Interpreta Stela Botez lansează etnoromanul ,,Fata cu cobza”, deoarece ,,Fata cu cobza” nu este doar un proiect muzical, ci și unul folcloric complex prin care artista vrea să povestească mai multe publicului său fidel.
Cartea va fi lansată de Dragobete și aduce cu sine o notă de dragoste și folclor în literatura autohtonă.Etnoromanul ”Fata cu cobza” este despre oamenii din josul țării, pentru ei, dar și pentru cititorii care preferă să se delecteze cu istorii inedite de dragoste. Iubirea persistă, atât cea patriotică, cea pentru oamenii țării noatre, cât și cea care provoacă fluturi în stomac. Personajele și povestea lor de dragoste sunt rodul imaginației autoarei, într-un cadru rustic și autentic, care chiar a existat și există în continuare în satul Pleșeni, raionul Cantemir. ,,Cine știe? Poate că există și Ion cu Ioana”. Cert este că prin intermediul acestei scrieri, Stela Botez vrea ca cei doi să se regăsească. ”Fata cu cobza” poate fi numită o carte educativă prin care ies în evidență aspectele istorice, etnografice și cele ale dragostei cu sentimente pure de iubire. Această lucrare se vrea citită de către tinerii pasionați de lectură. Se citește ușor, dar în același timp îmbogățește cunoștințele.
Captivantă și luminoasă cartea poate fi transmisă din generație în generație, materialul din ea fiind artistico-științific.
Etnoromanul a trecut prin redactarea minuțioasă a scriitorului Guzun Igor, iar coperțile inedite sunt realizate de Corneliu Comendant cu un detaliu foarte important din partea lui Vasile Botnaru.
Lansarea etnoromanului va avea loc pe 24 februarie 2020, la ora 17:30, la Teatrul Poetic Alexei Mateevici, de pe str. Alexei Șciusev 93, Chișinău. Mai multe detalii despre eveniment poți afla aici.
Mai jos, un fragment din etnoromanul ,,Fata cu cobza”:
,,Deconectare. Asta își dorea tot mai mult în ultima perioadă, una plină cu evenimente. Zâmbet fals pe care trebuia să-l schițeze pentru că așa era specificul job-ului său. O perioadă agitată în care totul pare greu și insuportabil de enervant, încât ceea ce numea pasiune transformată în sensul vieții acum era o greutate pe suflet, nervi și trup. Se adunase oboseala în oase și Ioana dădea ultimele puteri ca să pară aceeași fată energică, așa cum o vedea lumea. „De unde iei atâta forță să reușești peste tot, să faci atâtea lucruri? Ce mănânci? Mai poți?” Mai putea… să joace. Să joace ca o actriță profesionistă care ascunde impecabil adevărul firii sale, intrând perfect în pielea personajului său. Să joace rolul vieții sale. Să joace în teatrul pe care singură l-a construit în timp…”
,,Pentru a afla de unde a venit fata frumoasă, trebuie să vadă încotro se întoarce. Decide că trebuie să meargă înapoi la iaz pentru ca să o pândească și să urmărească unde va pleca. Își schimbă traiectoria de drum și aleargă înapoi spre iaz. Era încă acolo, tot culcată pe spate cu ochii închiși, nemișcată. Se furișează printre trestiile de stuf înalte și înflorite, numai bune pentru a-l ascunde. Stă așa până când ea se ridică ușor, aruncă în apă câteva pietricele și apoi urmărește cercurile apei ce vin spre ea. Mai meditează nemișcată și tocmai peste vreo jumătate de oră pleacă spre grădinile gospodarilor, pășind agale pe cărărușa bătătorită. El obosise să stea așa nemișcat doar ca să o urmărească, dar inima i se zbătea tot mai tare în piept și se gândea că merită efortul pentru a-și satisface curiozitatea despre frumoasa necunoscută. Se ridică după ea…”
” – Știam că o să-ți placă vesela tradițională.
– De unde atâta bogăție? Nu pot să cred cât de frumoase sunt! Astea nu prea se mai găsesc, iar cele care se produc acum sunt diferite datorită tehnologiilor noi prin care sunt realizate și desenate. Nici ornamentele astăzi nu mai sunt ca alea de cândva. Wau!
– Este colecția bunicii mele. Ea la fel e împătimită de folclor. A avut cândva și o ie foarte veche și valoroasă, dar care i-a fost furată din casă și de atunci a decis că ține ascunse aceste lucruri tradiționale aici în pod. Hoții nu prea urcă în pod, probabil.
– Este frumos aici și foarte cald.
– Vrei să deschid ușa podului?
– Nu, că o să intre țânțarii la lumină și o să ne vadă vecinii.
– Nu e voie să ne vadă vecinii…”
” – Este o simplă coincidență faptul că ne-am întâlnit și povestea asta aici va rămâne.
– Nu există coincidențe în viață. Cele mai banale lucruri sunt parte dintr-un context mult mai mare și servesc unui scop anume. Asta înseamnă magia Domnului. Viața e cu urcușuri și coborâșuri, cu momente dificile și mai ușoare. Dar toate aceste detalii sunt importante și valoroase. Destinul te însoțește mereu în călătoria ta și îți dă, îți arată, îți luminează. Fiecare om întâlnit are o semnificație și ne învață lecții de viață. Unii oameni rămân pentru totdeauna, alții nu, dar toți au un rost. De unde știi tu ce rost are Ion în viața ta acum și pe cât timp va fi prezent? De ce i-ai oferit cămașa populară? – Pentru ca să o poarte, îi stă foarte bine cu ea și lui îi place. Mi-a zis că este al doilea cel mai frumos cadou primit vreodată.
– Și care este primul cadou?…”
” Nu înțelegea ce se întâmplă.
– Felicitări, sunteți deosebită în aceste lucrări!
– Adică? La ce vă referiți? se arată mirată Fata cu cobza.
– Am decis că vreau să cumpăr tabloul în care dumneavoastră stați pe malul iazului. Este minunat peisajul!
Ceva nu era în regulă, se gândi, apoi lăsă de pe ea cobza și înaintă spre mijlocul galeriei pentru a vedea tablourile. Nu-i venea să creadă ochilor. Toate peisajele erau rupte din satul ei de baștină, iar fata care se regăsea în câteva lucrări…”