de fapt, doar la prima vedere munca pare grea. 

Cu timpul te obișnuiești cu volumul mare de lucru. Femeia abia așteaptă să mai vină și angajați tineri. La fel, ca și directoarea instituției care este și ea de ajutor la bucătărie.

„Și de mine, și de magazineră, și de asistenta medicală. Cine vine primul, acela pune pestelca și trece la bucătărie. Altfel nu ne descurcăm. Cu un singur bucătar funcționăm deja de opt ani, ne descurcăm foarte greu. Nu vin pentru că salariile nu sunt absolut motivante”, a declarat directoarea grădiniței nr. 56, Elena Rusu.

Situația este și mai complicată la grădinița cu numărul 174 din sectorul Centru, unde zilnic cu trei mese principale și două gustări trebuie să fie hrăniți peste 230 de copii. La bucătărie este doar o singură persoană, deși ar trebui să fie trei. Din luna noiembrie nu se mai găsesc oameni dornici de a lucra.

„Ținem cont și de faptul că el vine la muncă la ora șase dimineața. Lucru bucătarului este specific. El trebuie să vină dimineața, ca la ora 08:30 deja pe masa copilului să fie pregătit dejunul calitativ și gustos”, a menționat directoarea grădiniței nr.174, Ludmila Garștea.

Conform datelor pe care ni le-a oferit Direcția municipală de Educație, în prezent, grădinițele din Chișinău au nevoie de 39 de bucătari și ajutori de bucătar, dar și de 33 de persoane care să spele vesela. 

Cel mai mare deficit de bucătari se atestă în sectorul Râșcani. Urmat de sectoarele Ciocana și Buiucani, unde sunt vacante nouă locuri pentru gătit și circa 12 pentru spălat vasele. În sectorul Centru sunt libere 12 funcții. Situația este mai bună la Botanica, unde nu se ajung patru bucătari și cinci persoane la spălat vesela.

O altă parte a problemei este că 70 la sută din personalul deja angajat are vârsta mai mare 60 de ani, adică sunt pensionari. Șeful adjunct de la direcția Educație spune că problema principală este salariul mult prea mic, care nu atrage tineri din domeniu. Mai exact, un angajat la cantinele din grădinițe primește între 2200 și 3500 de lei pe lună.

„- Ca și soluție suplimentară ar fi un salariu mult mai mare pentru această categorie de angajați. În caz contrar în câțiva ani practic vom rămâne fără angajați în cadrul blocurilor alimentare.
 – Ați făcut astfel de solicitări la Guvern?
 – Noi am făcut solicitări de modificare a legii 270, care ne interzice să achităm din bugetul primăriei salarii suplimentare pentru angajați din blocurile alimentare”, a vorbit șeful adjunct direcția Educație, Andrei Păvăloi.

Păvăloi nu a putut să ne spună dacă a primit răspuns din partea autorităților centrale. Am cerut mai multe detalii de la Ministerul Educației, dar ni s-a spus că vor reveni mai târziu cu un comentariu. 

Adresarea PAS către Ceban: „Ion, nu pune mâna pe robinete și nu lipsi chișinăuienii de apă”

„Ion, nu pune mâna pe robinete și nu lipsi chișinăuienii de apă. În 3 ani de mandat Ion Ceban a băgat în datorii S.A. Apă-Canal și a dat-o în bară cu majorarea ilegală a tarifului pentru apă și canalizare, iar acum vrea să lipsească chișinăuienii de apă” este mesajul cu care se adresează partidul politic PAS către Ion Ceban.

De asemenea PAS îl învinuiește pe politician că a angajat în cadrul Întreprinderii „Apă-Canal”, persoane care îi sunt favorabile să fie în componenta acesteia „Ion Ceban și-a angajat nănașul și o persoană apropiată de la PSRM, fostul deputat Oleg Lipschi în funcție de director. Pentru a face ce vrea și pentru a nu fi monitorizată activitatea întreprinderii, acesta a scos din consiliul de administrare consilierii municipali PAS când au început a bate alarma despre ilegalitățile din întreprindere”, afirmă Dumitru Ivanov, consilier municipal PAS, conform zugo.md.

Amintim că, premier Energy a a anunțat pe data de 26 ianuarie ca urmează deconectarea instalațiilor de alimentare cu energie electrică ale SA „Apă-Canal Chișinău”. Motivul invocat a fost datoria în creștere, neachitată de întreprindere. Totuși, mai târziu, decizia a fost schimbată, ÎCS „Premier Energyˮ SRL anunțând că a decis amânarea deciziei până la data de 1 februarie 2023.

Nemulțumiți de cele întâmplate, partidul a postat vineri, 26 decembrie o declarație video:

Publicaţia online independentă Meduza, declarată „organizație indezirabilă” în Rusia

Autorităţile ruse au interzis joi de facto site-ul de ştiri Meduza prin clasificarea ca „organizaţie indezirabilă”, transmit Reuters şi AFP, citat de Agerpres.

Russia launches criminal probes on prominent Kremlin critics | PBS NewsHour

În urma deciziei anunţate de procuratura generală a Rusiei, este interzisă funcţionarea pe teritoriul ţării a site-ului gestionat din Letonia. Jurnaliştii care scriu pentru Meduza pot fi condamnaţi la pedepse cu închisoarea de până la patru ani, iar organizatorii – până la şase ani. Cetăţenilor ruşi le este interzis să colaboreze cu publicaţia sau cu jurnaliştii acesteia.

Procuratura a explicat că activitatea site-ului „reprezintă o ameninţare la adresa ordinii constituţionale şi a securităţii Rusiei„.

Meduza, lansată ca publicaţie în limba rusă în martie 2014 în Letonia, pentru a evita cenzura din Rusia, fusese deja clasificată ca „agent străin” de ministerul justiţiei de la Moscova încă din aprilie 2021.

La scurt timp după ce armata rusă a invadat Ucraina, în februarie anul trecut, parlamentul Rusiei a adoptat legi care pedepsesc cu închisoarea „discreditarea” armatei şi răspândirea de „informaţii intenţionat false” despre aceasta; maximele prevăzute sunt de cinci ani de detenţie pentru prima infracţiune, respectiv 15 pentru cea de-a doua.

Kremlinul duce însă de mai mulţi ani o campanie de reprimare a presei independente şi de blocare a accesului ruşilor la informaţii din media neagreate. Ceea ce s-a întâmplat după începutul războiului a fost doar o escaladare a acestei tendinţe, apreciază Reuters.

Printre cele peste 50 de organizaţii care se află în prezent pe lista celor „indezirabile” mai figurează şi alte publicaţii de investigaţie, cum ar fi iStories, Proekt sau Bellingcat – aceasta din urmă, cu sediul în Olanda.

Evgheni Prigojin, şeful grupării de mercenari Wagner, a cerut interzicerea site-ului Meduza prin această procedură încă din iulie anul trecut.

Meduza nu a reacţionat deocamdată la interdicţie, însă unele personalităţi din opoziţie au criticat deja în mediile sociale decizia autorităţilor. Ruslan Şaveddinov, aliat al disidentului Aleksei Navalnîi, a scris pe Twitter că „organizaţie indezirabilă este mâna de oameni care au acaparat puterea în Rusia„.

Un doctor din România emigrat în Franța, primit ca un salvator de localnici
Articolul anterior
Ce face Mihail Efremov după gratii. Actorul ar putea fi eliberat înainte de termen din închisoare
Articolul următor