Când intri în salonul de coafură al Mihaelei, de la Roma, te întâmpină o tânără zâmbitoare, care pare că abia a terminat liceul. Câteva cliente chiar o întreabă: „Cine e proprietara?” „Eccomi! O aveți chiar în față!” – răspunde Mihaela. Dar, în spatele zâmbetului și dincolo de vârstă, există o experiență de 10 ani de zile, o forță și o hotărâre cum rar întâlnești la tinerii de azi, scrie rotalianul.com.
Mihaela Cornea, născută în Făgăraș acum 27 de ani, nu a avut o viață ușoară. A fost unul din acei copii cu mame plecate în străinătate, la muncă, pentru a le asigura un trai mai bun. Dar, în ciuda dificultăților, a reușit să-și urmeze visul: acela de a-și deschide un salon de coafură. Și nu oriunde, ci la Roma! Povestea Mihaelei, o poveste de curaj, hotărâre și spirit întreprinzător, o puteți citi mai jos, povestită pentru Rotalianul.
Crescută de bunica, la țară, Mihaela a avut o copilărie grea, fără părinți care să o îmbrățișeze în fiecare zi, cu lipsuri pe care nu le va putea uita ușor. Avea grijă cât putea și de sora ei mai mică. La ședințele cu părinții, ne-a povestit că venea mătușa ei ca să vorbească cu profesorii.
„Nu am avut o familie înstărită, dimpotrivă. Economiseam bani pentru a ne ajunge de mâncare. Părinții mei erau despărțiți. Așa că mama a plecat să muncească în Italia, ca badante. Da, mi-a lipsit mama, dar am înțeles sacrificiul ei. Dacă rămânea în România, risca să ne piardă, să ne ia serviciile sociale, pe mine și pe sora mea”.
Când a ajuns la gimnaziu, mama Mihaelei a reușit să o aducă alături de ea, în Italia. Astfel, studiile începute la Făgăraș au continuat la Roma. La 15 ani, Mihaela a putut să aleagă o școală profesională care să-i permită să învețe meseria pe care și-a dorit-o, de mică, aceea de coafeză.
„De când mă știu, eram fascinată de coafuri. Nu, nu exista un salon în sat, dar pe mama mi-o amintesc mereu cum se îngrijea și se pieptăna cu grijă, era atentă la detalii. Era o mamă tânără, deseori ni se spune că suntem două surori!”. Școala profesională pe care a decis să o urmeze este recunoscută oficial în regiunea Lazio, iar atestatele obținute sunt indispensabile pentru a începe să practici meseria. După obținerea diplomei, românca nu s-a oprit, ci a continuat să urmeze cursuri de perfecționare a diferitelor tehnici.
„De la 18 ani, am început să mă ocup de cliente, să le coafez. Abia așteptam să pun în practică ce am învățat. Așa mi-am dat seama că teoria și ce am învățat la școală nu e de ajuns, e nevoie de multă practică!”
Un început dificil
A început să lucreze în diferite saloane din Roma, cu clientelă diversificată. Pas cu pas, a devenit din ce în ce mai sigură pe sine, iar profesionalismul său le-a cucerit doamnele care pășeau pragul saloanelor.
„Mi-au făcut mereu complimente pentru că am o mână ușoară și reușesc să se relaxeze, din momentul în care intră la spălat pe cap! Apoi, sunt mulțumite că le înțeleg cererile și rezultatul e așa cum și-l doresc”.
Un mare succes l-a avut la copii: „E dificil să lucrezi cu copiii, mai ales dacă sunt mici și nerăbdători, unora le e frică atunci când se așază pe scaun. Dar eu le vorbesc și transform totul într-o joacă, iar mamele se întorc apoi mereu, la mine, cu ei”.
Au urmat mulți ani în care Mihaela a lucrat aproape non stop, la mai multe saloane. „Dar fără un contract de muncă, fără un salariu stabil. Munceam de la ora 9 până seara, uneori chiar până la 21. La muncă, abia dacă mă puteam așeza câteodată să mă odihnesc. Mulți din șefi se uitau și dacă luam un pahar cu apă sau un sandviș. Iar plata era foarte mică, de multe ori echivalentul a 25/ 30 de euro pe zi”, povestește Mihaela. La ultimul loc de muncă, își aduce aminte că ea singură se ocupa de clienți, pentru că șefa ei avea probleme personale și îi lăsa toată responsabilitatea.
O familie tânără
În tot acest timp, Mihaela l-a avut alături pe viitorul ei soț, Dumitru (Dinu), un băiat român, cu zece ani mai în vârstă, pe care l-a cunoscut de când își termina studiile.
„E foarte serios, nu se gândește decât la muncă și la familie. Lucrează mult, acum își ia toate autorizațiile pentru a-și deschide propria firmă de instalații de aparate de condiționat”.
Împreună au decis să întemeieze o familie. Deși tineri, au reușit să facă economii și un împrumut la bancă și să-și ia în rate un apartament lângă Roma: „Chiria ne-ar fi costat mai mult, așa că am făcut un împrumut pe 30 de ani, dar știm că plătim apartamentul nostru. Nu e mare, dar are și o cămăruță pentru copil. Ne întreabă prietenii cum am reușit. Pentru că am știut ce vrem, nu am cheltuit banii aiurea. Vacanțele le facem aici, lângă Roma, la mare. Mama, alte rude, ne-au ajutat cât au putut”. Apoi, a venit pe lume Sofia, fiica lor, acum în vârstă de 4 ani. În pandemie, viața nu a fost ușoară deloc, dar familia a reușit să treacă peste greutăți.
Pe plan profesional, românca, odată devenită mămică, a început să se lovească de un zid. Oriunde mergea, i se spunea că nu poate lucra. „Nimeni nu vrea să angajeze o mamă cu un copil mic, pentru că sunt multe absențe, copilul se îmbolnăvește și trebuie să ai grijă de el”. Eram disperată, dezamăgită. Nu știam ce să fac. Apoi, mi-am dat seama că singura soluție e să încep propria afacere, să fiu eu șeful meu. Nu voiam să fiu casalinga (casnică – n.r.), să stau în casă fără să fac nimic, să risc să intru în depresie, iar un salariu oricum nu era de ajuns. Dacă am reușit să țin un salon singură, să mă ocup de clienți, de programări, de gestiune, de ce nu pot să o fac pentru mine?”
Un vis devenit realitate
Hotărârea a fost luată. „Unii prieteni i-au spus ma sei matta? (ești nebună? – n.r.), mai ales că suntem în plină criză, cu războiul, după pandemie… Le-am spus că nu mai pot să stau pe loc, risc să cad în depresie și prefer să risc, dar să știu că lucrez. În octombrie 2022, am început să caut o locație potrivită. Să mă uit la zone, să evaluez concurența, să caut un local cu o chirie pe care pot să o susțin”.
Așa a ajuns în cartierul Alessandrino, periferia sud est a Romei. „Mi-a plăcut din prima localul, are un mic spațiu extern, perfect pentru a pune plante, o măsuță pentru cliente care vin cu copii sau cu căței. E singurul salon din cartier, după ce două activități care erau înainte au închis. Prețul chiriei era convenabil, 550 de euro pe lună. Într-adevăr, trebuia renovat totul, dar am decis că va fi locul unde îmi voi deschide localul și afacere!”
A urmat un împrumut de 5.000 de euro pe numele soțului, apoi, pentru renovarea localului, prietenii și familia au sărit în ajutor, nu doar cu susținere materială. Mihaela ne arată localul renovat, ne explică entuziasmată culoarea aleasă pentru pereți, cum a schimbat scaunele, mobilele.
„Cumnatul lucrează în construcții, cumătrul e electrician iar soțul s-a ocupat de partea ce ține de hidraulică, am vopsit pereții împreună, am căutat mobile, am refăcut pardoseala. De la un fost angajator am cumpărat scaunele de coafor la mâna a doua și le-am făcut ca noi. Am deschis firma și beneficiem de reduceri la plata taxelor, datorită vârstei. O investiție a fost și cea în produse, mai ales că voiam să fie de bună calitate. A urmat partea de birocrație, contabilitate, asigurarea. Am avut noroc și aici, m-a susținut cumătra mea, Casina, care e un exemplu pentru mine și m-a încurajat mereu, la fel, pe partea de contabilitate o altă prietenă care m-a ajutat, Galina. Au mai apărut și greutăți, dar le-am trecut cu bine”.
Astfel, pe 3 decembrie 2022, a fost inaugurat „Il Salone di Michela”
„Un vis împlinit! Sunt propriul meu șef, pot să gestionez singură orele de program, rezervările. Eu dau ordine, eu execut (râde, n.red.). Mai mult, am un mic spațiu unde pot să o aduc pe Sofia când termină școala, să stea cu mine, să se joace. Are păpușile, desenele, jocurile ei și e tare mândră că stă cu mama toată după amiaza!”
Clientele au început să vină, mai ales că unele, odată cu închiderea celor două saloane din cartier, trebuiau să meargă mai departe pentru a găsi un alt coafor.
„Am cliente de toate vârstele: italience dar și românce sau moldovence și chiar o doamnă din Franța. Unele deja sunt cliente fixe, vin de două ori pe săptămână, să se spele pe cap. Altele, de exemplu unele doamne care lucrează ca badante – îngrijitoare, vin în zilele libere ca să-și facă cadou un moment pentru ele, nu doar de înfrumusețare, ci și de relaxare”.
„Nu mă uit la ceas, ci la rezultat”
Care sunt punctele de forță ale Salonului? „Cred că cel mai mult clientele apreciază răbdarea mea de a le înțelege exigențele. Eu nu mă uit la ceas, mă uit la rezultat. Dacă le place rezultatul, sunt și eu mulțumită. Apoi, toate îmi spun că am o mână ușoară, delicată, că se relaxează când vin la mine. De exemplu, reușesc să fac unele coafuri cu ondulatorul, ceea ce puține coafeze fac. Această coafură durează mai mult, dar e mai dificilă. La fel de mult îmi plac împletiturile originale! E important de asemenea să ții pasul cu ultimele tendințe, să faci cursuri. Acum se cere mult tehnici de vopsit gen balayage-ul și baby light, de exemplu.”
„Unele cliente vor tratamente speciale cu anumite produse, care trebuie să fie personalizate și de calitate. Când vin cu anumite cereri la mine, eu le dau sfaturi, ce pot și ce nu pot face, în funcție de părul fiecăreia. Noi, coafezele, suntem ca un medic al părului, trebuie să fim atente, pentru că folosim produse chimice pe care trebuie să le cunoaștem. Am citit despre niște cliente care au mers la un coafor cu angajate chinezoaice, cum sunt foarte multe la Roma, și au descoperit că au pierdut părul, aveau găuri în podoaba capilară, din cauza unei vopsele folosită greșit! Apoi, e importantă și relația personală cu clientul, de multe ori clienta vine și vrea să fie ascultată, suntem ca un fel de psiholog”, a mai adăugat Mihaela.
Care e diferența dintre serviciile pe care le oferă ea, și cele oferite de saloanele foarte cunoscute din centrul Romei: „În primul rând, prețurile sunt diferite deși de multe ori serviciul e același. Contează zona unde lucrezi, cheltuielile pe chirie etc. Una din diferențe poate fi dată de produsele folosite. Atunci când plătești foarte mult, te aștepți să ai produse de top. Există, bineînțeles, produse de calități diferite. La unele nu poți avea acces decât dacă lucrezi cu un anumit distribuitor. Eu am ales produse de bună calitate, care sunt compatibile și cu cerințele clientelor, și cu prețul mediu al serviciilor. Sfatul meu e ca, atunci când te duci la coafor, să cunoști, să vezi ce produse se folosesc”.
Dar dacă e să facem o comparație cu saloanele din România, apar mult mai multe diferențe: „Am văzut cum se lucrează în mare parte din saloanele din țară și sunt uimită. Prețurile sunt ca aici, dar calitatea e total diferită! În România, pare că multe coafeze au rămas cu ani buni în urmă, atât la nivel de tehnică, cât și de produse. La noi nu se fac cursuri de perfecționare profesională serioase, deși e un domeniu în care trebuie să fii mereu la zi cu noutățile. Ultima oară când am fost în România, mă rugau prietenele să le tund, să le coafez, dar le-am spus că nu aveam toate instrumentele necesare la mine.”
