,,Sunt romă, am fost vândută pentru căsătorie la 12 ani”

„În liceu, am luat 9,50 la un test, iar profesoara a zis că-mi pune nouă, nu zece. Îmi spunea că n-am cum să învăț, pentru că sunt țigancă. Iar țiganii merg în parcare la Carrefour și fură bani.”

separator

Conform unui studiu Unicef, patru din cinci copii neșcolarizați sunt de etnie romă, mai ales din cauza discriminării de la școală. Monica e o fată de etnie romă care a fost logodită de mică, dar care, în ciuda obstacolelor pe care le-a întâmpinat de-a lungul vieții, în prezent e la două mastere și vrea să devină stewardesă. O poveste atipică, care demontează stereotipurile despre romi condamnați să fie asistați social sau infractori.

A fost vândută la 12 ani pe 50 de mii de euro

,,La 12 ani am fost dată spre căsătorie pentru 50 de mii de euro și probabil oricine aude asta se întreabă cum e să-ți vinzi copilul pentru bani. Dar la ai mei n-a fost niciodată problema banilor. Doar se temeau că voi rămâne nemăritată sau voi ajunge cu unul dintr-o familie care duce fete la produs, pentru că la noi, umblă vorba că toți băieții buni sunt dați de mici. Dacă ajungeam într-o astfel de familie, riscam să fiu bătută, înjurată, înșelată, sclavă la rudele băiatului.

Pe Marius (numele a fost schimbat), băiatul căruia i-am fost vândută, îl cunoșteam de când eram mică. Eram vecini și se vedea că mă place. Pe noi, fetele, părinții nu ne lăsau niciodată să mergem singure pe stradă, așa că ieșeam doar când ieșea și mamaia la poartă. Marius se ținea mereu după mine. La o pomană, părinții lui au venit la ai mei să mă ceară: „Băiatului nostru îi place de fata ta și suferă!”. Avea 13 ani, dar suferea. Voiau să mă cumpere, să mă crească până la 18 ani și atunci să facem nuntă, dar tata n-a fost de acord. A zis că putem să ne vedem și să ne cunoaștem, dar să stau la mine acasă până atunci. Oricum n-aveam voie să întreținem relații sexuale. Și nici să ne sărutăm, de teamă că asta duce la altele.

Tata a cerut 50 de mii de euro, pentru că, dintre toate fiicele lui, eu eram singura căreia îi plăcea să învețe. Și pentru că eram cea mai frumoasă, zic ei. S-au înțeles ca jumătate din sumă să fie dată la logodnă și jumătate la nuntă. Banii nu rămâneau la părinți și nu era o vânzare propriu-zisă, tot cei căsătoriți îi păstrează. După nuntă, cu banii urma să ne luăm un apartament sau o mașină. Mai sunt și părinți care păstrează banii, dar ai mei n-aveau de gând.

Pe vremea aia, 50 de mii de euro erau foarte mult. Acum se cer aproximativ 40 de mii de euro familiilor modeste, ca a mea. Cei săraci – țiganii care stau în șatră, de exemplu – dau maximum o mie de euro. Cei foarte bogați, adică cei care au palate, dau o sută de mii de euro.

La o săptămână după, m-am dus cu soacră-mea în Cocor și mi-a luat haine, cercei și lanț de aur, toate pentru petrecerea de logodnă. Asta se face de obicei în curte, vin lăutari și e invitată toată familia. E o petrecere simplă, iar dacă fata are 17-18 ani, se joacă „Cămașa”. Pentru că aveam 12 ani, nu am făcut asta.

La „Cămașa”, logodnicii se duceau singuri într-o cameră și ea se îmbrăca într-o cămașă albă și făceau sex. Dacă aceasta se păta cu sânge, băiatul avea dovada că fata era virgină. După, băiatul ieșea în curte cu cămașa, iar țiganii dansau cu ea. Acum nu se mai joacă la petrecere, ci cu o zi înainte, iar băiatul doar aduce cămașa împachetată și legată frumos cu o fundă roșie”.

Dacă nu ești virgină până la nuntă, în unele familii riști să devii sclavă

În ziua de azi, nu prea mai găsești fete virgine, dar încă sunt părinți de băieți care cer asta. Dacă tu nu ești virgină și familia lui știe, doar soțul tău te mai poate sprijini. Dar, de obicei, nu se întâmplă asta. El se dă de partea familiei și tu ajungi o sclavă în casa aia. Așa că, dacă familia chiar vrea o fată virgină, rămân două soluții. Ori băiatul o iubește foarte mult și pătează cămașa cu ceva roșu, ca să pară că e virgină, ori fata își face himenoplastie (n.r. operație de reconstrucție a himenului).

Așadar, după logodnă, eu nu aveam voie să ies singură pe stradă, trebuia mereu să fie și Marius cu mine. Dacă mă întreba cineva dacă vreau să mă mărit, răspunsul era „da”, pentru că așa credeam că trebuie și așa se făcea.

Spuneam și că-l iubesc, deși nu știam ce-i iubirea, am aflat mult mai târziu. Marius nici măcar nu-mi plăcea.

Când am intrat la liceu, eram foarte speriată. Generala am făcut-o în cartier, cu țiganii mei, iar la liceu aveam doar unul în clasă. Părinții erau foarte mândri, dar familiei lui Marius nu-i convenea. De fiecare dată când mergeam la ei, o ajutam pe mama soacră la curățenie și la gătit. Ea voia să fiu casnică, nu să merg la liceu. I-a convins pe ai mei, iar o săptămână n-am mai mers la ore.

Aveam o profesoară de fizică foarte șmecheră cu care mă înțelegeam și care îmi cunoștea situația. Când a văzut absențele, a pus-o pe dirigintă să-mi sune părinții și să le spună că zece clase sunt obligatorii și, dacă nu vin la școală, o să trimită Protecția Copilului la poartă. Tata m-a întrebat atunci dacă vreau și i-am zis „da”, pentru că înnebuneam acasă.

Totuși, nici la școală nu prea-mi plăcea, pentru că, în afară de profesoara de fizică, celelalte erau rasiste și mă tratau urât. Am dat un test la un moment dat la care chiar învățasem. Am luat 9,50, iar profesoara a zis că-mi pune nouă, nu zece. Ea spunea că n-am cum să învăț, pentru că sunt țigancă și noi, țiganii, mergem în parcare la Carrefour să furăm bani. Cum să fiu de zece, dacă sunt țigancă? M-am enervat rău, așa c-am învățat la fiecare test. De fiecare dată îmi zicea același lucru, că nu merit notă mare. Eu comentam, ea îmi zicea „dacă ești tare-n gură, ridică-te în picioare” și mă asculta din toată lecția. Încă-mi amintesc ce sentiment de satisfacție aveam, pentru că niciodată nu putea să-mi dea notă mai mică de opt. Plecam la școală mai repede și învățam pe scări, pentru că nu puteam acasă, eram prea mulți.

Cu colegii n-am prea avut probleme, o singură dată m-am certat cu o tipă. Vorbea foarte mult și profa i-a zis că-i pune absență. La care ea: „și Monica vorbește și nu i-ați spus absență!”. Am întrebat-o de ce s-a băgat în seamă, să-și asume și gata. Mi-a răspuns „taci, fă, cioară infectă!”. Instant s-a făcut liniște în clasă și toți colegii așteptau răspunsul meu. Am făcut-o „curvă împuțită”. Profa ne-a dat afară și la ultima oră a venit tatăl tipei. Colegii credeau că a venit să mă bată, eu am zis că, dacă e un om cerebral, o să discute cu amândouă și-o să înțeleagă.

„Dacă taică-său e nebun, aia e, îi las să mă bată și el și ea, dar mâine primesc ei de zece ori mai multă bătaie”, am zis. Omul a fost ok și a înțeles, dar colega aia n-a mai vorbit niciodată cu mine.

Cele mai multe rome nu fac nici zece clase

Când am terminat clasa a zecea, după ce profa de muzică mi-a încheiat media, sătulă să aud că fur notele, m-am ridicat în picioare și i-am zis să se ducă dracu. M-a întrebat cum pot să-i zic așa ceva, că ne vedem și anul următor. I-am spus că pe mine nu mă mai vede, că am terminat zece clase și nu-mi mai trebuie!

Apoi a avut loc o ședință unde diriginta m-a lăudat pentru prima oară, eram singura din clasă care citise Maitreyi și, mai mult decât atât, am încercat să-i fac și pe ceilalți să citească. Profa știa că urma să plec și i-a zis mamei să mă lase să termin liceul, că mai am doi ani până la căsătorie. Marius avea liceul lângă mine, cu el veneam și plecam. Când diriginta i-a convins pe ai mei să continui școala, a trebuit s-o continue și el, deși nu-i convenea.

Când viitorul soț a început să mă bată, mama mi-a zis „rezistă, o să treacă, tot la tine se întoarce”.

În clasă a XI-a, el s-a îndrăgostit de altă fată, dar familia n-a acceptat, cu gândul că se fac de râs. Odată ce ți-ai dat cuvântul, n-ai cum să dai înapoi, pentru că la noi e foarte importantă onoarea. Cum n-a putut să rupă logodna, Marius a vrut să mă facă pe mine să renunț. A început să mă trateze urât, să mă-njure de morți și chiar să dea-n mine. La început era doar o palmă, dar în clasa a XII-a îmi stingea țigări pe mână și-mi căra pumni și picioare. Atât de rău încât rămâneam fără aer și mă scotea cu capul pe geam, ca să-mi revin. Nu aveam cum să le spun alor mei, pentru că m-ar fi bătut mai tare. O făcea și de față cu surorile lui, dar n-aveau cum să intervină. Dacă se băgau, dădea și-n ele.

Când a văzut vânătăile, un coleg îndrăgostit de mine a vrut să mă fure și să mă ia de nevastă. Își făcuse și plan, vorbise cu diriginta și se gândea să se angajeze, ca să poată avea grijă de mine. Deși voiam să plec de acasă, i-am zis „știu că vrei să mă ajuți, dar îți strici viața. Gândește-te că eu nu te iubesc, în viitor ce-o să facem?”. El tot insista, dar n-aș fi putut să accept.

La noi, dacă părinții nu-s de acord cu relația ta, poți fugi de acasă și ai tăi consideră că te-ai măritat. În afară de asta, dacă vrei o fată, o mai poți lua dacă o furi. Când eram mică, tata nu mă lăsa niciodată să plec de lângă el, la nicio nuntă. Putea să mă fure cineva și să mă violeze, moment în care, în mod automat, rămâneam împreună. Odată am fost la nuntă la mătușa mea și lăutarul se uita încontinuu la mine, iar a doua zi i-a zis unchiului meu că a vrut să mă fure. L-a luat la bătaie.

Nici pe stradă nu mă lăsau singură. Se gândeau că ori mă fură, ori pățesc ceva. Sau că poate intram în contact cu fetele românce și ele gândeau altcumva, iar noi nu puteam gândi ca ele. Erau momente, vara, când ne țineau în curte și, ca să nu ieșim să ne jucăm, încercau să aducă copiii la noi. Ne cumpărau o mulțime de jocuri sau porumb, să-i atragă, să nu ieșim pe stradă. Acum parcă sunt altfel. De Crăciun, sora mea a mers singură la colindat și e în clasa a patra. Nu-mi venea să cred, pe mine, când eram mică, mă ducea tata cu mașina. S-a mai schimbat mentalitatea.

„Ori o să fii mândru de fata ta pentru ce-a realizat cu mintea ei, ori pentru că s-a măritat” – diriginta către tata

Am luat Bacalaureatul cu o notă destul de mare, 8,75. Nimeni nu se aștepta, nici măcar eu, iar diriginta a vorbit cu ai mei. I-a arătat notele tatălui meu și i-a spus:

„E clar că are ceva în cap și-o atrage. Ori o să fii mândru de fata ta, pentru ce-o să realizeze pe viitor cu mintea și ambiția ei, ori o să fii mândru că s-a măritat și-a făcut cum ai vrut tu. Dar mândria asta o să fie doar pe-afară, pe dinăuntru o să te doară inima când o să-ți vezi fata vânătă”.

A doua zi, tata a venit și mi-a zis fix așa: „Haide, fă, arată-mi ce poți!”. Cum nu mă gândisem vreodată la posibilitatea unei facultăți, nici nu știam pe viitor ce vreau să fac.

Tata m-a înscris la Medicină, zicea că fata lui ori merge acolo, ori la Politehnică. Pe sistemul „ori morți, ori matematică”, iar morții mi s-au părut mai interesanți. Am intrat la taxă și tata voia să continui, dar clar nu aveam nicio legătură cu domeniul. Văzusem un articol despre cele mai inutile facultăți și, deși Geografia era pe listă, eu asta voiam.

Îmi plăcea să călătoresc și mă gândeam că acolo voi merge-n practică și-o să-mi fac prieteni. Când eram mică, îmi cumpăram atlase sau cărți despre mari descoperiri. Scriam pe caiete toate informațiile din ele, cu gândul că o să le păstrez și o să le arăt copiilor mei. Încă le am. Voiam mult la Geografie, iar mama a vorbit cu tata. S-a supărat rău, dar m-a lăsat. N-a înțeles niciodată și, când l-am invitat la absolvire, a zis că are altă treabă. Au venit doar mama și sora mea, dar, înainte să intru pe scenă, am ieșit puțin afară și am văzut și mașina lui. Am început să plâng și am dat și la master la Politehnică, doar ca să-l fac mândru.

În primul an de facultate mi-era foarte frică. Nu-mi scoteam din cap faptul că sunt țigancă și mă gândeam că, dacă află colegii mei asta, vor fugi de mine. Stau cuminte, nu discut cu nimeni, nimeni nu râde de mine. Cred că asta mă durea cel mai tare, ca oamenii să se amuze pe seama mea. Așa că, dacă intram în discuție cu cineva, ziceam repede că sunt țigancă, ca să scap. Să accepte sau să plece. Unii oameni erau fascinați și voiau să afle mai multe despre noi, despre tradiții, alții, de obicei băieții care se dădeau la mine, plecau. Cred că le era frică, dar nu știu de ce.

Apoi am intrat într-o asociație studențească și m-am schimbat mult. Am început să ies și-n cluburi, dar pe ascuns. Marius s-a despărțit de tipa cu care umbla și-a vrut să ne împăcăm, dar eu eram deja îndrăgostită de alt băiat. De-abia atunci descoperisem ce e iubirea. Când am primit primul trandafir, am plâns toată ziua, am și dormit cu el!

Citește continuarea aici.

Premierul Recean a încurajat dezvoltarea potențialului turistic în localitățile de pe malul Nistrului

Premierul Dorin Recean a vizitat pensiunea „Căsuța din deal” din satul Pohrebea, care dispune de zece locuri de cazare. Proprietarul afacerii de familie, Ion Repida, a relatat că, deși a avut solicitări să plece peste hotare, acum, cinci ani, el a decis să rămână în Republica Moldova și să deschidă o casă rurală. 

Casa pe care a transformat-o în pensiune a fost părăsită încă în timpul războiului de pe Nistru. Pentru renovarea acesteia, întreprinzătorul a beneficiat și de granturi externe, care au permis construcția foișoarelor și a stației de epurare a apei. „Neam străduit să menținem farmecul ornamentelor locale, am dat o a doua viață casei, am avut vizitatori de peste hotare și solicitări de a găzdui filmări”, a menționat antreprenorul. 

La întâlnire au fost prezenți și alți antreprenori din domeniu, care au lansat afaceri de succes: „Casa familiei Iarmurati”, „Casa părintească” și pensiunea „Activis”. În discuții, premierul a mulțumit întreprinzătorilor și a încurajat valorificarea potențialului turistic al localităților pe malul Nistrului. Oficialul a menționat Programul guvernamental 373, care oferă posibilități de dezvoltare, inovare și extindere a afacerilor. „Vom fi și în continuare alături de cei care aleg să investească acasă și să dezvolte economia locală”, a accentuat prim-ministrul.

Recent, autoritățile au semnat o rezoluție pentru un turism durabil în Moldova, care să sprijine dezvoltarea regională integrată a sectorului și să sporească eforturile de stimulare a investițiilor, lansarea de noi afaceri, diversificarea produselor turistice și promovarea regiunilor frumoase din țară.

Generația Z, mai mult decât niște stereotipuri. Cine sunt și ce fac tinerii din ziua de azi

Când vorbim despre Generația Z, gândurile noastre se îndreaptă spre o serie de preocupări și stereotipuri legate de tinerii din ziua de azi. Smartphone-urile, rețelele sociale, anxietatea, și schimbările climatice sunt doar câteva dintre subiectele care par să definească experiența lor, scrie tvrmoldova.md.

Realitatea este însă nuanțată, iar uneori teribil de diferită față de ceea ce știm până acum, în multe privințe. Zoomerii sunt departe de a fi condamnați și se descurcă surprinzător de bine. La nivel global, aproximativ 2 miliarde de oameni s-au născut între 1997 și 2012 și, prin urmare, fac parte din „Generația Z”, arată jurnaliștii de la The Economist.

Este important să recunoaștem faptul că mare parte dintre cei cu vârste cuprinse 12 și 27 de ani din întreaga lume trăiesc în economii emergente. Acești tineri beneficiază de creșterea și răspândirea tehnologiei într-un mod care îi depășește adesea pe părinții lor. Sunt mai bogați, mai sănătoși și mai educați, și sunt optimiști în privința viitorului lor și al comunităților lor.

Cu toate acestea, există și aspecte mai puțin optimiste. În China, de exemplu, incertitudinea economică și presiunea asupra sistemului de învățământ superior au creat îngrijorări cu privire la viitorul tinerilor.

Preocupările tinerilor din ziua de azi

În pofida acestor provocări, Generația Z în lumea bogată se descurcă surprinzător de bine în ceea ce privește piața muncii. Generația Z nu doar că are locuri de muncă, dar se remarcă și în domeniul profesional. Abilitățile lor antreprenoriale și dorința de a urmări cariere în domenii precum știința, ingineria și medicina îi fac pe mulți dintre ei să fie prețuiți în economiile actuale.

În plus, salariile lor cresc într-un ritm mai rapid decât al predecesorilor lor, iar rata șomajului este la un minim istoric. Cu toate acestea, există și provocări evidente. Preocupările legate de schimbările climatice și impactul social al tehnologiei sunt doar două aspecte ale unei realități complexe cu care se confruntă Generația Z.

Anxietatea și depresia sunt în creștere în rândul tinerilor, iar impactul rețelelor sociale asupra sănătățîi mintale este subiectul unor dezbateri aprinse.

Cu toate acestea, există semne încurajatoare că tinerii din Generația Z încep să își regândească utilizarea rețelelor sociale și să își pună sănătatea mentală pe primul plan. În plus, angajamentul lor față de problemele sociale și politice arată că sunt gata să facă schimbări în lumea lor.

Generația Z este mult mai mult decât o simplă poveste despre smartphone-uri și anxietate. Sunt tineri înzestrați cu o serie de abilități și pasiuni care îi pregătesc să modeleze societatea într-un mod unic și neobișnuit. Este important să recunoaștem atât provocările, cât și succesele lor și să lucrăm împreună pentru a le oferi suportul și resursele de care au nevoie pentru a prospera în lumea modernă.

Incident în România. Un cortegiu funerar a fost fugărit de un urs. A fost la un pas să se transforme într-o tragedie colectivă

Un cortegiu funerar a fost fugărit de un urs. Incidentul a avut loc în localitatea Bordoșiu, județul Mureș. Evenimentul a fost la un pas să se transforme într-o tragedie colectivă, după ce un urs a gonit spre oameni.

Mai mult de 70 de persoane participau la înmormântarea din județul Mușreș, moment în care un urs s-a apropiat de acestea și a început să îi fugărească. Speriați de apariția animalului, localnicii, care nici nu știau că animalul a coborât din pădure, au fugit de la înmormântare.

„Caii au simţit. Am auzit ho, ho, ho. Zic că ăsta e ursul şi chiar ursul a fost”, povesteşte un bărbat. „Cum am mers cu mortul, a venit ursul. Cred că dacă eram mai puţini, intra în noi”, a spus un localnic care a participat la înmormântare, potrivit Observator.

Îngroziți de frică, cei prezenți la înmormântare au început să facă zgomot pentru a speria ursul, dar acesta s-a apropiat și mai mult, determinându-i să fugă. Cu toate acestea, ursul a renunțat și s-a întors în pădure. Familia a reluat ceremonia funerală imediat ce ursul s-a îndepărtat.

În ultimele zile tot mai mulți urși au fost surprinși în apropierea unor localități din țară. Pe 17 aprilie, un urs a fost văzut la Tâncăbești, județul Ilfov. Animalul sălbatic a tăiat calea unui șofer, iar acesta a sunat la 112 pentru a cere ajutorul poliției. La fața locului s-au dus jandarmii și pădurarii.

La finalul săptămânii trecute, un alt urs a ajuns în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs și să nu îi dea de mâncare. „Tocmai ne-a sărit în fața mașinii un urs, la pădurea Ciolpani“, a scris o femeie sâmbătă pe Facebook.

A fost constituită o celulă de criză la nivelul Inspectoratului pentru Situații de Urgență, iar jandarmii au plecat în căutarea animalului.

Video! Un șofer din Fălești, în stare de ebrietate la volan, a tamponat două mașini de poliție
Articolul anterior
Profesorul Stanislav Groppa: ,,Nu este cazul să ne relaxăm, pandemia nu s-a finalizat”
Articolul următor