Floarea de salcâm tratează candidoza vaginală

Floarea de salcâm a fost apreciată întotdeauna pentru proprietăţile ei terapeutice şi beneficiile pentru sănătate. Aceasta posedă efect antifungic, anti-inflamator, antimicrobian şi este utilă pentru înlăturarea proceselor inflamatoare de la nivelul căilor bucale, respiratorii, în tratamentul bolilor de stomac. Floarea de salcâm are şi efect anticandidozic, comparabil cu cel al unor medicamente antimicotice, arată cercetările.

separator
zzzzfloarea-de-salcam-frumos-mirositoare_3e695b56e9eaef

Iată cum poate fi utilizată floarea de salcâm:

Combaterea tusei şi răcelii

Floarea de salcâm este benefică în tratarea răcelii, ameliorarea gâtului inflamat şi combaterea tusei. Un ceai din floare de salcâm va calma laringele, graţie efectului său antimicrobian şi antiinflamator.

Floarea de salcâm ajută în boli de stomac

Ceaiul din floare de salcâm ajută în caz de arsuri şi dureri gastrice, având efect antiacid (scade aciditatea stomacului), emolient asupra mucoasei stomacului (combate uscăciunea mucoasei, produce mucus), antispastic (relaxează musculatura gastrică şi intestinală) şi antiseptic. Floarea de salcâm uşurează sindromul colonului iritabil, tratează constipaţia, crampele intestinale, ulcerul stomacal.

acacia_flower_whole

Combate anxietatea şi insomnia

Floarea de salcâm este folosită în medicina naturistă pentru a trata herpesul şi insomnia. Datorită aromei ei inconfundabile şi uleiurilor volatile pe care le conţine, aceasta manifestă efect uşor sedativ asupra sistemului nervos, reduce anxietatea. Aromaterapia cu flori de salcâm, amplasarea florilor în camera unde dormim, îmbunătăţeşte somnul.

Reţete naturiste
1.  Macerare la rece – două linguri de plantă pisată se macerează pe noapte într-un pahar cu apă călduţă, apoi se filtrează.

2.  Flori proaspete amestecate cu miere – o lingură de flori de salcâm, tocate mărunt, se amestecă cu 2 linguri de miere. Se pune compoziţia într-un borcan cu capac. Peste trei săptămâni, se consumă câte 1-2 linguriţe, de 3-4 ori pe zi în caz de febră, răceală, tuse, combaterea anxietăţii.

3.  Infuzie din flori de salcâm – se obține din 1-2 lingurițe de flori uscate la 250 ml de apă fierbinte. Se acoperă timp de 5-10 minute, se strecoară şi se bea lichidul. Este recomandată în caz de gastrită hiperacidă, ulcer gastric și duodenal, colici intestinale, colon iritabil.

vvvflori_salcam_3

Mierea de salcâm

Mierea de salcâm este un îndulcitor natural, bogat în fructoză, dispune de proprietăţi dezinfectante, antibacteriene şi antioxidante. Înlătură durerea şi inflamaţia de la nivelul gâtului, tratează gingivita. Este utilă în caz de acnee, prin aplicare topică, ca şi infuzia din floare de salcâm.

miere_poliflora

Remediu împotriva constipaţiei

Prepară o pastă din floare de salcâm – 10 linguri de floare de salcâm uscată se macină bine şi se amestecă cu cinci linguriţe de miere până se obţine o pastă, se ia în fiecare dimineaţă câte o lingură înainte de micul dejun, pentru efect laxativ.

xxxxflori-de-salcam-1

Tratamentul candidozei vaginale cu floare de salcâm

Datorită proprietăţilor sale antimicotice, floarea de salcâm ar putea fi utilă în combaterea candidozei vaginale la femei.

Un studiu iranian efectuat în 2013 a determinat că eficienţa antimicrobiană a extractului de flori de salcâm este comparabilă cu cea a nistatinei, preparat cu acţiune antimicotică. Cercetătorii studiului şi-au propus ulterior să izoleze componentele active ale florii de salcâm şi să le aplice în tratamentul candidozei. Foloseşte infuzia concentrată de flori de salcâm pentru irigaţii externe.

Efecte secundare: floarea de salcâm poate cauza reacţii alergice, cutanate, rinită, conjunctivită sau declanşarea crizelor de astm bronşic la persoanele sensibilizate. De asemenea, femeile însărcinate ar trebui să consulte medicul înainte de a folosi ceaiul din floare de salcâm.

Sfaturi pentru recoltarea florii de salcâm

Culege floarea de salcâm după ce s-a uscat în urma unei ploiţe bune şi pune-o la uscat într-o încăpere luminată şi ventilată. De asemenea, poţi aduna florile de salcâm, după care le înveleşti într-o pungă de hârtie şi le bagi la congelator, se vor păstra proaspete foarte mult timp şi le vei putea folosi cu încredere.

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.

Cercetătorii afirmă că au descoperit o nouă injecţie ce poate eradica tumorile
Articolul anterior
Diana Brescan s-a măritat! Poze de la nuntă
Articolul următor