Sunt refugiaţi care zile la rând au încercat să ţină piept invadatorilor ruşi în ţara lor, însă n-au mai rezistat când casele lor au devenit ţinta rachetelor armatei invadatoare. Cândva în această clădire oamenii veneau să privească filme, să ia masa sau să se distreze. Dar deja de un deceniu uşile acesteia au fost închise pentru vizitatori, iar locaţia a rămas pustie. De ieri însă, clădirea s-a transformat într-o casă primitoare de oaspeţi. Sunt mame cu copii veniţi din Ucraina şi zeci de voluntari care le sar în ajutor.
RĂU VALENTINA, şef interimar, Direcţia Învăţământ, Chişinău: „Aici în 24 de ore au fost create condiţii cu ajutorul volunarilor, au fost vopsiţi pereţii, a fost adoptat la condiţii normale. La fel timp de 24 de ore au fost conectată la caldură, la internet la apă şi azi vor funcţiona duşurile.”
Zece ani în urmă în această încăpere era un restaurant în care se serveau bucate alese. În aceste zile a fost dat praful la o parte, au fost amenajate saltele, iar sala s-a transformat într-un dormitor călduros pentru peste 100 de ucraineni care s-au refugiat aici.
Lidia Slutina, cu fiica şi cu cele două nepoate ale sale. Sunt din Micolaev, oraş din sudul Ucrainei, situat la o depărtare de peste 100 de kilometri de oraşul Odesa. Chiar în timp ce discuta cu noi, a fost informată prin telefon că în oraş au pornit din nou sirenele, care le dau de ştire oamenilor că trebuie să se adăpostească urgent în locuri sigure.
Refugiatele povestesc că de o săptămâna viaţa li s-a transformat într-un adevărat coşmar. De când a început atacul asupra oraşului Micolaev au trăit doar în subsolul casei.
ANA BABENCO, refugiată: „Ne este frică de avioanele de luptă. Deasupra noastră a zburat un avion, apoi a fost doborât provocând o avalanşă de pietre care cădeau peste noi în timp ce ne ascundeam în subsol. Ne acopeream cu saltele, plângeam, ne rugam. Un desant rus a coborât chiar lângă casa noastră care este în apropierea pădurii. Ne era frică să ieşim în stradă pentru că (n.r. militarii ruşi) ucid oamenii paşnici. Nu este vorba de niciun ajutor sau de pace. E iadul adevărat.”
LIDIA SLITINA, refugiată: „Foc de arme, bat fară milă, violează fetele, i-au păsarile din curte pentru a se hrăni, ne distrug de tot.” Reportaj integral pe www.tvrmoldova.md.