Cât de departe ajung picăturile generate de un simplu strănut?

Descoperire uluitoare făcută de oamenii de știință despre oamenii cu ochi albaștri. Această mutație genetică petrecută cu mult timp în urmă explică de ce numărul cel mai mare a posesorilor de ochi albastri sunt în Europa. Se pare că toți au același strămoș comun! Nu același lucru e valabil despre oamenii cu ochii verzi!

Nu este un secret pentru nimeni că ochii albaștri sunt mai rari decât cei căprui sau negri, dar oamenii de știință au făcut abia acum lumină asupra modului în care au apărut, de fapt, ochii albaștri.

Se pare că toți oamenii cu ochi albaștri împărtășesc același strămoș, dezvăluire care îi face pe oamenii cu această particularitate să se simtă inconfortabil când se întâlnesc cu „frați” lor ancestrali.

Oamenii de știință știau că ochii albaștri sunt dați de o genă recesivă, dar când au cercetat de unde provin exact aceste gene, un studiu a descoperit că toate pot fi urmărite până la o singură persoană.

Toți oamenii cu ochi albaștri au un strămoș unic

Știm că oamenii cu ochii albaștri sunt mult mai rari decât cei cu ochii căprui, doar între 8 și 10% din populația lumii având această caracteristică.

Oamenii de știință au dezvăluit că mutația genetică provine de la un om singular care a trăit între 6.000 și 10.000 de ani în urmă.

Cercetătorii au încercat să descopere ce a cauzat această schimbare studiind gena OCA2, care determină nivelul de pigment maro din ochiul uman, timp de mulți ani.

Cu toate acestea, s-a dovedit că mutația genetică care are ca rezultat ochi albaștri provine de la o genă complet diferită numită HERC2, care stopează complet gena OCA2 și „diluează” maroul în albastru.

Nu același lucru e valabil despre oamenii cu ochii verzi

De unde știu biologii că totul se leagă de un strămoș comun? Pentru că fiecare persoană cu ochi albaștri are aceeași mutație.

Deși mai sunt încă multe cercetări de făcut, se crede că mutația s-ar fi putut răspândi atunci când oamenii au migrat din Africa în Europa, ceea ce ar explica într-un fel de ce în principal oamenii de origine europeană par să aibă ochi albaștri.

Descoperirea a fost făcută de o echipă de cercetare de la Universitatea din Copenhaga, scrie kanald.ro, potrivit Lad Bible. Studiul a analizat, de asemenea, variația altor culori de ochi mai puțin obișnuite, cum ar fi verdele, ceea ce a dovedit și mai mult ideea că o singură persoană are originea genei cu ochi albaștri.

Autorul studiului, profesorul Hans Eiberg de la Departamentul de Medicină Celulară și Moleculară, a declarat pentru Science Daily: „Persoanele care au ochii verzi pot fi explicate prin faptul că au o cantitate redusă de melanină în iris, ceea ce este foarte diferit de cazul celor cu ochi albaștri.”

„Din aceasta, putem concluziona că toți indivizii cu ochi albaștri sunt legați de același strămoș. Toți au moștenit același comutator exact în același loc din ADN-ul lor”, a spus omul de știință.

Un expert în sănătate spune că oamenii care dorm în pat cu animalele de companie riscă să se îmbolnăvească.

Proprietarii animalelor de companie care dorm în pat cu acestea riscă să se îmbolnăvească din cauza microbilor care se află în părul sau pe pielea patrupedelor.

Inclusiv boala Lyme poate fi transmisă ușor de la animale la oameni, spun experții.

Profesorul Alejandra Perotti a avertizat că acarienii paraziți microscopici care trăiesc în foliculii de păr ai tuturor câinilor „pot fi dăunători pentru un proprietar imunocompromis”. De asemenea, acarienii pot provoca infecții la nivelul pielii sau al căilor respiratorii, ceea ce poate duce mai târziu la complicații severe.

„Dacă un proprietar de câine este imunocompromis sau are un sistem imunitar slab, chiar și temporar, atunci nu ar trebui să împartă patul cu un câine”, spune profesorul biolog, conform MailOnline.

n ciuda faptului că există „foarte puține cazuri documentate în care acarienii câinilor se mută la proprietarii lor”, profesorul Perotti spune că dacest risc există.

„Căpușele sunt vectori serioși ai bolii Lyme, cauzată de bacteria borrelia. Un proprietar de câine își poate scoate animalul la o plimbare plăcută într-un parc în care abundă căpușele, sau câinele vizitează locuri cu căpușe”, spune Perotti.

De asemenea, proprietarii de câini sunt îndemnați să nu împartă patul cu animalele lor de companie, din cauza riscului răspândirii unei „superbacterii netratabile”.

Gena mcr-1, despre care se crede că este transmisă de la animale la oameni, a dezvoltat o rezistență la anumite medicamente.

În condițiile în care infecțiile rezistente la medicamente ucid aproximativ 700.000 de persoane pe an în întreaga lume, ONU avertizează că, dacă nu se iau măsuri, această cifră ar putea crește la 10 milioane până în 2050.

Experții avertizează acum cu privire la riscul ca acest microb extrem de periculor care se află în intestinele animalelor să fie contactat de oameni.

Acest microb care a fost identificat pentru prima dată în China, în 2015, este eliminat prin fecale, ceea ce crește și mai tare riscul de răspândire. Câinele calcă cu lăbuțele în fecale sau miroase excrementele altor animale, apoi vine în casă și răspândește bacteria.

Un studiu realizat la Universitatea din Lisabona a constatat că, în gospodăriile în care câinii au avut infecții tisulare, gena era prezentă atât la câine, cât și la proprietar.

În cadrul studiului au fost prelevate probe fecale de la 126 de persoane sănătoase care locuiau cu 120 de pisici și câini. S-a constatat că opt câini și patru oameni care au participat la studiu găzduiau bacterii care includeau mcr-1.

Un studiu franco-canadian dezvăluie că aceste bacterii ar putea călători astfel pe distanțe foarte mari. Bacterii rezistente la antibiotice au fost descoperite chiar și în nori, călătorind cu vântul, uneori pe distanțe foarte mari, relevă un studiu franco-canadian, scrie AlephNews.

Bacteriile au fost transportate de vânt

„Aceste bacterii trăiesc de obicei pe frunze sau în sol ” , explică Florent Rossi, autorul principal al studiului, în timpul unui interviu telefonic pentru AFP vineri.

„Am descoperit că au fost duse de vânt în atmosferă și că pot călători pe distanțe lungi și chiar pot traversa globul la mare altitudine datorită norilor ” , adaugă el.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii de la Universitatea Laval din Quebec și de la Universitatea Clermont Auvergne au prelevat probe folosind „aspiratoare” de mare viteză din norii care se formează deasupra Puy de Dôme, un vulcan latent din centrul Franței, între septembrie 2019 și octombrie 2021. De la stația de cercetare atmosferică așezată la 1.465 de metri, oamenii de știință au analizat aceste probe pentru gene de rezistență la antibiotice. Drept urmare, norii au conținut între 330 și mai mult de 30.000 de bacterii pe mililitru de apă, pentru o medie de aproximativ 8.000 de bacterii pe mililitru. 29 de subtipuri de gene de rezistență la antibiotice au fost identificate în bacterii.

,,Nu trebuie să te temi când mergi în ploaie”

Odată cu utilizarea pe scară largă a antibioticelor în îngrijirea sănătății, dar și în agricultură, acest tip de tulpină reprezintă o „provocare majoră pentru sănătate la scară globală” , indică studiul. În mai multe rânduri, autoritățile mondiale din domeniul sănătății au evidențiat riscurile asociate acestor bacterii, care fac ca tratamentul anumitor infecții să fie din ce în ce mai complex.

Totuși, studiul nu oferă concluzii cu privire la efectele potențiale asupra sănătății ale răspândirii prin aer a bacteriilor purtătoare de gene de rezistență la antibiotice, estimând că doar 5-50% dintre aceste organisme ar putea fi vii și potențial active.

„Atmosfera este foarte dură pentru bacterii, iar majoritatea celor pe care le-am găsit au fost bacterii de mediu” , mai puțin probabil să fie dăunătoare oamenilor, spune Florent Rossi. „Deci nu trebuie să ne fie frică atunci când mergem în ploaie” , adaugă în mod ironic cercetătorul că „nu știm dacă aceste gene pot fi transmise altor bacterii” .

Monitorizarea aprofundată a atmosferei ar putea, totuși, să facă posibilă localizarea regiunii de unde provin aceste bacterii și astfel „să limiteze dispersia lor” , sugerează cercetătorul, luând exemplul analizelor apelor uzate menite să detecteze prezența COVID-19 și a altor agenți patogeni. Studiul a fost publicat în numărul din martie al revistei Science of The Total Environment .