Există viață după moarte? Studiul uimitor al oamenilor de știință.
Viață după moarte este o idee care intrigă cei mai mari gânditori ai lumii de la Platon până la actualii oamenii de știință. Un studiu recent arată că cel puțin un aspect al vieții continuă chiar și după moarte, scrie paranteze.md. Genele rămân în viață alte câteva zile după moartea animalelor. Cercetătorii ar putea să transforme această activitate post-mortem în modalități mai bune de conservare a organelor donate pentru transplant și metode mai precise de a determina când au fost ucise victimele crimei.
Oamenii de știință au dorit să testeze o nouă metodă pe care au dezvoltat-o pentru calibrarea măsurătorilor activității genelor. Cercetările lor au luat deja o întorsătură morbidă. În urmă cu 2 ani, au publicat o lucrare despre abundența microbilor în diferite organe umane după moarte și au decis să aplice metoda lor probelor post-mortem.
„Este un experiment de curiozitate pentru a vedea ce se întâmplă când mori”, a spus microbiologistul Peter Noble, Universitatea din Washington.
Deși oamenii de știință care analizează sângele și țesutul hepatic din cadavre umane au observat anterior activitatea postmortem a câtorva gene, Noble și colegii au evaluat sistematic mai mult de 1000. Echipa a măsurat care dintre aceste gene funcționau în țesuturile de la șoareci și zebră recent decedați, urmărind modificările timp de 4 zile la pește și 2 zile la rozătoare.
Ce au descoperit cercetătorii
La început, cercetătorii au presupus că genele se vor opri la scurt timp după moarte, ca și părțile unei mașini care a rămas fără benzină. Au descoperit că sute de gene au crescut. Deși majoritatea acestor gene și-au crescut activitatea în primele 24 de ore după moartea animalelor și apoi s-au diminuat, la pești, unele gene au rămas active timp 4 zile după moarte.
”Titlul acestui studiu este că, probabil, putem obține o mulțime de informații despre viață prin studierea morții”, a mai adăugat Noble.
Multe dintre aceste gene post-mortem sunt benefice în situații de urgență; îndeplinesc sarcini precum stimularea inflamației, declanșarea sistemului imunitar și contracararea stresului. Alte gene au fost mai surprinzătoare.
Aceste gene ajută în mod normal la sculptarea embrionului, dar nu sunt necesare după naștere.
Cercetătorii spun că o posibilă explicație pentru trezirea lor post-mortem este că afecțiunile celulare din cadavrele nou-moarte seamănă cu cele din embrioni. Echipa a constatat, de asemenea, că mai multe gene care promovează cancerul au devenit mai active. Acest rezultat ar putea explica de ce persoanele care primesc transplanturi de la decedatul recent au un risc mai mare de cancer, spune Noble. El și colegii săi și-au postat rezultatele pe serverul de preimprimare bioRxiv săptămâna trecută, iar Noble spune că lucrarea lor este supusă unei evaluări inter pares la un jurnal.
„Acesta este un studiu rar. Este important să înțelegem ce se întâmplă cu organele după moartea unei persoane, mai ales dacă urmează să le transplantăm”, spune farmacologul molecular Ashim Malhotra de la Pacific University, Hillsboro, în Oregon, care nu aparticipat la cercetare.
Cum poate fi utilizată noua descoperire
Abordarea echipei de măsurare a activității genetice ar putea fi utilizată ca instrument de diagnosticare pentru prezicerea calității unui transplant. Într-o lucrare însoțitoare despre bioRxiv, Noble și doi colegi au demonstrat o altă posibilă utilizare pentru măsurarea activității genelor, arătând că pot furniza estimări exacte ale timpului decesului.
Aceste rezultate îl impresionează pe medicul legist David Carter de la Universitatea Chaminade din Honolulu. Deși estimarea unei perioade de deces este crucială pentru multe anchete penale, „nu suntem foarte buni la asta”, spune el. Astfel de estimări se bazează adesea pe dovezi care nu sunt conectate direct la corp, cum ar fi ultimele apeluri sau mesaje text de pe telefonul mobil al victimei. Noble și colegii săi, spune Carter, au „stabilit o tehnică care are un mare potențial de a ajuta la investigarea morții”.
