Nicolae Dabija a decedat, fiind răpus de infecția Covid-19. În unul din ultimele sale interviuri, cunoscutul poet, eseist prozator și publicist Nicolae Dabija a afirmat că anul 2020 nu a semănat cu nici unul de până acum.
”Lumea a rămas aceeași, doar oamenii au devenit alții, pe unde – mai buni, pe unde – mai răi. În același timp, fiecare dintre noi a descoperit în parte ce dar divin este comunicarea cu semenii. Mai ales pentru un om de creație, a spus scriitorul”, conform Moldpres.
Solicitat de agenție, Nicolae Dabija a menționat că pentru el anul care a trecut a fost mai trist decât alți ani, dar și mai încărcat de realizări.
”În zilele lui mi-au fost editate 30 de volume, o adevărată bibliotecă – pe lângă cele 27 de titluri tipărite la Editura „Tipo Moldova” din Iași, care includ opera publicistică, mi-a mai apărut un volum de nuvele „Prima dragoste e totdeauna ultima”, o culegere de poezii, desene și aforisme, intitulată „Mulțumesc că te iubesc” la Editura „Bestseller” și o monografie biobibliografică, elaborată de lucrătorii științifici Lidia Kulicovski și Claudia Tricolici de la Biblioteca Municipală „B.P.Hașdeu” din Chișinău,” a precizat poetul, publicistul și prozatorul .
Totodată, scriitorul a mai participat la trei mari Festivaluri Internaționale de Poezie, cele de Seul (Coreea de Sud), unde i s-a acordat Marele Premiu, Shanghai (China) și Como (Italia), care s-au desfășurat în acest an on-line cu la fel de mulți participanți ca și-n anii precedenți.
”Este un semn că viața literară chiar și-n aceste condiții se mișcă înainte. Nouă dintre poemele mele în traducere engleză și chineză au fost inserate în Antologia Universală a Poeziei de Azi (Universal Poetri From Today), o carte monumentală de circa 900 de pagini, care a apărut în aceste zile în China (alcătuitori –Zhao Lihong și Ion Deaconescu). O altă antologie de peste o mie de pagini – Antologia Poeziei Mondiale de Azi – cu creații ale celor mai importanți poeți de pe toate meridianele a fost editată în limba sârbă în Muntenegru. Un detaliu important pentru mine e acela că ea are ca epigraf distihul „Doru-mi-i de Dumneavoastră / ca unui zid de o fereastră”, care îmi aparține și care deschide culegerea. Tot în 2020, la Editura „Tibiscus” din Serbia, a văzut lumina tiparului o „panoramă a celor mai frumoase poezii românești”, intitulată „Și ce ușoare-s lanțurile grele…” Editorul volumului, poetul Vasile Barbu, menționează în prefața cărții: „Titlul volumului este preluat din poemul „Psalm”, autor Nicolae Dabija”. Mă bucur că unul dintre versurile mele a putut servi drept titlu pentru un florilegiu excepțional al liricii românești din ultimele două secole, care cuprinde peste o sută de autori, de la Nichifor Crainic la Radu Gyr și de la Adrian Păunescu la Grigore Vieru. În anul care a început aștept să revenim cu toții la firescul de care ni-i dor, a subliniat academicianul Nicola Dabija.
Scriitorul Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948 în satul Codreni, raionul Cimișlia. În 1972 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. În 1975 a debutat cu volumul de versuri „Ochiul al treilea”, urmat de cărțile de poezie „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă sub cămașă”, ”Lacrima care vede”, ”Oul de piatră”, ”Cerul lăuntric”, ”Tăceri asurzitoare”, „Mierla domesticită”, „Fotograful de fulgere”, „Maraton printre gloanțe”, „Psalmi de dragoste” ș.a.
Este membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere (L’Académie Européenne des Sciences, des Arts et des Lettres – ALESAL) cu sediul la Paris, laureat al Premiului Național.
