O persoană a încheiat cu o companie de construcții un contract de rezervare a apartamentului cu suprafața totală de 50,73 m2, urmând să fie achitat prețul de 39.000 de euro (768,77 de euro/m2). Ulterior, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului, cumpărătorul achitând prețul acestuia.


Beneficiarul a expediat în adresa companiei de construcții o somație, prin care a solicitat restituirea diferenței de preț al apartamentului procurat, însă nu au primit niciun răspuns. Considerând că prin acțiunile ilegale admise de către compania de construcții i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil, fiind deposedat de suma de 2.867, 51 de euro, care a fost achitată fără temei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, persoana a depus cererea de chemare în judecată.
În cerere aceasta a menţionat că pentru achitarea prețului apartamentului, a contractat un credit de la o bancă comercială, suportând cheltuieli sub formă de dobânzi și comisioane. Astfel, în urma inacțiunilor companiei de construcție, care nu a restituit sumei încasate greșit, a suportat un prejudiciu material. Pretențiile au fost întemeiate în baza dispozițiilor Cod civil și art. 1, 2, 6, 31 din Legea privind protecția consumatorului.
Reclamantul a solicitat încasarea de la compania de construcții în beneficiul său a sumei de 2.867,51 de euro cu titlu de prestație obținută fără justă cauză prin practică comercială înșelătoare, a sumei de 542,06 de euro cu titlu de dobândă de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a respins cererea reclamantului, iar acesta a atacat-o cu apel.
Examinând cererea, instanța a admis apelul declarat, a casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasată din contul companiei de construcții în beneficiul persoanei suma de 2.867,51 de euro, iar pentru asistența juridică suma de 2.500 de lei. De asemenea, a fost încasată de la compania de construcții taxa de stat în mărime de 1.652 de lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Instanța de apel a motivat hotărârea ținând cont de faptul că conform art.572 alin. (1)-(3) Cod civil (redacția de până la 1 martie 2019), temeiul executării rezidă în existența unei obligații, care trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.
Curtea Supremă de Justiție, după examinarea recursului companiei de construcții, a menținut hotărârea instanței de apel.