Ca la orice sărbătoare mare, de Paște, creștinii respectă cu sfințenie o serie de tradiții și ritualuri moștenite din bătrâni. Se spune că în noaptea de Înviere porțile cerurilor se deschid, iar cei care își pun dorințe, le vor vedea împlinite. În Moldova există o serie de tradiții și obiceiuri de Paște care nu sunt legate numai de gospodărie, însemnând curăţenia şi pregătirea mesei îmbelşugate cu preparate din miel, ouă roşii, pască şi cozonac.
Totuși, dimineața de Paște începe cu un ritual sfânt, la care participă întreaga familie, de la mic la mare.
Spălatul pe faţă cu ou roşu şi busuioc
Apa se pune într-un lighean, cu un ou roșu și unul alb, busuioc și un bănuț ca să ai noroc, săă fii sănător și ocrotit de rele tot anul. Ritual se mai păstrează în zilele noastre, fiind întâlnit întâlnit chiar şi la persoane care locuiesc la oraş, nu doar în la ţară. Oul alb din apa pentru spălat simbolizează curăţenia sufletului, oul roşu are legătură cu roşeaţa din obraji care înseamnă sănătate, iar bănuţul aduce belşug şi noroc. De aceea, după spălare, cojile de ouă nu se aruncă, ci duse într-o altă apă ca să curgă, să ajungă la blajini, la morţi.
Care este ordinea ciocnirii ouălor de Paşte?
Iar despre cei care ciocnesc ouă în zilele de Paști se spune că se vor întâlni pe lumea cealaltă.
În ziua de Paşte, dacă se respectă tradiţia, ciocnitul ouălor se face de la cel mai în vârstă către cel mai tânăr (de regulă cel mai în vârstă este primul care loveşte oul). Mai întâi ciocnesc soţii între ei, apoi copiii cu părinţii, după care părinţii cu celelalte rude, prietenii sau vecinii invitaţi la masă. În unele zone există obiceiul unei competiţii a ouălor, cine reuşeşte să spargă mai multe.
În multe zone rurale ale ţării cojile ouălor înroşite sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi livezilor sau se pun la hrana animalelor.
De ce sărbătorim Paştele la altă dată în fiecare an?
De la an la an data sărbătorii Paștelui este diferită, iar acest lucru îşi are originea acum aproape 1800 de ani. În anul 325, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea s-a stabilit că Paştele va fi sărbătorit întodeauna, în baza unui calcul făcut de Patriarhia din Alexandria, în prima duminică cu Lună plină de după echinocţiul de primăvară. A fost vorba de coroborarea calendarului solar, în funcţie de care este stabilit echinocţiul de primăvară, cu cel lunar, stabilit în funcţie de fazele lunii.
Totododată, dacă data Paştelui, calculată după prima regulă, cădea în aceeaşi zi cu Paştele evreiesc, atunci Paştele creştinilor trebuia amânat cu o săptămână.
După introducerea calendarului gregorian, în 1582, Răsăritul şi Apusul n-au mai serbat Paştele la aceeaşi dată decât din întâmplare. Catolicii calculează data Paştelui după o formulă de calcul a Lunii pline de după echinocţiul de primăvară, în timp ce ortodocşii calculează în funcţie de Luna plină astronomică.
Toate bisericile ortodoxe sărbătoresc Paştele după calendarul iulian
Prin decizia luată la Constantinopol, în 1924, toate Bisericile Ortodoxe trebuiau să se adapteze la calendarul gregorian. Nu toate au acceptat, astfel că Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă păstrează calendarul neîndreptat.
Ulterior, pentru a menţine o unitate ortodoxă în serbarea Paştelui, în 1927 s-a decis ca toate bisericile ortodoxe să sărbătorească Paştele după calendarul iulian.
