Toate organismele vii utilizează oxigenul în metabolizarea nutrienților pentru producția energiei necesare supraviețuirii, drept pentru care el este considerat o componentă vitală. Oxigenul mediază reacțiile chimice care metabolizează grăsimile, proteinele și carbohidrații pentru a produce energ
ie.Cu toate acestea, oxigenul are și o latură „întunecată”, un vârf ascuns și suficient de ascuțit astfel încât reversul medaliei să iasă la lumină. Deși oxigenul molecular este indispensabil pentru viață, el are un efect negativ, cunoscut ca toxicitatea oxigenului determinată de formarea unor specii moleculare reactive. Oxigenul este un atom extrem de reactiv fiind capabil să devină parte din categoria moleculelor, cu potențial distructiv, numite radicali liberi.
Expunerea la oxigen (oxidarea) poate „rupe” atomii astfel încât ajung să aibă electroni neîmperecheați, ajungând astfel să fie într-o continuă vânătoare de electroni pentru a-și stabiliza amalgamul propriilor atomi. Aceștia sunt de fapt radicalii liberi. Furând electronii altor celule, acestea ajung radicali liberi pentru că acum și ele la rândul lor au electroni neîmperecheați. Astfel este creată o reacție în lanț.
Rareori este o idee bună să „te joci” cu structura unei celule, jocul devenind noduros în momentul în care acea celulă are AND (Acid DezoxiriboNucleic). Stresul oxidativ a fost corelat cu boli serioase precum cancerul, diabet, fibromalgie, boli ale inimii, boala Parkinson, declin cognitiv, afecțiuni oftalmologice, boli autoimmune ș.a m d.
Din acest moment intră în peisaj antioxidanții. Aceștia sunt chimicale (naturale sau sintetizate de către om) care pot preveni sau încetini distrugerea celulelor. Un antioxidant nu este în sine o substanță ci este de fapt un comportament. Orice compus chimic care poate dona electroni pentru a contracara acțiunile distructive ale radicaliilor liberi are proprietăți antioxidante. Antioxidanții naturali pot fi găsiți în principal în fructe și legume, plante marine și în anumite viețuitoare acvatice care consumă plante marine.
Există mii de antioxidanți însă cei mai cunoscuți sunt vitaminele A, C, E, beta-carotenul si licopenul. Aceștia mai pot fi găsiți și sub formă de suplimente alimentare. Antioxidanții sunt considerați prima linie de apărare a organismului împotriva efectelor nocive ale radicaliilor liberi. Ei pot „dona” electroni radicaliilor liberi astfel încât aceștia nu mai au nevoie să-i fure de la celulele sănătoase, moment în care radicali devin inerți. Totuși, așa cum oxigenul are o componentă întunecată așa au și radicalii liberi au o component luminoasă. Efectul lor distructiv asupra celulelor corpului este la fel de eficace și în distrugerea bacteriilor periculoase și chiar a celulelor canceroase. Corpul are nevoie de un anumit cuantum de radicali liberi.
Supradoza de antioxidanți poate disrupe acest efect pozitiv al radicalilor liberi asupra bacteriilor și a celulelor canceroase.
O dietă echilibrată este întotdeauna recomandată și benefică, iar orice exagerare într-o direcție sau alta poate avea consecințe nedorite. Pentru orice schimbare a stilului de viață și/sau al alimentației este bine să vă adresați medicului dumneavoastră pentru a purta o conversație cu privire la potențialele consecințe și pentru a determina existența unei deficiențe nutritive anexate schimbării în idea suplimentării într-o parte sau alta a aportului de vitamine și minerale.