Medicul român Radu Lupescu, specializat în anestezie și terapie intensivă, lucrează la clinica Rhena din Strasbourg, într-una dintre regiunile franceze lovite de epidemia de Covid-19 și se așteaptă zilele acesta la un val mare de pacienți.
Medicul explică de ce măsurile de izolare socială pot ușura sarcina medicilor, salvând viețile oamenilor, și împărtășește experiența franceză în pregătirea pentru epidemie, într-un interviu acordat pentru Libertatea.ro.
Sistemul sanitar francez resimte deja valul de pacienți cu Covid-19, în special în zonele cu focare de infecție importante din estul țării, unde paturile de terapie intensivă încep să fie saturate. Franța a luat cu întârziere măsurile de izolare socială, iar asta se vede în numărul mare de cazuri confirmate. Spitalele franceze, publice sau private, se pregătesc deja de zile întregi pentru epidemie, prin achiziție de echipament, instruirea personalului, transformarea de paturi în posturi de terapie intensivă.
-Care este situația epidemiei de Covid-19 în Franța în aceste momente? Resimte deja sistemul sanitar francez epidemia?
-Sistemul sanitar se resimte deja în zonele considerate la început clustere, adică cazuri în care transmisia a fost făcută la un număr mare de persoane contact. În sudul Alsaciei, spre exemplu, la Mulhouse, a fost o manifestație a unei biserici evanghelice cu peste 2.000 de oameni care au cântat într-un cort. Deci au fost în contact unii cu alții. Acolo a apărut un număr mare de cazuri destul de devreme. De aceea, regiunea noastră este în avans față de restul Franței. Epidemia este la un nivel mai ridicat. Dacă vă uitați pe hărțile publicate, o mare parte dintre decese sunt în regiunea de est și aici progresează destul de rapid infecția. Contactele pe care le-am avut cu colegi care sunt la terapie intensivă în Colmar și Mulhouse mi-au spus că serviciile lor sunt saturate și că deschid paturi suplimentare, care și acelea sunt saturate. Acum se pune problema unde să îi trimită. Deocamdată, situația aceasta nu este încă valabilă azi (luni, n.r.) în Strasbourg, unde aproximativ 60 de paturi din 100 de reanimare sunt ocupate de pacienți cu Covid-19. Spitalul universitar din Strasbourg a decis oricum să mărească numărul de paturi de terapie intensivă. Vor face asta recuperând paturile pentru terapie continuă – o stare intermediară între serviciul normal postoperatoriu și cel de ATI.
-Considerați că s-au luat măsurile de izolare sociale cam târziu în Franța?
-Cred că da. Din păcate, modelele matematice arată că pacienții reali sunt în număr mult mai mare decât cei contabilizați. Din mai multe motive. Un motiv clar este că sunt mulți pacienți tineri și copii care sunt asimptomatici, care nu prezintă niciun simptom sau simptome foarte mici. Dacă vă doare un pic în gât și ați făcut 38 temperatură vreo câteva zile, nu o să vă duceți la medic. Cazurile acestea sunt frecvente. Dar tinerii împart virusul mai departe.
Al doilea motiv pentru care nu știm exact care este răspândirea virusului ține de faptul că nu se testează toată lumea. Nu se testează decât pacienții care ori fac parte din personalul medical – și trebuie să știm dacă pot continua să lucreze – ori pacienții în stare gravă care trebuie spitalizați. Deci dacă prezintă spre exemplu aspectul tipic de pneumonie bilaterală, îi testăm pentru a ști dacă îi punem într-un serviciu normal sau în unul cu pacienți infectați. Deci subevaluăm în mod clar numărul de pacienți. Se estimează că numărul real poate să fie de zece ori, de 20 de ori sau chiar de 30 de ori mai ridicat decât cel publicat. Unele modele matematice vorbesc chiar de mai mulți pacienți. Deci se considera că atunci când erau 2.500 de cazuri în Franța, realitatea era undeva între 25.000 și 140.000 de cazuri. Ce este problematic aici. Majoritatea celor infectați nu vor avea o problemă. Știm însă că 15% din cazuri vor fi serioase și 5% din cazuri vor fi grave, care necesită terapie intensivă. Și cu cât sunt mai mulți pacienți infectați, cu atât numărul celor care vor veni în terapie intensivă va fi mai mare. Cu fiecare zi de întârziere a izolării pentru a opri împrăștierea virusului se mărește numărul de cazuri, deci numărul potențial de pacienți care vor avea nevoie de terapie intensivă și vom putea fi depășiți de acest număr. Aceasta este marea noastră grijă.
Tabloul clinic pe care îl vedem acuma este o insuficiență pulmonară deci o penumonie bilaterală de evoluție foarte rapidă către un sindrom de insuficiență respiratorie acut în câteva ore. Pacienții sunt infectați și în general cam la șapte zile dezvoltă mai întâi o oxigenodependență, deci trebui puși sub un firicel de oxigen printr-o sondă nazală, dar o parte dintre aceștia evoluează în câteva ore într-o insuficiență respiratorie acută gravă, sunt intubați și ajung la reanimare.
Dacă presiunea este pusă asupra autorităților să oprească rapid răspândirea virusului și numărul infectărilor rămâne mic, iar oamenii înțeleg care este interesul să evite contactul cu ceilalți și să rămână acasă, atunci e clar că, statistic, numărul de pacienți care vor avea nevoie de terapie intensivă nu va fi destul de mare.
