Papa Francisc a murit luni, în a doua zi de Paşte, la vârsta de 88 de ani, după ce a apărut de Paşte în balconul de la Paţa Sfântul Petru, relatează AFP. Duminică, de Paşte, el a apărut la balconul Bazilicii Sf. Petru, la binecuvântarea ”Urbi et Orbi”, pe care a ţinut s-o spună cu o voce foarte slabă.
Papa, născut la 17 decembrie 1936, a fost ales la 13 martie 2013 în urma demisiei-surpriză a lui Benedict al XVi-lea şi s-a dedicat pontificatului din prima şi până în ultima clipă.
În februarie 2025 şi-a amânat iar şi iar internarea la spital din cauza acestei ”bronşite”, care nu mai trecea.
După ce a fost internat la Spitalul Gemelli, la Roma, la 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiţilor, a fost diagnosticat cu o pneumonie la amblii plămâni care-i provoca insuficienţe respiratorii.
Situaţia părea să se îmbunătăţească treptat, până la o criză respiratorie, într-o vinere, la 28 februarie, care a fost confirmată la 3 martie, şi anume ”două episoade de insuficienţă respiratorie acută cauzată de o acumulare importantă de mucus endobronhic şi de un bronhospasm consecutiv”, potrivit Vatocanului.
Acest lucru a impus ”două bronhioscopii din necesitatea de a aspira secreţiile abundente”.
Potrivit Vaticanului, Papa a rămas ”treaz” şi a ”cooperat” în timpul procedurii.
Dintre cele trei probleme de sănătate pe care le avea, problema respiratorie şi pulmonară l-a răpus pe acest bărbat mai degrabă robust şi foarte voluntar.
Această fragilitate îl afecta pe acest workaholic de trei ierni. Ea l-a oprit definitiv după o uşoară îmbunătăţire, care i-a determinat pe medici să accepte externarea sa la 23 martie.
Această insuficienţă respiratorie cronică era veche. Lobul superior drept al plământului i-a dost extirpat pe când avea 21 de ani şi a fost internat de urgenţă la 29 martie 2023, tot la Spitalul Gemelli, cu ”dificultărţi de respiraţie”.
Era vorba despre o ”bronşită infecţioasă” care ”nu avea legătură cu covid-19”, o boală împotriva căreia a fost vaccinat de mai multe ori, dădea asigurări Vaticanul.
La sfârşitul lui 2023, Francisc îşi exprima dorinţa de a nu fi înmormântat în Bazilica Sf. Petru, ci în Bazilica romană Santa Maria Maggiore.
Ultimul dintre cei şapte papi înmormântaţi acolo este Clement al IX-lea, în 1669.
Un conclav care să-i alagă succesorul lui Francisc I se va deschide abea peste cel puţin două săptămâni.
Totul este prevăzut în cel mai mic detaliu pentru a asigura ”vacanţa” Scaunului Apostolic.
Anunţul morţii Papei îi eliberează de responsabilităţi pe toţi responsabilii principali.
În noiembrie 2024, Francisc a edicatt noi norme – foarte simplificate – cu privire la funeralii, suprimând de exemplu cele trei sicrie care se pun unul în altul, din chiparos, plumb şi stejar.
El a ales un sicriu simplu de zinc, pus într-unul de lemn, în care va fi expus în Bazilica Sf. Petru, aproape de pământ şi neînălţat.
Papa, plasat sub o observaţie medicală strictă, cu o sănătate rezistentă şi o energie nebună, suferea de alte două afecţiuni fizice.
El avea, pe de o parte probleme de ordin digestiv, care necesitau uneori amânarea unor întâlniri, dar într-o proporţie normală.
El a fost supus, însă, la 4 iulie 2021, unei intervenţii chirurgicale-surpriză, cu privire la o ”stenoză diverticulară simptomatică a colonului”, potrivit Vaticanului, când a fost internat timp de zece zile.
Papa a fost spitalizat din nou la 7 iunie 2023, cu o ”hernie intestinală” care a necesitat punerea unui ”proteze” interne în vederea evităii unei ”ocluzii”, potrivit Vaticanului.
Procedura s-a desfăşurat ”fără complicaţii”, porivit chirurgului său.
Vaticanul inaugura cu această ocazie un nou mod de comunicare, cerut de către Francisc, dându-le periodic medicilor cuvântul să vorbească despre starea sa de sănătate.
O sciatică cronică, legată de o problemă la coapsă care-l obosea mult, a provocat o inflamaţie la genunchi, în urma unei căderi şi unei fracturi de articulaţie.
Aceasta l-a pus în scaunul cu rotile la începutul lui 2022 pe un bărbat cu o voinţă de fier, un lucru pe care l-a trăit ca pe o ”umilire”, dar peste care a trecut rapid, mărturisea el.
Însă el nu a vrut niciodată să-şi ia concediu.
Singura odihnă a iezuitului de şcoală veche, care se trezea zilnic la ora 4.00 şi se culca la ora 22.00, era o scurtă siestă la începutul după-amiezii.
El îşi împărţea timpul între rugăciune, meditaţie, slujbă, reuniuni de lucru – avea reputaţia că stătea cu ochii pe tot ceea ce se petrecea la Vatican – şi întâlniri oficiale şi oficioase.
Sărea peste cititul dosarelor şi îi plăcea mai ales contactul personal, pentru a-şi face singur o părere. Dădea telefon direct atât în Vatican, cât şi în afară.
Francisc îşi evocă posteritatea în ultima autobiografie – intitulată ”Sper”, publicată la 15 ianuarie 2025.
”Biserica va merge înainte. În istoria sa, eu sunt doar o trecere”, scrie el.
Acest Papă care a lansat o reformă radicală a culturii clericale a Bisericii Catolice, şi-a exprimat în mai multe rânduri dorinţa de a demisiona în cazul incapacităţii de a guverna.
Moartea acestui lider religios cu 44 de milioane de abonaţi pe X lasă Biserica şi lumea şocate.
Această personalitate internaţională ieşită din comun, admirată şi criticată deopotrivă, respectată şi controversată, era de neevitat. El nu lăsa pe nimeni indiferent.
