Scriitor italian: ,,Nu toate îngrijitoarele sunt triste și deprimate. Am văzut și badante fericite”

Dragostea unui italian pentru România poate să fie exprimată, transmisă și prin intermediul unui roman. Nu sunt însă mulți care și reușesc să finalizeze această dorință: de a scrie despre românii din Italia, de a căuta o editură și de a face toate eforturile financiare pentru publicare.

separator

Scriitorul Armando Santarelli însă a reușit. Acesta a scris un roman bazat pe fapte reale despre o femeie căreia Italia i-a oferit multe oportunități și i-a schimbat viața. De câteva luni a apărut în librăriile din Peninsulă romanul său: „Storia di Mirela” (Rubbettino Editore, 2020), care povestește viața unei românce forțată de nevoi să emigreze în Italia. De altfel ca multe alte femei…

Nu suntem însă în fața unei povestiri obișnuite despre o ”badantă” – îngrijitoare, așa cum s-au mai citit si s-au mai auzit multe. Acest roman ne vorbește despre o conștientizare, o renaștere, o poveste de dragoste. Mirela este simbolul unei femei din trecut care știe să-și trăiască timpul. Este femeia curajoasă care privește viața în față, care nu se deprimă, care nu ezită când este chemată și constrânsă să facă una dintre cele mai dramatice alegeri pentru o mamă.

În această povestire, o mare importanță îl are micul sat italian unde Mirela își va găsi un loc de muncă, un nucleu comunitar în care oamenii își descoperă o identitate și o valoare socială. Aici, protagonista își va recăpăta viața pe care nu a reușit să o trăiască, încercând să îi dea o valoare mai mare. Scriitorul a oferit un interviu:

– Armando Santarelli, este o poveste adevărată? Cât este realitate?

«Destul de mult. Îmi place să scriu povești simple și să privesc realitatea. Sunt convins că în special experiența este capabilă să dea formă poveștilor, însă am vrut să ofer romanului un plus de optimism, o dorință de a vedea lucrurile așa cum ar trebui să fie.»

– De ce un roman despre o îngrijitoare?

«Deoarece consider că este una dintre cele mai dificile și stresante meserii pe care le îndeplinesc astăzi femeile occidentale. Întotdeauna am avut o mare admirație și tandrețe pentru aceste femei și am vrut să vorbesc despre asta. Mai mult, se știe că Italia este cea mai „badantizzata” națiune din lume.»

– Ați vorbit despre aceste femei deja într-un articol care a avut un mare ecou, atât în ​​Italia, cât și în România.

«Da, în august 2018 am scris un articol, publicat în „Gazeta Romȃnească” și în „Cultura Română” despre îngrijitoarele care se întorc în România cu anxietate și simptome depresive. Pentru a vorbi despre aceste cazuri cu personalul specializat, practic despre ceea ce s-a numit „sindromul italian”, am vizitat chiar principalul centru de tratament românesc, Spitalul Socola din Iași.

Între timp, au apărut mai multe cărți despre îngrijitoare, aproape toate pline de amărăciuni de înțeles. Însă eu am cunoscut și îngrijitoare care au foarte multe beneficii prestând aceste servicii, atât pentru ele, cât și pentru familiile lor. Aici, am vrut să vorbesc despre una dintre aceste românce, o îngrijitoare care iese din întuneric pentru a da un nou sens vieții.»

– A fost o alegere să scrieți un roman optimist?

«Da. Îngrijitoarea româncă, inspirația mea, este în realitate o femeie realizată, împlinită și fericită cu starea ei actuală. Însă repet din nou, am dorit în mod intenționat să insist asupra pozitivității, deoarece cred că este nevoie tot mai mult de o astfel de persoană într-o lume frenetică, cinică și disperată.»

– Mai există femei ca Mirela, personajul principal al romanului, atât de rezistente și responsabile?

«Da, sunt absolut convins. Femeia este fiică, mamă, soție, într-un sens pe care îl consider mai profund decât corespondenții bărbați. Femeile au rezistat întotdeauna în fața durerilor și a sacrificiilor mai bine decât noi, bărbații. O femeie se ridică mereu!»

– Ce așteptați de la cititorii români?

«Desigur, îmi doresc ca toți românii să citească romanul. Sunt sigur că se vor recunoaște în personajul Mirelei și că paginile mele le vor oferi multă bucurie.»

– În schimb ce aștepțați de la cititorii italieni?

«Mă aștept să devină curioși față de poveștile pe care le au sub ochii lor în fiecare zi și pe care nu le văd, pe care nu le pot gusta și judeca, deoarece actorii sunt invizibili, deși joacă un rol important și decisiv în poveste.

Iar îngrijitoarele fac parte dintre aceste ființe umile, dar extrem de prețioase dintr-o lume nevăzută, subterană, plină de omenie, de bucurii și de dureri deseori secrete, necunoscute.

sursa

Video! Ambasadorul UE în Republica Moldova, Peter Michalko, a recitat o poezie în limba română!
Articolul anterior
Poluarea face mai multe victime decât pandemia
Articolul următor
Alte articole interesante