Astăzi, prezentatoarea TV este omagiată. Aceasta a scris pe facebook prin câte greutăți a trecut mama ei atunci când a adus-o pe lume. Pentru tot ce a îndurat, Sorina Obreja îi dedică această zi ei și o consideră un erou.
“Mama m-a adus pe lume pe 18 ianuarie 1984, pe la prânz. Era o iarnă sovietică, nehotărâtă – uneori își revărsa, nestăpânită, furiile albe și le clădea în troiene cât gardul de înalte, alteori se bălăcea, leneșă, în băltoacele de pe drumurile de țară.
În acea zi, tata a mers la primărie în satul vecin, acolo unde era singurul telefon la câteva sate și așa a aflat vestea. Peste câteva zile a luat o mașină din colhoz și s-a pornit să o aducă pe mama de la maternitate.
Dar drumul era prea mofturos, zăpezile care tocmai se dezghețaseră l-au înmuiat până în măduvă, iar mașina colhozului n-a rezistat și s-a împotmolit.
Tata a plecat după ajutoare. Mama s-a pornit spre casă pe jos cu un prunc grăsuț în brațe. 14 kilometri a mers prin băltoacele și noroiul care-i ajungeau până la genunchi. Era un frig umed și ascuțit. Pâslele mamei erau pline de apă, iar paltonul – îmbibat de pâcla rece.
M-a alăptat într-o stație de autobuz. Acolo a și văzut-o un bătrân care a primit-o în casă să se dezmorțească. Mama nu a stat mult, acasă o așteptau alti doi copii. A ajuns când deja amurgea, și-a schimbat hainele ude, a făcut focul în sobă, și-a încălzit mâinile şi picioarele dureros de roșii și s-a apucat să facă mâncare și să spele hainele celorlate surori care a doua zi trebuiau să meargă la școală curate.
Și așa ne-a crescut pe vremuri haine la fel ca și iarna aceea.
Fiecare zi de naștere este pentru mine ziua ei. Și e ziua tuturor mamelor noastre. Ele sunt adevărații eroi ai anilor 80-90, ani plini de nesiguranță, de trădări și de sărăcie.
Nici acum Moldova nu o duce mai bine, dar de la mamele noastre învățăm să mergem prin noroi încet, hotărât și cu capul sus, că poate o scoatem noi cu bine la capăt.”
