Incontinența urinară la femei nu este o condamnare!

Multe femei pierd involuntar cantități mici de urină în anumite situații, atunci când râd, tușesc sau fac sport. Când această pierdere devine frecventă sau suficient de supărătoare astfel încât să fie o problemă, se numește incontinență urinară sau pierderea controlului vezicii urinare. O definiție sugestivă a incontinenței urinare este „pierderea de urină pe cale naturală, la un moment nepotrivit și într-un loc nepotrivit”.

separator

Cât de frecventă este IU?

Se estimează că IU afectează mai mult de 55% din populația feminină din Europa și poate să apară la toate vârstele. Deși, este o afecțiune atât de frecventă, multe femei suferă de incontinență urinară și ezită să ceară ajutorul specialistului urolog. Credința că IU este un proces natural al îmbătrânirii sau o consecință a nașterilor repetate, combinată cu starea de jenă, le descurajează să ceară ajutor specializat.Din punct de vedere psihologic și social, IU reprezintă un handicap cu implicații asupra calității vieții personale și sociale. În absența unui tratament adecvat, pacienta își limitează activitățile fizice, viața socială și profesională, iar viața sexuală i se deteriorează. Datorită temerii că micțiunea poate să apară în situații stânjenitoare, pacienta poate dezvolta anxietate sau depresie.

Care sunt cauzele IU?

Există mai mulți factori care contribuie la incontinență. La femei, IU este mai frecventă comparativ cu IU la bărbați ca urmare a predispoziției anatomice (de ex., uretră scurtă), precum și unor evenimente fiziologice hormonale, cum ar fi fluctuațiile hormonale legate de ciclul menstrual, menopauza și nașterile multiple pe cale naturală. Alte cauze sunt: slăbirea musculaturii perineului și a sfincterelor, operații efectuate la nivelul pelvisului sau perineului (histerectomie, fractura de bazin), tusea cronică, diabetul, obezitatea, sedentarismul sau vârsta înaintată. Deși, frecvența crește odată cu vârsta, IU nu trebuie să fie considerată apanajul vârstei înaintate.

Absorbante pentru incontinenţă

Produsele absorbante pentru incontinenţă concepute special pentru incontinenţă urinară sunt cele mai populare produse printre pacienţi, pentru protecţia împotriva pierderii de urină.
Gama TENA Lady vă oferă protecţie triplă pentru scurgeri, mirosuri neplăcute şi umezeală. Vă ajută să menţineţi senzaţia de prospeţime, siguranţă şi încredere atât ziua cât şi noaptea.

Absorbția rapidă asigură un nivel ridicat de protecție Produsele TENA sunt prevăzute cu suprafețe de inserție rapidă pentru o absorbție rapidă care elimină riscuri dr scurgere. Capacitatea crescută de absorbție → stratul absorbant transformă lichidul în gel și îl menține în interiorul absorbantului .Fresh Odour Control înseamnă prospețime garantată Mirosul distinctiv al urinei provine de la bacteria care produce amoniacul ce creează un miros ușor caustic ce pur și simplu nu poate fi acoperit de parfum. Sistemul pentru neutralizaraea mirosurilor neplăcute, Fresh Odour Control, este creat pentru a reduce înmulțirea bacteriilor,eliminînd mirosurile neplăcute,pentru prospețime și siguranță. Confort Forma anatomica a absorbantului asigură confort și siguranța,în condiții de dimensiune mică a absorbantului. Bariere elastice din parțile laterale a absorbantului evită scurgeri. În plus, startul exterior mătăsos dă o senzație sporită de confort pielii Dvs., cea ce previne iritațiile pielii.Varietate Tena Lady oferă o gamă de produse de forme, dimimensiuni și niveluri de absorbție variate, menite să răspundă oricarui tip de activitate, pentru a va oferi confort și încredere în orice sitauție.

Toată gama de produse TENA Lady o puteti găsi în rețeaua Farmacia Familiei.

 

OMS răspunde la cele mai frecvente întrebări despre Variola maimuței. Cum se transmite noul virus cu risc epidemiologic înalt

Variola maimuței se poate transmite la oricine care ia contact fizic cu o persoană infectată, iar cei care prezintă erupții neobișnuite pe piele trebuie să se prezinte la medic.

Organizația Mondială a Sănătății a publicat un document în care arată ce este variola maimuței, ce simptome provoacă infectarea cu acest virus și ce trebuie să facă persoanele care suspectează că s-au infectat.

Încă o maladie bântuie Europa? Variola maimuței: Numărul de cazuri  identificate și simptomele - Realitatea.md

Mai multe țări din regiunea europeană a OMS au raportat cazuri confirmate sau probabile de variola maimuței, de la începutul lunii mai 2022.

„Acesta nu este un eveniment obișnuit. În afară de unul, toate celelalte cazuri raportate recent nu au călătorit într-o zonă endemică. Acest lucru este neobișnuit și de aceea sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă și amploarea infecției pentru a limita răspândirea ulterioară”, se arată în comunicatul OMS.

OMS colaborează cu țările în cauză, facilitând schimbul de informații și sprijinind supravegherea, testarea, prevenirea infecțiilor, managementul clinic, comunicarea riscurilor și implicarea comunității.

Cât de grave pot fi simptomele variolei maimuței

„Oricine are contact apropiat cu cineva cu variola maimuței se poate infecta. Este important să înțelegeți că variola maimuței nu se răspândește cu ușurință între oameni, ci necesită un contact apropiat. Majoritatea cazurilor recente s-au prezentat la clinicile pentru boli cu transmitere sexuală unde au fost testați negativ pentru infecții cu transmitere sexuală obișnuite. Simptomele pot fi ușoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase pe întreg corpul sau leziuni concentrate pe orice parte a corpului”, arată OMS.

Specialiștii spun că majoritatea cazurilor care s-au prezentat recent la clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupții cutanate și leziuni la nivelul organelor genitale și anusului. Erupția cutanată sau leziunile pot fi însoțite de febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor. Majoritatea pacienților se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament.

Principalele recomandări ale specialiștilor OMS

Iată principalele recomandări ale OMS pentru cei care suspectează că s-au infectat cu variola maimuței:

  • Orice persoană care prezintă o erupție cutanată neobișnuită ar trebui să consulte medicul.
  • Orice pacient cu suspiciune de variola maimuței trebuie investigat și izolat în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale și cu erupții cutanate ale bolii.
  • Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor între furnizorii de servicii medicale sunt destinate prevenirii apariției altor cazuri și gestionării eficace a epidemiei actuale.

OMS răspunde la cele mai frecvente întrebări cu privire la variola maimuței:

1. Ce este variola maimuței?

Variola maimuței este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.

Este cauzată de virusul variolei maimuței, care aparține familiei ortopoxvirusului.

Există două tipuri de virus variolei maimuței, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african al virusului variolei maimuței duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată.

În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat.

2. Care este situația actuală cu epidemia din regiunea europeană?

Cel puțin patru țări din regiunea europeană au raportat până în prezent cazuri confirmate sau suspectate de variola maimuței– Portugalia, Spania, Suedia și Marea Britanie. Cazuri au fost raportate și în Canada și Statele Unite.

3. Cum a început această epidemie recentă?

Investigațiile sunt în curs de desfășurare. Cazurile sporadice de variola maimuței în țările europene în rândul călătorilor care se întorc din țările în care boala este endemică sunt bine cunoscute.

Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică. Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuală. Acest lucru este neobișnuit și sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecție, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii și cum să se limiteze răspândirea ulterioară.

4. Care sunt simptomele?

Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.

5. Cum se răspândește?

Variola maimuței nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale.

Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuței sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate ca variola maimuței nu a fost documentata anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

Focare de variola maimuței au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii și alte trei țări au fost înregistrate în ultimii ani.

Variola maimuței poate fi transmisa prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expirație. Perioada de incubație a variola maimuței este de obicei de la 6 la 13 zile. Variola maimuței necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.

6. Am citit că variola maimuței se ia prin tuse și strănut. Este adevărat?

Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit față în față.

7. Cum poate fi redusă transmiterea virusului?

Trebuie subliniată importanța igienii mâinilor folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimuței să fie izolată și ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate.

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimuței, iar vaccinul tradițional împotriva variolei oferă protecție, trebuie menționat că aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.

În cele mai multe cazuri boala este ușoară și majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.

8. Cât de gravă este variola maimuței pentru o persoană infectată?

Tratamentul pentru variola maimuței este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament.

Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest și celălalt din Africa Centrală. Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.

9. Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimuței?

Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimuței se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimuței prezintă un risc mai mare de infecție din cauza contactului apropiat.

Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înțelege semnele și simptomele și să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecția. Printre aceștia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienți infectați, lucrătorii sexuali și bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare.

10. Există un vaccin?

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimuței, vaccinul tradițional împotriva variolei oferă, de asemenea, protecție. Aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.

11. Care sunt teoriile principale cu privire la clusterele fără istoric de călătorie într-o zonă endemică?

Identificarea variolei maimuței fără istoric direct de călătorie într-o zonă endemică nu este obișnuita, iar investigațiile suplimentare – inclusiv în rândul bărbaților care au relații sexuale cu bărbați – sunt în curs de desfășurare pentru a determina sursa probabilă de infecție și pentru a limita răspândirea ulterioară.

12. Spuneți că bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați ar putea fi responsabili pentru epidemie?

Asistăm la o creștere a cazurilor de variola maimuței în anumite comunități. Deși calea exactă de transmitere nu este clară încă, contactul intim, cum ar fi contactul prelungit și, eventual, o serie de activități sexuale, pot fi factori importanți.

Focare variola maimuței au apărut de obicei la populațiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează și consumă carne de vânat.

Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimuței să se infecteze ei înșiși. Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică.

13. Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă?

Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare.

Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuței (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Orice persoană care face o erupție neobișnuită ar trebui să consulte medicul.

14. Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimuței?

Un pacient cu variola maimuței trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane și trebuie să i se ofere îngrijire de susținere în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) și, respectiv, celor cu erupții cutanate ale bolii.

Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții cu variola maimuței suspecți sau confirmați trebuie să pună în aplicare măsuri de precauție standard, de control al infecțiilor de contact și prin picături respiratorii. Aceasta include întregul personal medico-sanitar, cum ar fi personalul de curățenie și spălătorie, care poate fi expus în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale.

Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimuței sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimuței trebuie să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

15. Este recomandată urmărirea contacților?

Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacții din gospodării și către comunitate sunt esențiale pentru prevenirea apariției altor cazuri și gestionarea eficientă a epidemiei actuale. Se poate lua în considerare implementarea contramăsurilor farmaceutice în temeiul protocoalelor experimentale.

16. Care este sfatul OMS pentru Regatul Unit și pentru alte țări?

Măsurile intensive de sănătate publică ar trebui să continue în Regatul Unit.

Pe lângă urmărirea continuă a contacților și identificarea surselor, ar trebui consolidată căutarea cazurilor și supravegherea locală a bolilor cu erupții cutanate în comunitatea afectată și în general, precum și în unitățile medicale.

Orice pacient cu suspiciune de variola maimuței trebuie investigat și trebuie izolat în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale și, respectiv, a celor cu erupții cutanate ale bolii.

Alte țări ar trebui să fie în alertă pentru semnalele legate de pacienții care prezintă erupții cutanate veziculoase sau pustuloase neobișnuite, adesea asociate cu febră, într-o serie de medii comunitare și de îngrijire a sănătății, inclusiv, dar fără a se limita la asistența medicală primară, spitale, servicii de sănătate sexuală și clinici de dermatologie.

Călătorii ar trebui încurajați să raporteze boala în timpul călătoriei sau la întoarcerea din călătorie unui cadru medical, inclusiv informații despre istoricul recent de călătorie și vaccinare.

Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui sfătuiți să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuței (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Trebuie subliniată importanța igienei mâinilor prin utilizarea săpunului și a apei sau a dezinfectantului pe bază de alcool.

Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții suspectați sau confirmați cu variola maimuței ar trebui să primească recomandări pentru a pune în aplicare măsuri de precauție standard, de protecție de contact și de control al infecțiilor transmise prin picături. Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimuței sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimuței ar trebui să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

17. Ar trebui restricționate călătoriile și comerțul internațional?

OMS nu recomandă nicio restricție privind călătoriile și comerțul pe baza informațiilor disponibile în acest moment.

New York confirmă primul caz de variola maimuței

Oficialii din domeniul sănătății din orașul american New York au anunțat vineri seara că un bărbat a fost testat pozitiv cu virusul care provoacă variola maimuței, potrivit Associated Press. Este al doilea caz confirmat în SUA, în acest an, și vine la două zile după ce a fost raportat primul.

Hospitals innovate amid dire nursing shortages | AAMC

Pacientul, a cărui identitate nu a fost făcută publică, este tratat și se află în izolare, în timp ce autoritățile sanitare încearcă să stabilească modul în care a luat boala și dacă ar fi putut transmite boala mai departe.

Departamentul de Sănătate din New York a anunțat joi că investighează cel puțin un posibil caz de variola a maimuței.

Zeci de cazuri de variola maimuţei au fost raportate în Europa în această săptămână, inclusiv Australia, Canada și SUA.

Vineri seară, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a organizat o reuniune de urgență pe tema acestui virus. La finalul reuniunii, experții au informat într-un comunicat oficial că aproximativ 80 de cazuri de variola maimuței au fost confirmate până în prezent în 11 țări, iar alte 50 sunt suspecte.

Variola maimuței este o infecție virală rară, care este de obicei ușoară și de la care majoritatea oamenilor se recuperează în câteva săptămâni, potrivit Serviciului Național de Sănătate din Marea Britanie. Variola maimuței este mai puțin mortală decât variola, boală eradicată în 1977. Această variantă vest-africană detectată în Europa are o rată a mortalității de sub 4%.

Iniţial identificat la maimuţe, virusul începe cu simptome asemănătoare gripei și umflarea ganglionilor limfatici, progresând către o erupție cutanată cu vezicule.

sursa

Abstinență sexuală pentru combaterea Variolei maimuței. Ce țară a făcut recomandarea

Autoritățile sanitare din Suedia recomandă abstinența sexuala ca măsură de protecție în fața variolei maimuței, boală deja clasificată ca fiind în general periculoasă. În Europa au fost confirmate peste 100 de cazuri de variola maimuței, dintre care unul în Suedia.

Zeci de cazuri de variolă a maimuţei depistate în Europa şi America de Nord  - Editia de Dimineata

„De exemplu, se poate spune că nu trebuie să fii activ sexual în timpul acestei faze infecțioase”, a afirmat Klara Sondén, medic și cercetător la Agenția de Sănătate Publică din Suedia, FHM, potrivit expressen.se.

Specialistul a argumentat că interzicerea actului sexual poate fi relevantă pentru suspecții infectați, precizând că, probabil, că nu va fi nevoie să se instituie restricții care să se aplice întregii populații pentru a opri virusul.

„Nu este contagios prin faptul că te afli în aceeași cameră sau când mergi cu metroul, dar acest focar pe care îl vedem în Europa pare să fie contagios prin contactul apropiat cu corpul sau prin contactul cu fluidele corporale”, a mai afirmat Sondén.

În prezent nu există semne că virusul s-ar fi răspândit în cadrul societății din Suedia.

sursa

Partenerii noștri
Author Farmacia Familiei
Adresa: Chișinău, str. Burebista, 23
Tel.: (+373) 22 782 858
Email:office@farmaciafamiliei.md
Facebook: https://www.facebook.com/FarmaciaFamilieiSRL/?fref=ts&__mref=message_bubble
Un tren a deraiat la Milano: mai mulți oameni au fost răniți, 2 persoane au decedat
Articolul anterior
Enrique Iglesias a dat în judecată compania de înregistrări Universal, acuzând pierderi de milioane
Articolul următor