”Mama are doar două feluri de mâncare: repede și când are timp. Dacă aud: “am făcut un borș din fugă”, înseamnă că a ieșit cel mai gustos. Când, însă, se străduie să facă ceva bun, ca să mă alinte, nu iese la fel de delicios. Și acum mă gândesc la cartofii prăjiți de mama, pe fugă, care prind crustă cafenie…
Atunci când se simte rău, este deosebit de zâmbitoare și veselă. Asta deoarece se teme ca nu cumva să-mi strice ziua. Dar eu deja i-am învățat comportarea și o depistez.
Mă legăna pe pernă, îşi scria lucrarea de diplomă la institut, iar în pauze, lucra şi la construcţia casei.
Îmi mai amintesc momentul când pe la 5 sau 6 ani mi-a brodat pe buzunărelul de la cămașă “Ceburașca”. Eram fericit. Doar în cămașa aceea doream să mă duc la grădiniță!”