Boris Bondarev a ocupat funcția de diplomat rus timp de 20 de ani, iar pe 23 mai 2022 a hotărât să-și dea demisia, în urma atacurilor Rusiei asupra Ucrainei. Boris Bondarev, în vârstă de 41 de ani, este un fost diplomat rus care a lucrat pentru misiunea permanentă a Rusiei la Oficiul Națiunilor Unite din 2002, iar din 2019 la Geneva.
În ianuarie 2022, cu o lună înainte de invazia Rusiei în Ucraina, Boris Bondarev era diplomat la misiunea Rusiei de la Geneva și și a primit sarcina de a fi ofițer de legătură între delegația Statelor Unite și cea a Rusiei care s-au întâlnit la misiunea SUA de la Geneva pentru a discuta un tratat propus de Moscova NATO pentru a nu invada Ucraina. În această calitate a primit o copie a documentului care i-a uimit pe toți diplomații ruși din misiunea de la Geneva. Bondarev povestește în Foreign Affairs, cum s-a degradat situația între ministrul de Externe și în cel al Apărării, de când Vladimir Putin a preluat puterea.
„Pentru mine, una dintre principalele lecții ale invaziei Ucrainei a venit din ceea ce am văzut pe parcursul a două decenii. Ce se întâmplă când guvernul începe treptat să creadă în propria propagandă? De ani de zile, diplomații ruși au fost forțați să se opună Washingtonului și să apere aventurile străine ale țării lor — să le apere cu minciuni și prostii. Am fost învățați să folosim retorică pompoasă și să transmitem altor țări ceea ce ne-a spus Kremlinul. Dar s-a ajuns ca țările străine să nu mai fie singurul public țintă pentru această propagandă. Propria noastră conducere a căzut sub influența ei. În telegramele și declarațiile noastre oficiale, a trebuit să raportăm Kremlinului că am reușit să convingem lumea de măreția Rusiei și să sfărâmăm argumentele Occidentului în bucăți. Nu trebuia să criticăm planurile periculoase ale președintelui. Această performanță a fost jucată chiar și la cele mai înalte niveluri ale ministerului. Colegii mei de la Kremlin mi-au spus în repetate rânduri că lui Putin îi place ministrul de Externe Serghei Lavrov pentru că este „confortabil” să lucreze cu el: a fost întotdeauna de acord cu președintele și i-a spus ce vrea să audă. Prin urmare, nu este de mirare că Putin a crezut că nu i-ar fi greu să cucerească Kievul“, scrie fostul diplomat.Ads
Acest război arată clar că deciziile luate într-un cerc vicios duc la efectul opus
„Acest război arată clar că deciziile luate într-un cerc vicios duc la efectul opus. Putin nu a reușit să cucerească Ucraina – probabil că ar fi știut dinainte că acest lucru era imposibil dacă guvernul său ar putea face evaluări oneste. Mulți dintre noi și din armată știam foarte bine că armata rusă nu este atât de puternică pe cât credea Occidentul, în parte pentru că sancțiunile economice impuse de Occident după ce Rusia a pus mâna pe Crimeea în 2014 s-au dovedit a fi mai eficiente decât credeau politicienii.
Războiul declanșat de Kremlin a întărit NATO, o alianță pe care Putin voia să o umilească. Invazia a dus la noi sancțiuni suficient de puternice pentru a paraliza economia rusă. Dar regimurile fasciste sunt legitimate prin forță, nu prin succesul economic, iar Putin este atât de agresiv și în afara realității, încât este puțin probabil ca o recesiune să-l oprească. Pentru a-și justifica conducerea, Putin are nevoie de o mare victorie – una pe care a promis-o și în care crede. Dacă va fi de acord cu o încetare a focului, va fi doar pentru a permite trupelor ruse să răsuflare înainte de noi bătălii. Și dacă Putin va câștiga în Ucraina, cel mai probabil va ataca un alt stat post-sovietic, precum Moldova, care are deja o regiune separatistă susținută de Moscova.
Asta înseamnă că există o singură modalitate de a-l opri pe dictatorul rus – să facă ceea ce a propus secretarul american al Apărării Lloyd Austin în aprilie: să slăbească țara „în așa măsură încât să nu poată face ceea ce face în Ucraina”. Poate părea o sarcină dificilă. Dar armata rusă este deja semnificativ slăbită, iar țara și-a pierdut mulți dintre cei mai buni soldați ai săi. Cu sprijin extins din partea NATO, Ucraina este capabilă să învingă în cele din urmă Rusia în est și sud, așa cum a făcut deja în nord.Ads
Dacă Putin va fi învins, el se va confrunta cu o situație periculoasă în Rusia. Va trebui să explice elitelor și oamenilor de rând de ce nu a fost la înălțimea așteptărilor lor. Va trebui să spună familiilor soldaților morți că au murit degeaba. Și din moment ce efectul sancțiunilor se intensifică, el va explica toate acestea atunci când nivelul de trai în Rusia va deveni și mai scăzut decât acum. Poate că va începe să caute pe cineva care să-l înlocuiască – și va fi răsturnat de proprii consilieri și adjuncți, care s-au confruntat cu amenințarea unei epurări. Oricum ar fi, dacă Putin pleacă, Rusia va avea o șansă pentru o recuperare reală – și poate că va renunța în cele din urmă la iluziile de măreție“, susține Boris Bondarev.
Propaganda de tip sovietic s-a impus în cele din urmă în diplomația rusă
„Pe 4 martie 2018, fostul agent dublu rus Serghei Skripal și fiica sa Iulia au fost otrăviți în casa lor din Marea Britanie. Aproape că au murit. Au avut nevoie de zece zile pentru ca anchetatorii britanici să acuze Rusia de crimă.(…).Ads
Mulți din Rusia încă neagă că Moscova ar fi de vină. Știu cât de greu este să înțelegi că țara ta este condusă de criminali care sunt gata să omoare din răzbunare. Dar alte țări nu au crezut în minciunile rusești – și au blocat rezoluția rusă trimisă Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (această rezoluție trebuia să împiedice o cunoscută organizație interguvernamentală să investigheze atacul). Doar Algeria, Azerbaidjan, China, Iran și Sudan au fost de partea Moscovei. Desigur, ancheta a constatat că Skripal a fost otrăvit cu Noviciok, un agent neurotoxic fabricat în Rusia.
Delegații ruși puteau să spună sincer superiorilor lor despre acest lucru. Ei, însă, au făcut exact invers. Întors la Moscova, am citit telegrame lungi de la delegația rusă la OIAC despre cum au respins numeroasele acuzații „anti-ruse”, „absurde” și „nefondate” făcute de Occident. Faptul că rezoluția rusă a fost blocată a fost raportat într-o singură propoziție.Ads
Moscova voia să audă ce spera, nu ce s-a întâmplat de fapt
La început, mi-am dat ochii peste cap obosit la vederea acestor rapoarte. Dar am observat curând că erau luați în serios la cele mai înalte niveluri ale ministerului. Diplomații care au compus aceste povești au primit aprobarea completă din partea autorităților, cariera lor a crescut. Moscova a vrut să audă ce spera, nu ce s-a întâmplat de fapt. Acest lucru a fost înțeles de toți ambasadorii noștri – și a început o competiție tacită, cine a întrecut pe cine.
Propaganda a devenit și mai sălbatică când Navalnîi a fost otrăvit în august 2020 cu Noviciok. Rapoartele diplomatice m-au uimit. Acest comportament a fost atât neprofesionist, cât și periculos. Un minister de Externe normal ar trebui să ofere conducerii o viziune nepărtinitoare asupra lumii, astfel încât politicienii să ia decizii informate. Dar, deși diplomații ruși au inclus fapte incomode în rapoartele lor (Doamne ferește altfel ar fi suspectați de ascundere), au îngropat acest grăunte de adevăr sub munți de propagandă. De exemplu, în 2021, în telegrama Ministerului de Externe, se putea vedea o linie care recunoaște că armata ucraineană este mai puternică decât în 2014. Dar înainte de asta, a existat un lung intro despre puternica armată rusă“, povestește Boris Bondarev.
Condițiile inacceptabile puse către NATO și SUA
„Deconectarea de la realitate a devenit și mai periculoasă în ianuarie 2022, când diplomații americani și ruși s-au întâlnit la legația SUA de la Geneva pentru a discuta despre tratatul propus de Moscova de reformare a NATO. Ministerul nostru de Externe nu a părăsit subiectul presupusului pericol al alianței occidentale. În același timp, trupele rusești se adunau lângă granița cu Ucraina. Am fost la această întâlnire ca ofițer de legătură (adică trebuia să ajut delegația noastră dacă avea nevoie de ceva de la misiunea rusă de la Geneva) și am primit o copie a propunerilor rusești. Mi-au depășit imaginația: printre ele se numărau puncte care erau în mod evident inacceptabile pentru Occident, de exemplu, cerința ca NATO să retragă toate trupele și armele din țările care au aderat la Alianță după 1997 – printre aceste țări se numără Bulgaria, Cehia, Polonia și țările baltice. Am crezut că autorul acestor propuneri fie pregătea terenul pentru război, fie nu avea idee cum funcționează Statele Unite și Europa, sau ambele. La o cafea, am discutat despre asta cu delegații noștri și, de asemenea, au fost confuzi. Am vorbit despre asta cu supervizorul meu imediat – și el a fost confuz. Nimeni nu a înțeles cum să abordeze Statele Unite cu un document care, printre altele, cerea ca NATO să nu mai accepte noi membri. Până la urmă, am aflat că documentul a venit direct de la Kremlin, ceea ce înseamnă că nu au fost discuții.
Încă mai speram că colegii mei își vor exprima măcar în privat consternarea, și nu doar confuzia. Dar mulți dintre ei mi-au spus că vor accepta cu plăcere minciunile Kremlinului. Pentru unii, aceasta era o modalitate de a evita responsabilitatea pentru acțiunile Rusiei: puteau explica și altora că pur și simplu urmau ordinele. Asta aș putea să înțeleg. Dar ceea ce m-a deranjat mai mult a fost că comportamentul nostru tot mai beligerant i-a făcut pe mulți oameni mândri. De mai multe ori, când i-am avertizat pe colegi că acțiunile lor sunt ofensive și că acest lucru nu va ajuta Rusia, ei ne-au reamintit că avem arme nucleare. „Suntem o mare putere”, mi-a spus unul dintre ei. „Alte țări ar trebui să facă ceea ce spunem noi.”
Nici după summitul din ianuarie, nu am crezut că Putin va declanșa un război la scară largă. În 2022, Ucraina era în mod clar mai unită și pro-occidentală decât în 2014. Nimeni nu i-ar întâmpina pe ruși cu flori. Declarațiile foarte dure din Occident despre o posibilă invazie au arătat clar că SUA și Europa vor reacționa puternic. Experiența mea cu arme și exporturi m-a convins că armata rusă nu este suficient de puternică pentru a-l învinge pe cel mai mare vecin al Europei și că nicio altă țară decât Belarus nu ne va oferi un sprijin semnificativ. Credeam că și Putin a înțeles asta, în ciuda tuturor „cântecelor“ care îl feresc de adevăr.
Între timp, i-am văzut pe colegii mei cedând presiunii lui Putin. În primele zile, cei mai mulți dintre ei radiau de mândrie. „În cele din urmă! a exclamat unul. — Acum le vom arăta americanilor! Acum vor afla cine este responsabil.” Câteva săptămâni mai târziu, când a devenit clar că blitzkrieg-ul împotriva Kievului a eșuat, retorica a devenit mai întunecată, dar nu mai puțin militantă. Un oficial, un respectat expert în rachete balistice, mi-a spus că Rusia trebuie să „lovească cu un focos nuclear în suburbiile Washingtonului”. El a adăugat: „Americanii se vor grăbi să ne implore pentru pace”. Se pare că glumea puțin. Dar rușii tind să creadă că americanii sunt prea comozi pentru a-și risca viața pentru orice, așa că, atunci când am replicat că un atac nuclear ar presupune o răzbunare catastrofală, el a chicotit: „Nu, nu va fi”, își amintește fostul diplomat rus.
