Un om de știință de top din SUA susține că a descoperit dovezi ale existenței unei vieți de apoi, în urma studiilor care au implicat milioane de pacienți. Cu toții au avut experiențe apropiate de moarte, scrie adevarul.ro.
Potrivit doctorului Sam Parnia, profesor în cadrul Universității din New York, pacienții care sunt resuscitați după ce li se oprește inima povestesc frecvent că au retrăit „fiecare moment din viața lor”.
El susține că este deosebit de remarcabil faptul că aceștia își retrăiesc amintirile nu numai din propria lor perspectivă, ci și ca și cum ar privi prin ochii altor persoane.
Se crede că aceste fenomene, care au fost o sursă de fascinație atât pentru medici, cât și pentru public timp de zeci de ani, apar atunci când oamenii sunt „morți” clinic și este extrem de puțin probabil să supraviețuiască.
Dr. Parnia a realizat timp 30 de ani de cercetări care au implicat milioane de oameni pentru a evalua unde se termină viața și unde începe moartea.
„Multe milioane de oameni din întreaga lume au trecut prin această fază timpurie a morții și au fost readuși la viață. Am studiat acest lucru la multe mii de oameni folosind multe metode științifice diferite. În mod incredibil, [pacienții] raportează în mod constant că, deși din perspectivă exterioară se pare că nu există conștiință și că ar trebui să fie morți, în interior trec printr-o nouă experiență. Ei simt că propria lor conștiință, propria lor personalitate, devine brusc vastă și devine mai lucidă și mai ascuțită. Ei sunt capabili să adune informații despre ceea ce li se întâmplă, în timp ce medicii și asistentele încearcă să îi resusciteze”, susține dr. Parnia.
Ceea ce este cu adevărat remarcabil, susține cercetătorul, este că, în această stare, ei încep apoi „să retrăiască fiecare moment din viața lor, fiecare interacțiune pe care au avut-o cu alții – nu numai din propria lor perspectivă, ci și din experiența și perspectiva celeilalte persoane”.
„De exemplu, dacă au făcut ceva care a rănit pe cineva, retrăiesc exact aceeași durere pe care a avut-o cealaltă persoană. Dacă au făcut ceva care a provocat fericire în alte persoane, retrăiesc aceeași fericire”, afirmă cercetătorul.
Experiențele de a vedea și auzi lucruri în timp ce sunt în moarte clinică au o bază științifică.
Creierul încă mai funcționează, după ce inima s-a oprit
De ani de zile, studiile au arătat că creierul uman încă funcționează normal pentru o perioadă foarte scurtă de timp după ce inima se oprește, deși pare să își fi încetat activitatea la scanările regulate.
Cercetările au arătat, de asemenea, că, în timpul resuscitării, creierul încă mai poate avea explozii sporadice de activitate, chiar și după o oră fără oxigen.
Astfel de descoperiri au determinat unii medici să solicite o revizuire a practicii standard conform căreia oamenii ar trebui declarați morți după trei-cinci minute de privare a creierului de oxigen, deoarece acești pacienți ar putea, teoretic, să fie resuscitați.
„Nimic din toate acestea nu este așa cum ne așteptam să fie. Nu ar fi trebuit să fim capabili să inversăm moartea. Nu trebuia să investigăm ce se întâmplă dincolo de moarte. Noi doi nu ne putem aminti mai mult de o fracțiune din viața noastră, dacă ni s-ar cere. Și totuși, în moarte, e ca și cum tot ce a fost înregistrat în viață iese la iveală ca un aisberg. Brusc, îți evaluezi întreaga viață prin prisma moralității și a eticii”, spune dr. Parnia.
Oamenii au povestit pentru publicația citată despre experiențe extracorporale, cum ar fi „vederea unor lumini strălucitoare la capătul unui tunel sau întâlnirea cu rude decedate”.
Alții, între timp, și-au amintit, de asemenea, că au văzut „viață de apoi cerească”.
În timp ce încă se explorează dovezile că ceva se întâmplă în creier după moartea clinică, motivul exact pentru care atât de mulți oameni au experiențe similare rămâne un subiect de dispută între experți.
Unii teoretizează că, pe măsură ce creierul suferă aceste schimbări, „frânele” sistemului se eliberează, ceea ce deschide percepția noastră către „experiențe incredibil de lucide și vii ale amintirilor stocate din viața noastră”.
Totuși, aceasta este doar o teorie, iar alți experți o contestă.
