Maria Ciorici a devenit cunoscută după ce i-a dedicat o poezie solistului de la Carla’s Dreams, la unul dintre concertele trupei. De atunci, Maria Ciorici, care are și un blog de poezii, este în atenția presei.
Femeia a început să scrie versuri după ce a ieșit în concediul de maternitate.
“Sunt acasă cu fetița și am timp de creație. Am început să scriu versuri, până când e o plăcere. Nu știu ce va fi mai departe. Prima mea creație i-a fost dedicată lui Carla’s Dreams, apoi au urmat mai multe poezii”, a declarat femeia pentru Unica.md.
Fana înrăită are mai multe creații pe care i le-a dedicat artistului, iar producătorii au remarcat deja talentul Mariei.
„Primul poem pe care l-am scris pentru el este din 5 părți și se numește“Antiiubire”. Apoi, i-am făcut o adresare video în versuri, „Pentru al nostru pictat”, după care am realizat un interviu imaginar în versuri, iar ultima creație este “Descrierea măștilor”. Am mai scris și o poezie dedicată Moldovei, care a adunat multe vizualizări în scurt timp. Nu am știut că va avea așa succes. A apelat un producător din România și unul de la noi, pentru o colaborare, dar încă nu este nimic sigur.”
Îți prezentăm câteva poezii de-ale Mariei Ciorici:
„Schimb de inimi…
Cântă în el până şi firele de păr,
Şi pielea-i este îmbibată cu miros de melodie,
El, obosit, deschide ochii larg spre cer,
Şi cere de la Făuritor o nouă inimă să-i deie!– Te rog, Făuritor de inimi, ascultă ruga mea!
Mi-e inima cârpită din bucăți şi nu rezistă,
Cer de la tine-o inimă întreagă, numai să fie alta,
Mă chinuie s-o văd în toată ziua tristă!– De ce când te striga, n-o auzeai?
Te prefăceai că eşti până la mine fericit!
De alte inimi aşa de sincer îngrijeai,
Acum abia de-a ta ți-ai amintit?– Sunt vinovat, mi-a fost până acum doar pernă pentru ace
Şi singur, uneori, mi-o rupeam în bucăți,
Tot mă striga îndurerată, acuma văd că tace,
Dă-mi altă inimă, pe-aceasta nu o mai salvezi!– Cum poți tu să ți-o smulgi atăt de crunt din piept?
Şi de ce crezi că îți voi da în schimb una mai nouă?
În fața ei, că te-a răbdat, acuma eşti nedrept,
Nu poți să ştergi trecutul sau să îl rupi în două!Tot ce-ți pot da, este un ac şi ață cu-mprumut
Şi dute-n lumea ta frumos şi o cârpeşte!
Gandeşte la tot ce-n viața asta ai făcut
Şi-o nouă speranță inimii tale tu dăruieste!”
„Raport în fața măştilor…
Îmi bubuie şi capul de la atâta gălăgie,
Dar când mă-ntorc acasă, tot nu mă pot linişti
Mă cert cu măştile ce le am peste o mie,
Îmi cere fiecare însemnătate a-i găsi.Prima mea mască – pentru ipocriți şi lingăi,
E cea care-o pictez pe față cel mai des,
Deja nu mai suport să văd atâția oameni răi,
Pe masca mea clar scrie cât de mult vă detest!Mai am o mască pentru falşi patrioți,
Care trădeaza țara fără niciun regret.
Am semne ce arată că vă urăsc pe toți
Şi, de-aş putea, v-aş izola de lume complet!A treia mască o pictez pentru cei leneşi,
Ce stau şi-aşteaptă totul la picioare.
Mai scuturați-vă de praf, stimabili trântăraşi,
Cu voi şi viața pierde din culoare!Iubita mea mască e pentru compatrioții mei,
Care trudesc din zori la pâinea de acasă.
Să ştiți, că pentru mine sunteți adevărați eroi
Şi mă mândresc… aş vrea să stau cu voi la masă!Îmi place să pictez şi masca mea de suflet,
Cu semne din natură, cu flori şi picături de ploi.
Doar tu pădure auzi al sufletului meu urlet!
Stejarii mei bătrâni, îmi este dor de voi!Am si o mască-aparte pentru toți ai mei,
Doar ei o înțeleg şi ştiu ce vreau sa zic:
Că uneori mi-e-atât de greu fără de ei,
De dor sunt gata la picioare să le pic!Masca pictată în culori aprinse
E pentru cei ce arta ne-o-nțeleg,
În fața lor suntem plini de recunoştință,
Doar împreună noi formăm un tot întreg!Mai este-o mască ce place numai lor,
Ce au găsit ele într-un ,,Urât” nu înțeleg?
Îmi zic că mă iubesc de-atâtea ori…
Mai potoliți-vă, dragi fete, vreau să rămân întreg!”
„Interviu imaginar cu al nostru pictat
– Salut!
– Nu ne-am văzut demult! Ascult!– Ce ai mai nou să-mi zici?
– Nimic! Tot noul meu deja peste o zi e vechi,
Am piese noi vreo cinci…– Cum dormi, manânci mai bine de atunci?
– Eu mă trezesc când tu abia te culci,
Manânc puțin ca vreau să scap de fălci)))– Atâta lume vă admiră, unde ați călătorit?
– Acolo unde suntem doriți mai mult…
Dar mai sunt locuri multe de descoperit…– Ziceai ca elefanții nu-ți mai plac, de ce?
– Câți elefanți mi-au dăruit, eu pot să fac muzeu,
Dar nu poți să iubeşti ce-i MULT mereu.– De ce azi parcă eşti mai trist şi-ngândurat?
– Gândesc la textul ce, neterminat, pe masă l-am lăsat…
Aşa, defapt, sunt când creez…– Ce vise ai, ce vrei sa faci?
– Sa tac o vreme, să stau departe de popor, căci
Enervant devin deja, nu mai suport atât de mult să plac…– Acasă când ai fost?
– Acasă-acasă tare demult şi mă simt prost…
Mi-i dor de mama, îi ştiu deja mesajul pe de rost….. când mă roagă să vin s-o vad…– Mai poți să te pictezi?
– Obositor, dar ca să las vopseaua nici nu mă gândesc…
A devenit o normă pentru noi şi-un act firesc…– De ce te crezi atât de IMPERFECT?
– Le cânt celor ce mă cred făra niciun defect
Şi uneori atâtea măguliri mi-e greu s-accept…– Ce este iubirea pentru tine, de-ți place să o cânți?
– Iubirea-i ca şi cum ar arunca în tine cu săgeți fierbinți,
Şi doar, când prind a se răci, de durere poți uşor sa uiți.– Ce-ți spune la moment inima?
– Să zâmbesc, chiar dacă nu mai pot zâmbi,
Să iubesc, chiar dacă nu mai pot iubi…– Ce cânți în următoarea piesa?
– Cred c-am s-o cânt pe mama,
Prea des la ea mă cheamă…– Eu îți doresc putere şi muză, mult succes!
– Va mulțumesc, sper c-am fost înțeles!”
