Revenită de la Moscova, de la concertul pe care l-a susținut alături de Silvia Grigore și Igor Cuciuc, întru susținerea lui Igor Dodon, Olga Ciolacu a avut ”un sentiment de profundă mâhnire” când a citit pe internet ”toate porcăriile și abjecțiile care au curs rîu”. Iată cu ce replica a venit interpreta în fața societății civile care a criticat-o dur.
”Atitudinea mea față de evenimentele din ultimele zile m-a făcut să postez această adresare către Dvs, care nicidecum nu are caracter de scuză sau îndreptățire.
Când am primit oferta pentru concertul de la Moscova (de altfel nu din partea lui Igor Dodon, ci a impresarului Al.Rata), l-am întrebat, despre ce e vorba, ce fel de concert va fi. Mi-a spus că va fi o întâlnire al lui I. Dodon cu diaspora noastra din Moscova în una din prestigioasele săli de concert „Izmailovo”.
Am stat și am cugetat: dacă mă duc, voi fi atacată și murdărită de mass media; pe de altă parte, mi-am dorit intalnirea cu diaspora noastra,care peste doua decenii munceste acolo, fiind uitata de diriguitorii de aici. Păcat, că oferta nu mi-a venit din altă parte (altă parte s-a dovedit a fi prea fudulă: daca a facut concerte cu artisti din Moldova le-a prezentat nu diasporei ci publicului rus). M-am hotarat să plec la Moscova pentru că știam, că acolo lucrează o bună parte din consătenii mei pe care nu i-am văzut și care nu m-au văzut ani și ani.
Trebuie să mărturisesc de la bun început și absolut sincer: motivația plecării mele la Moscova n-a fost nici factorul financiar, nici, cu atât mai mult, cel politic. M-am dus la Moscova din revoltă, din solidaritate cu acei concetateni dați uitării și categorisiți ca indivizi de cea mai proastă speță. Am auzit pe aici voci care afirmau că, de fapt, la Moscova s-a dus nu cea mai bună parte a societății noastre, ci doar forța necalificată, adică pleava.
Dacă ne referim la statistici, atunci haideți să recunoaștem că am avut în țara asta pleavă, chiar prea multă.
Dar este oare admisibil să califici sute de mii de concetățeni în halul acesta? Medici, pedagogi, ingineri, etc. Devii un meschin, de neertat să te prefaci a nu ști, că ei hrănesc, de fapt, o bună parte din țara noastră?
Eu m-am dus spre ei să le arăt un pic de respect din partea celor de acasă, să le dau speranța că noi, cel puțin. știm și ținem cont de existența lor. Și nu e vina mea că această posibilitate nu mi-a oferit-o nici un partid de la guvernare, ci Igor Dodon. Eu nu m-am dus la ei să-i împart ori să-i despart, eu nu le-am strigat lozinci electorale. Eu am știut (și realitatea mi-a confirmat acest lucru), că la acest concert vor veni concetateni cu diferite viziuni politice, chiar și de acei care mi-au spus: – și noi vrem în Europa, dar ce să facem?
Un tînăr mi-a arătat mâinile cu degetele absolut cocârjate: – vedeți, eu nu pot întinde degetele mai mult, nu le pot îndrepta. Asta de la cărat ciment cu căldările, sus la etaj. Dar ce să fac, unde să mă duc?
Am citit în ochii lui un fel de reproș tacit și dureros.
De când m-am întors de la Moscova, am citit pe internet toate porcăriile și abjecțiile care au curs pe mine rîu. Nu revolta a fost reacția mea. Am avut un sentiment de profundă mâhnire. Dumnezeule! câtă ură, cu câtă voluptate și cât de pripit pot unii să anihileze viața unui om, tot ce-a fost el și este. Fără să vreau mi-am amintit fraza: „Ce-ați făcut cu viața noastră?” Dacă am ajuns în halul acesta, să nu ne mai putem suporta unii pe alții, devenind din ce în ce mai colorați și mai veninoși. Românii nu-i suportă pe ruși și invers, moldovenii îi urăsc pe găgăuzi și invers, albaștrii nu suportă verzii și invers, și toti împreună îi urăsc de moarte pe cei roșii. Mai departe unde, fraților? Frate pe frate? E știut lucru că mintea omului, întunecată de ură, nu are acces la lumină.
Voi mă faceți trădătoare de țară și de neam? Aveți frică de Dumnezeu, că el totuși este deasupra noastră, și nu e fraier. Pe el nu-l aburești cu lozinci electorale.
V-aș ruga și V-aș îndemna să nu Vă pripiți la condamnări, frații mei! Poate are rost să mai cugetați înainte de a mă răstigni. V-aș ruga, deasemenea, să nu mai faceți din artiști criminali, încercând astfel să spălați jegul de pe adevarații criminali. Lăsați artiștii dracului în pace, pentru că în ultima instanță, ei nu hotărăsc nimic. Nu mai umflați gogoașa atâta și nu mai faceți din ei țapi ispășitori.
Dacă Sofia Rotaru a cântat pentru Renato Usatîi, ce-i din asta? Hai s-o facem zob, mai mult, prostituată. Hai atacați, ori nu vă țin baierile?
La concertul ei au venit mii de pamanteni, cu diferite opțiuni politice, și ce s-a întâmplat? Da’ nu s-a întâmplat nimic. Oamenii au zis mulțumesc și s-au dus acasă tot atât de liberali sau de democrați cum au și venit. Așa a fost și la Moscova.
Cât mă privește pe mine personal, stați liniștiți, fraților. Eu am rămas exact ceea ce am fost o viață. Și Vă rog nu Vă mai opintiți atâta, că văd, Va-ți luat la întrecere rău de tot. Repet, eu am fost și am rămas Olga Ciolacu: om cinstit care a slujit acest popor o viață.Nu am plecat din tara,cum au facut-o unii artisti care se intorc numai dupa medalii si onoruri, am ramas acasa si duc cu voi jugul acestei tarisoare. Ani în șir am cântat din convingere, pentru idee, pentru democrație și românism. Chiar dacă realitatea ne-a silit de-a lungul anilor să asistăm la atâta mizerie, atâtea lașități și adevarate trădari, chiar dacă am fost martori neputincioși la atâtea piruete politice, încât omul a ajuns să nu mai poată discerne unde-i dracu’ și unde-i tat’su, eu am rămas pe pozițiile mele. Am slujit poporul, și acolo la Moscova tot pentru poporul nostru am cântat. Ori poate voi pe acel popor l-ați trecut in pomelnic?
Ceea ce îmi incriminează unii dintre voi este mai jos decât josnicia. EU CHIAR N-AM MERITAT AȘA CEVA – FRAȚII MEI DE SÂNGE!
Nu uitati: bumerangul depisteaza minciuna si se intoarce sa-l pedepseasca pe cel de a lansat-o…
În rest, să ne judece pe toți doar unul Dumnezeu… ”
