Un medic din prima linie de la Spitalul Clinic din Bălți a decis să povestească într-o postare pe Facebook, despre suferința bolnavilor de Covid-19. Medicul se arată uimit că unii cetățeni sunt iresponsabili, dar și faptul că neagă existența virusului. Dumitru Dubinceac-Muler mărturisește că, de la începutul pandemiei, a văzut zeci de decese din cauza noului coronavirus, iar pacienții care ajung în secția reanimare trec prin chinuri groaznice.
,,Cum moare un pacient cu covid.
Din păcate, în ultimele săptămâni, cazurile de infecție cu coronavirus au devenit din ce în ce mai multe, există mai puține locuri în spitale, iar atitudinea oamenilor față de pandemie devine din ce în ce mai indiferentă.
În timpul activității mele cu pacienții infectați în terapie intensivă, a trebuit să văd zeci, dacă nu sute, de decese. Din păcate, este imposibil să-i conduc pe „cei care nu cred în covid” în infernul în care colegii mei luptă pentru viața oamenilor în fiecare zi. Sunt sigur că o zi a unei astfel de „excursii” i-ar face chiar și pe cei mai înrăiți sceptici să creadă în covid.
Dar, din păcate, acest lucru nu se poate face din motive de etică și siguranță. Cu toate acestea, pot împărtăși informații despre ceea ce se întâmplă pacienților cu coronavirus, a căror boală este severă și extrem de severă.
Vă pot spune cum, împreună cu medicii, luptă pentru viața lor și, din păcate, nu câștigă întotdeauna această bătălie. Poate că după citirea acestui articol, unii își vor reconsidera atitudinea față de purtarea măștilor, distanța socială și „formele severe de răceală comună” (așa numesc mulți coronavirusul).
Pentru început: cine intră în terapie intensivă? Nu toți, sau mai bine zis de departe nu toți. Primele simptome pe care le simte un pacient cu coronavirus sunt slăbiciune severă, durere în tot corpul, uneori tuse uscată și o creștere a temperaturii la 37-40 de grade (la toți este diferit). În același timp, la 2-3 zile de la apariția simptomelor, o persoană poate prezenta dificultăți de respirație de severitate diferită. În cazul în care dificultățile de respirație sunt ușoare, pacientul este plasat într-un compartiment obișnuit și, dacă este necesar, i se administrează o mască de oxigen, în urma căreia îi devine mai ușor să respire.
Dacă respirația devine scurtă și se agravează, pacientul este transferat la terapie intensivă.
Ce este lipsa de aer? Ridicați-vă chiar acum și faceți 10 flotări sau alergați o cursă ușoară de 100 de metri sau urcați rapid scările până la etajul 4-5. Simțiți acum dificultăți ușoare de respirație. Acum aleargă la viteza maximă de 300 de metri sau urcă la etajul 9 făcând jogging. Acum aveți dificultăți severe de respirație.
Cum te simți? Așa pacientul respiră, intrând în secția de terapie intensivă Covid. Acest lucru se datorează faptului că, pe fundalul unei infecții cu coronavirus, plămânii sunt afectați. Țesutul pulmonar se umflă, iar vasele care trec prin plămâni sunt înfundate cu mici cheaguri de sânge. Ca urmare, persoana respira, dar oxigenul nu pătrunde în corpul său prin plămânii afectați, adică pacientul începe să se sufoce.
Și așa, gâfâind pentru respirație, o persoană ajunge pe pat în terapie intensivă. Primul lucru pe care îl fac medicii este să așeze pacientul pe burtă și să-i îmbrace o mască obișnuită de oxigen. Fără a intra în detalii de anatomie și fiziologie, voi spune că în poziția dată, aportul de sânge și ventilația plămânilor se îmbunătățesc, drept urmare saturația (concentrația de oxigen din sânge) poate crește, adică, devine mai ușor pentru o persoană să respire. Dar nu întotdeauna, nu pentru toată lumea și nu pentru mult timp.
Dacă după câteva minute / ore medicul vede că starea pacientului nu se îmbunătățește și continuă să se sufoce, este transferat pe o mască CPAP (sipap). Ce este: o mască specială se aplică pe fața pacientului, care aderă strâns la piele, acoperind nasul și gura pacientului. Masca este conectată la o mașină care, sub presiune, „suflă” aer oxigenat în plămânii pacientului. În același timp, pacientul este încă conștient și nu experimentează cele mai plăcute senzații.
Ce senzații? Într-o mașină care circulă cu o viteză de aproximativ 100 km / h, scoateți capul pe fereastră, cu fața în față și încercați să respirați. Sau mai ușor: luați un uscător de păr, porniți-l la setarea maximă, îndreptați-l spre față de la o distanță de 20 cm și respirați. Așa respiră pacienții cu CPAP. Această mască este strâns atașată de capul pacientului și trebuie să stea cu ea câteva ore pe zi, dar mai des zile întregi și, uneori, săptămâni. În tot acest timp, pacienții sunt conștienți, iar medicii le explică că, deși este dificil, trebuie să încerce să respire prin această mască, deoarece aceasta este singura șansă de viață pentru ei.
Pacienții plâng, le este greu, doare, dar vor să trăiască și, prin urmare, să încerce. Încearcă să respire, se răsucesc în mod regulat pe stomac, pe o parte, apoi pe cealaltă, urmând toate instrucțiunile medicilor. În același timp, ei continuă să ia o cantitate imensă de antibiotice, antispastice, hormoni și alte medicamente necesare pentru tratarea pneumoniei și a altor complicații ale infecției cu coronavirus.
În această stare, pacientul poate petrece o zi, o săptămână sau chiar mai mult. Dacă aveți noroc și corpul va răspunde la tratament, după un anumit timp plămânii vor începe să se recupereze, masca CPAP va fi îndepărtată și tratamentul va continua. Dar nu toată lumea este atât de norocoasă, nu toată lumea. Foarte des, chiar și în poziția „pe abdomen”, chiar și cu o mască CPAP, chiar și cu prescripția celor mai bune antibiotice și alte medicamente, pacientul nu se îmbunătățește. El continuă să se sufoce, în timp ce frecvența respiratorie poate ajunge la 30 sau mai mult pe minut (încercați ce simțiți că inspirați și expirați la fiecare 1,5 – 2 secunde).
Nu uitați că în tot acest timp (ore, zile) pacientul se simte ca și cum ar fi fugit pe scări până la etajul 9 într-un minut. Îi spune medicului că îi este greu să respire, că se sufocă, că îi este frică să moară și că vrea să trăiască. În acest stadiu (și uneori chiar mai devreme), medicul nu are de ales decât să conecteze pacientul la un ventilator (ventilație artificială pulmonară).
Cum se întâmplă: pacientul este pus într-o stare similară cu anestezia în timpul unei operații: adoarme și nu mai simte durere sau alte senzații. După aceea, un tub de plastic este introdus în gât (traheea), care este conectat la dispozitiv și prin care dispozitivul ventilează plămânii (adică respiră pentru pacient). În același timp, începe cea mai dificilă perioadă pentru personalul medical: un pacient cu ventilație mecanică este rotit de mai multe ori pe zi de la spate la stomac, de la stomac la lateral, apoi înapoi în spate și pe unul nou. În același timp, unii pacienți (mai mult de jumătate sau chiar 2/3) cântăresc peste 100 kg (și au fost atât 150, cât și 200 kg).
Și sunt întorși nu de oameni special pregătiți, puternici din punct de vedere fizic, ci de asistenți medicali, medici, infirmieri.
Da, da, femeile întorc pacienții de 100 de kilograme și un pacient trebuie să fie întors de 4-5 ori pe zi, iar acești pacienți în unitatea de terapie intensivă sunt de obicei în număr de la 2 la 5-6, uneori mai mulți.
Dacă un pacient intubat este norocos, corpul său va răspunde la tratament și plămânii vor începe să se refacă, după câteva zile va fi deconectat de la ventilator și pus din nou pe o mască CPAP, apoi pe o mască obișnuită. În același timp, este posibil ca pacientul să se înrăutățească din nou și să fie din nou conectat la ventilator, după care totul va începe din nou.
Dar există un alt scenariu: în ciuda tratamentului, în ciuda eforturilor medicilor, în ciuda CPAP și a ventilației mecanice, starea pacientului continuă să se deterioreze, leziunile pulmonare progresează, saturația de oxigen continuă să cadă și să cadă și să cadă. Și nu se poate face nimic.
Momentul „pozitiv” (nu este cuvântul potrivit, deloc, dar nu mai găsesc altul) moment în toate acestea este doar faptul că pacientul se află într-un somn indus de droguri, nu simte dificultăți de respirație insuportabile și nu simte nimic, nu suferă. Dorm și nu înțelege că moare. Și el moare. Din cauza lipsei de oxigen, celulele creierului mor în primul rând, apoi alte organe eșuează și, în cele din urmă, inima se oprește și nu mai este posibil să o „pornim” nici măcar în timpul resuscitării. Omul a murit, pentru el suferința s-a sfârșit.
Și pentru medicul de gardă, vine unul dintre cele mai dificile (după părerea mea) momente: ridică telefonul, formează numărul înregistrat în istorie și … -Bună, medicul de la secția de terapie intensivă vă sună în legătură cu pacientul *******? Din păcate, trebuie să raportez că mama ta (tatăl tău, bunica ta, bunicul tău, sora ta, fratele tău, fiul tău, fiica ta) a murit … Cum reacționează oamenii la un astfel de apel? Nu voi spune, vă dați seama și singuri. Și medicul își îmbracă din nou un costum și se duce la următorul pacient, să lupte pentru viața viitoare, realizând că nu toată lumea va câștiga această bătălie”.
