Această istorie de viață, ca multe altele, îți frânge inima. O copilă, care abia a împlinit 18 ani, se luptă din toate puterile pentru a-și reface familia fericită, alături de frații ei. Tânăra muncește zi și noapte pentru a face rost de bani, ca să poată inchiria o locuință, unde să trăiască împreună.
Nu avea nici 16 ani când, în urma unei boli incurabile, i-a decedat mama, relatează moldnova.eu. Cea mai mică soră avea 11 ani, iar frăţiorul, 13 ani. Au rămas să locuiască doar cu tata, care obișnuia să consume alcool și nu le purta de grijă copiilor.
„Nu mizam foarte mult pe ajutorul şi susţinerea lui nici când trăia mama”, povestește tânăra. Nu avea nici el un loc de muncă. Uneori era rugat să ducă cireada la păscut, dar asta se întâmpla mai rar. Deseori consuma alcool şi chiar o bătea pe mama. Nu o dată, ne lua şi fugeam de acasă la vecini. Nu pot să spun că am amintiri despre o copilărie fericită, pentru că mai tot timpul am fost în tensiune”, îşi aminteşte tânăra.
Victoria o ajuta pe mama să-i crească pe cei doi frați. Nu avea un loc stabil de lucru, muncea zilier prin sat, iar de banii care îi câştiga le cumpăra copiilor tot de ce aveau nevoie.
,,Învățam bine la școală și ne străduiam să nu fim în urma altor colegi. A început să ne fie mai greu însă când mama s-a îmbolnăvit. Tot mai mult prin spitale, tratamente, uneori nici bani pentru o bucăţică de pâine nu aveam. Tata a început să consume tot mai mult alcool. Se întâmpla ca nici acasă să nu vină câte într-o seară. Stătea mai mult pe la prietenii lui de pahar. Doar noi eram cei care aveau grijă de mama. Mai veneau uneori și vecinii și ne aduceau câte ceva de mâncare”, spune tânăra.
După ce le-a decedat mama, copiii au rămas pe drumuri. Nu aveau nici bani să o înmormânteze.
„Rude nu prea avem în sat, doar o mătușă, o soră de-a mamei, dar și ea are familiea ei, patru copii, și o ducea cam greu. Ne ajuta cu ce putea, dar nu-i puteam cere mai mult. Tata nu avea treabă cu noi. Îşi avea prietenii lui, iar când trecea pe acasă, mai mult scandal făcea. Aşa am locuit aproape un an, după care asistența socială din sat ne-a îndrumat şi am ajuns la Centrul de plasament temporar pentru copii din Chişinău.
Am ținut cu tot dinadinsul să am o profesie și m-am înscris la cursuri de bucătar. Frații au rămas la centru, iar eu am trecut cu traiul în gazdă la o rudă de-a unei vecine. I-a fost milă de mine și s-a oferit să mă ajute. Un pic mai ușor, dar greu în acelaș timp, pentru că suntem separați de frați. Noi, care nu am fost separați pentru nicio zi. Sunt bucuroasă că frații sunt la cald și au și o bucățică de pâine și o farfurie cu borș cald la timp”.
Victoria muncește ca să adune bani și să treacă cu traiul împreună cu frații. Îi vede ori de câte ori are ocazia. În zilele de odihnă ies împreună la plimbare în oraș, iar de sărbători merg la mătușa. Între timp, tânnăra s-a angajat la o pizzerie din oraș. Muncește mult, peste program, ca să-și vadă visul împlinit, să poată lua cu chirie o locuință, unde să locuiască cu cei doi frați, din toamnă.
,,Bineînțeles că eu va trebui să-i asigur financiar, sunt conștientă de asta. Însă, atunci când îți dorești cu adevărat ceva, treci prin multe ca să-ți vezi visul împlinit. Pentru mine sora și fratele sunt totul pe pământ, iar fără ei viața nu ar avea sens acum. Soarta ne-a pus la grele încercări, iar Domnul ne-a ajutat să trecem peste toate. Sunt sigură că vom trece și de data asta”, spune tânăra.
