Este normal să ai un sân mai mare? Probleme medicale ce pot influența mărimea sânilor

Asimetria sânilor este foarte comună. Un studiu care a analizat 300 de femei a scos la iveală că peste 90% dintre acestea aveau sâni asimetrici. Este acest aspect îngrijorător, poate ascunde o afecțiune? Sau este pur și simplu un „defect” inestetic pe care îl putem trece cu vederea?

Sânii pot varia în dimensiune, formă și poziționare din mai multe motive, cum ar fi sarcina, alăptarea, moștenirea genetică (dacă mama sau bunica ta a avut un sân mai mare, e foarte posibil să te confrunți și tu cu această problemă) sau, în cel mai rău caz, ca urmare a anumitor condiții medicale.

Diverse condiții medicale pot sta la baza faptului că ai un sân mai mare decât celălalt, pe lângă factorii genetici. Printre acestea se numără:

Sarcina sau alăptarea

Sânii își pot modifica atât forma, cât și dimensiunea în timpul sarcinii. De asemenea, unul dintre sâni poate „să cadă”. Toate aceste schimbări au loc pe fondul modificărilor hormonale, dar sunt și o cale prin care organismul femeii se pregătește să alăpteze. În perioada alăptării, se întâmplă frecvent ca un sân să fie mai mare, cu precădere cel la care bebelușul suge mai des. Soluția, în acest caz, este previzibilă: alăptarea de la ambii sâni.

Hiperplazia ductală atipică

Această afecțiune determină apariția unor celule anormale, aparent similare cu celulele din ductele sânului (ductele galactofore). Studiile arată că femeile cu această afecțiune sunt mai predispuse la apariția cancerului de sân, având un risc de 4 ori mai mare de a dezvolta această maladie, dacă celulele hiperplaziei atipice continuă divizarea. De asemenea, hiperplazia ductală atipică poate duce la apariția unor noduli care pot modifica aspectul sânului.

Hipertrofia juvenilă

Poți observa că ai un sân mai mare încă de la pubertate, adică la 8-13 ani. Pe parcursul adolescenței, sânii încep să se dezvolte ca urmare a „furtunii hormonale”. Însă nu este clar momentan ce anume determină creșterea mai accelerată a unuia dintre sâni. O posibilă explicație poate fi faptul că unele adolescente au mai mult țesut gras pe o parte a corpului (hipertrofie juvenilă), aceste celule fiind mai sensibile la acțiunea estrogenului, hormonul care duce la creșterea în volum a sânilor, arată un studiu.

Sâni hipoplastici

Sânii hipoplastici sau cu țesut glandular insuficient pot fi foarte mici, cu distanță între ei destul de evidentă sau foarte asimetrici. Unul dintre sâni poate fi dublu ca dimensiune față de celălalt, iar areola (zona pigmentată din jurul sfârcului) sânului inegal este, de asemenea mai mare. Cauza acestei condiții medicale nu este pe deplin cunoscută, dar hormonii pot juca, din nou, un rol important. De asemenea, o lovitură puternică în zona pieptului poate duce la creșterea inegală a sânilor.

O altă cauză poate fi mononucleoza, adică infecția cu virusul Epstein-Barr. Un astfel de caz a fost raportat în 2013, când medicii au consultat o adolescentă ce avea un sân mai mic decât celălalt, fenomen apărut la scurt timp după ce tânăra fusese infectată.

Așadar, sânii inegali nu sunt, de cele mai multe ori, un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, dacă ai un sân mai mare, un control de rutină anual nu strică. Ba din contră, orice eventuală formațiune suspectă poate fi depistată precoce și tratată eficient. Așa că mergi la medic dacă ți se pare ceva în neregulă!

sursa

Variola maimuţei: O boală rară, de care oamenii se vindecă în general spontan. Cine poate dezvolta o formă mai gravă

Variola maimuţei, o boală care a provocat deja mai multe cazuri ce au fost detectate în Europa şi în America de Nord, este o maladie rară originară din Africa, de care oamenii se vindecă în general spontan, informează AFP, citat de Agerpres.

Turistul român din Grecia suspectat de variola... | News.ro

Ce este variola maimuței?

Apropiată de variolă, această afecţiune este considerată în prezent mult mai puţin gravă şi mai puţin contagioasă.

Variola maimuţei („monkeypox” în limba engleză) sau „ortopoxviroza simiană”, este o maladie considerată rară, cunoscută la oameni din 1970 şi identificată în premieră în Republica Democrată Congo.

„Identificarea în mai 2022 a unor focare de variola maimuţei în mai multe ţări non-endemice (unde boala nu circulă) şi fără legătură directă cu călătorii întreprinse în zona endemică este atipică,” a anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Variola maimuţei este o boală infecţioasă care este cauzată de un virus transmis la oameni de animale infectate, cel mai adesea de rozătoare. Însă virusul a fost descoperit pentru prima dată în 1958 într-un grup de macaci care erau studiaţi în scopul unor cercetări ştiinţifice, de unde şi numele maladiei, au explicat specialiştii de la Institutul naţional de sănătate şi cercetare medicală din Franţa (INSERM).

Perioada de incubaţie poate varia în general între cinci şi 21 de zile, iar simptomele se aseamănă, fiind totuşi mai puţin severe, cu cele ale variolei (febră, dureri de cap, dureri musculare) în cursul primelor cinci zile.

Apoi, apar erupţii cutanate (pe faţă, palme, tălpi), leziuni, pustule şi, în cele din urmă, cruste.

Din 1970, cazuri de ortopoxviroză simiană la oameni au fost semnalate în 10 ţări africane.

În primăvara anului 2003, astfel de cazuri au fost confirmate şi în Statele Unite, marcând atunci prima apariţie a acestei boli în afara continentului african.

Cum se transmite?

Infecţia, în cazurile iniţiale, apare după un contact direct cu sângele, lichidele biologice, leziunile cutanate şi mucoasele animalelor infectate.

Potrivit cunoştinţelor medicale actuale, transmiterea secundară – denumită şi „interumană” – necesită un contact apropiat şi prelungit între două persoane şi se realizează în principal prin salivă sau prin puroiul din leziunile cutanate formate în timpul infectării.

Mai mulţi experţi au subliniat că deşi acest virus poate fi contractat în timpul unei activităţi sexuale, variola maimuţei nu este totuşi o boală cu transmitere sexuală. Această transmitere s-ar putea datora contactelor intime şi apropiate din timpul raporturilor sexuale, nu prin actul sexual în sine.

Cât este de gravă?

Variola maimuţei, aşa cum este ea cunoscută în prezent, se vindecă în general spontan, iar simptomele durează între două şi trei săptămâni.

Cazurile grave se produc mai frecvent la copii şi sunt asociate cu amploarea expunerii la virus, starea de sănătate a pacientului şi gravitatea complicaţiilor medicale.

Rata de mortalitate a acestei boli variază de la 1% la 10%, în funcţie de varianta virală detectată (există două), de ratele de infectare observate în zona endemică, în ţările cu sisteme de sănătate deficitare.

Însă îngrijirile medicale adecvate reduc considerabil riscurile şi cele mai multe dintre persoanele infectate se vindecă spontan. În ţările în care boala a fost detectată recent, nu a fost raportat niciun deces.

Există un tratament?

Deocamdată nu există tratamente sau vaccinuri specifice împotriva ortopoxvirozei simiene, dar poate fi limitată înmulţirea cazurilor, au explicat specialiştii de la OMS.

S-a dovedit în trecut că vaccinarea antivariolică avea o eficacitate estimată la 85% în prevenirea ortopoxvirozei simiene. Vaccinurile de primă şi a doua generaţie nu mai sunt utilizate în rândul populaţiei generale din anul 1984, după ce variola a fost eradicată.

Un vaccin de a treia generaţie (vaccin viu nereplicabil, folosind o tulpină care nu se înmulţeşte în organismul uman) este autorizat în Europa din iulie 2013 şi este indicat împotriva variolei la adulţi.

Serul beneficiază, de asemenea, de o autorizaţie de comercializare în Statele Unite pentru prevenirea variolei şi a variolei maimuţei.

sursa

Premieră medicală! Virusul revoluționar care ucide cancerul, injectat primului pacient uman

A fost injectat primul pacient uman cu un virus ”revoluționar” care ucide cancerul, după ce teste de succes pe animale arată că poate micșora tumorile de colon, plămâni, sâni, ovariene și pancreatice.

Chemo Creates Leaky Blood Vessels Helping Cancer Cells To Spread |  Technology Networks

În timp ce alte imunoterapii, cum ar fi inhibitorii punctelor de control, au fost eficiente în anumite tipuri de cancer, pacienții deseori recidivează și în cele din urmă încetează să răspundă, sau dezvoltă rezistență la acest tip de tratament, potrivit cercetătorilor.

În schimb, Vaxinia poate stimula sistemul imunitar al pacientului și poate crește nivelul unei proteine numite PD-L1 în tumori, făcând imunoterapia mai eficientă împotriva cancerului.

Vaxinia, (nume complet CF33-hNIS VAXINIA), este un tip de „virus oncolitic” – un virus găsit în natură care a fost modificat genetic special pentru a lupta împotriva cancerului.

Este dezvoltat de Imugene Limited, o companie specializată în terapii noi, care activează sistemul imunitar împotriva cancerului.

„Cercetările noastre anterioare au demonstrat că virușii oncolitici pot stimula sistemul imunitar să răspundă și să ucidă cancerul, precum și să stimuleze sistemul imunitar să răspundă mai mult la alte imunoterapii, inclusiv inhibitori ai punctelor de control”, a spus Daneng Li MD, cercetător principal al studiului, potrivit The Daily Mail.

„Acum este momentul să îmbunătățim și mai mult puterea imunoterapiei și credem că CF33-hNIS are potențialul de a îmbunătăți rezultatele pentru pacienții noștri în lupta lor cu cancerul”.

Studiul clinic de fază 1 își propune să recruteze 100 de pacienți cu cancer cu tumori solide metastatice sau avansate în aproximativ 10 locuri de testare din Statele Unite și Australia.

Se preconizează că va dura aproximativ 24 de luni.

Pacienții vor începe prin a primi o doză mică de Vaxinia, fie ca injecție direct în tumori, fie intravenos.

Odată ce siguranța Vaxina a fost demonstrată, unii participanți vor primi, de asemenea, un medicament de imunoterapie numit pembrolizumab, care îmbunătățește capacitatea sistemului imunitar de a lupta împotriva celulelor care cauzează cancer.

„În mod interesant, aceleași caracteristici care, în cele din urmă, fac celulele canceroase rezistente la chimioterapie sau la tratamentul cu radiații sporesc de fapt succesul virusurilor oncolitice, cum ar fi CF33-hNIS”, a spus Yuman Fong MD, dezvoltatorul cheie al virusului modificat genetic.

”Sperăm să valorificăm promisiunea viralologiei și imunoterapiei pentru tratamentul unei game largi de tipuri de cancer mortale”.

sursa

Medicii neurochirurgi din țara noastră au realizat în premieră o intervenție minim-invazivă la creier cu echipament modern

O intervenție excepțională a avut loc la Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul de Medicină Urgentă (IMSP IMU). Pentru prima dată la IMU, a fost efectuată operație de îndepărtare a unui adenom hipofizar gigant prin abord transnazal-trans-sfenoidal ghidat intraoperator, la care au fost utilizate tehnologii inovative.

Ar putea fi o imagine cu 2 persoane, persoane în picioare şi interior

Operația a fost realizată cu ajutorul neuronavigației unde au fost utilizate reconstrucțiile 3D, a imaginilor de Imagistică prin Rezonanță Magnetică (RMN) și Tomografie Computerizată (CT) a creierului pacientului.

Toată intervenția a fost efectuată cu ajutorul microscopului neurochirurgical performant care îmbină imaginile intraoperatorii cu imaginile din neuronavigație.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Intervenția chirurgicală a durat două ore. Bărbatul de 67 de ani a fost salvat.

La intervenție, au asistat doi neurochirurgi (medicii Andronachi Victor, neurochirurg, șeful Departamentului de Neurochirurgie și Dr. Alexandru Andrusca, neurochirurg), un anesteziolog, o asistentă medicală de operație, medici rezidenți și infirmiere.

Ar putea fi o imagine cu 2 persoane şi interior
Ar putea fi o imagine cu radiografie

Cele mai interesante curiozități despre corpul uman, dezvăluite de către un medic
Articolul anterior
Cetățenii moldoveni se vor putea angaja la muncă sezonieră în Germania în mod legal
Articolul următor